Biserica Mare Domneasca din Tirgoviste
Articol

Biserica Mare Domneasca din Tirgoviste este ctitoria voievodului Petru Cercel (1583–1585). Biserica a fost zidita in acelasi timp cu Casa Domneasca, alaturi de aceasta, in anul 1584. Locasul poarta hramul Adormirea Maicii Domnului si a fost realizat dupa modelul bisericilor de tipul cruce greaca inscrisa. Monumentul se distinge de locasurile ridicate la sfirsitul secolului al XVI–lea prin proportiile sale neobisnuite pina atunci. Deasupra intrarii in naos, pentru familia domneasca, Petru Cercel adauga un balcon, cu accesul direct din palat, printr–un coridor ce unea cele doua constructii. Prima pictura, de la sfirsitul secolului al XVI–lea sau inceputul celui de al XVII–lea, pastrata partial in absidiola diaconiconului si pe peretele sudic al pronaosului, a fost suprapusa de un al doilea strat de zugraveala, realizat intre anii 1696 si 1698, din initiativa lui Constantin Brancoveanu. Varietatea temelor iconografice, simtul in armonizarea culorilor si expresivitatea figurilor fac din pictura acestei biserici una dintre marile realizari ale epocii. Bogatia de detalii, marele numar de scene de mici proportii, legate intre ele prin colorit si scara, creeaza o puternica expresie de unitate, care se desprinde, de altfel, din mai toate ansamblurile de pictura ale epocii brancovenesti. Pictura, pastrata si in zilele noastre, este realizata integral intre anii 1696 si 1698, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, continuind cea mai ampla galerie de portrete de domnitori munteni. In Biserica Mare Domneasca gasim cea mai ampla galerie a unor chipuri de domnitori munteni, pastrata si reprezentata de tablourile votive din pronaosul bisericii, de un mare interes artistic si documentar. Biserica Domneasca a fost reparata in anul 1734, dar a ars in timpul razboiului turco–austriac din 1736–1739. La un cutremur ulterior s–au surpat turla si pridvorul. Unele refaceri au fost efectuate si in vremea lui Grigore al II–lea Ghica (aprilie 1748 – august 1752). Acestea se vor dovedi insa efemere deoarece, in 1785, boltile vor pica din nou. La data la care ocupa functia de mare vistier, in prima domnie a lui Mihail Sutu (martie 1791 – ianuarie 1793), Enachita Vacarescu l–a convins pe acesta sa repare biserica domneasca. In urma cutremurului din 1803 si a incendiului din acelasi an, fosta curte domneasca devine o ruina. Ultimele actiuni de restaurare au avut loc in 1961, data dupa care singurele actiuni intreprinse au constat in sondaje arheologice si lucrari de intretinere si amenajare a spatiului.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona