Muntii Baiului, un traseu accesibil
Articol






Text & foto cAtAlin munteanu



Miscarea turistica in muntii Baiului nu a avut un inceput, nu va avea un sfirsit. Sint putini cei care viziteaza aceste locuri, mai ales ca acesti munti au vecini mult mai impozanti, precum muntii Bucegi, Ciucas sau Piatra Mare. Totusi, pentru a le privi frumusetile, culmea Baiului este cel mai bun loc. Traseele usoare si bine marcate sint accesibile oricarei categorii de turisti atit vara, cit si iarna. Pentru cei interesati de mountain–bike sau schi, culmea le sta la dispozitie, pe o lungime foarte mare. Acesti munti care atrag datorita fizionomiei lor, a linistii care te inconjoara si a maretiei peisajului din jur fac parte din Carpatii de Curbura si se afla in partea vestica a acestora. Se intind pe o suprafata de 300 km, in mare parte ocupata de bazinele superioare ale vailor Prahovei si Doftanei. Limitele lor sint foarte bine conturate, fiind date de vai largi, bazine depresionare, diferente de nivel evidente, deosebiri in fizionomia culmilor.

In vest, limita este data de valea Prahovei, care separa muntii Baiului de Bucegi, intre Sinaia si Busteni. Versantul estic al Bucegiului se impune in peisaj printr–un abrupt de peste 1.200 metri, prin stincarie, vai adinci, creste inguste si bogatele paduri de conifere care il inconjoara. In sud–vest, in aval de Sinaia, riul Prahova strabate defileul Posada (circa noua kilometri), despartind muntii Baiului de muntii Gurguiatu. Defileul taiat in marno–calcare are versantii abrupti (diferenta de nivel de 300–400 m) si bine impaduriti. Un alt defileu creat de Prahova se afla intre Azuga si confluenta cu riul Cerbu. Aici apa separa muntii Baiului (culmile Sorica, Maru si Zamora) de muntele Clabucetul Baiului. Lungimea si diferenta de nivel sint mult mai mici fata de defileul din Posada. Limita nordica are un traseu sinuos. Intr–o prima sectiune este data de valea Azugai, dupa care, pe rind, de virfurile Tigai, Turcu si Paltinu, pina la pasul Predelus. In est, valea Doftanei, intre pasul Predelus si localitatea Traisteni, desparte muntii Baiului de muntii Grohotis. La nord de aceste vai se desfasoara ultimele culmi ale muntilor Baiului, cu inaltimi de 1.400–1.600 metri, iar la sud, un ansamblu de virfuri si culmi netezite la 1.000–1.100 metri (muntii Secariei).

Muntii dintre Prahova si Doftana (in limitele amintite) sint cunoscuti in literatura geografica si turistica prin doua nume: Baiului si Girbova. Prima denumire este justificata prin frecventa ca oronim (Baiul Mare, Baiul Mic, Baiutu) si hidronim (piraiele care isi au obirsia sub aceste virfuri). Cea de a doua denumire este legata de infatisarea "girbovita" a muntilor si culmilor de la est de Prahova, care apare pregnanta drumetului, mai ales atunci cind priveste de pe meterezele Bucegiului.

Muntii Baiului se caracterizeaza prin uniformitate structurala si petrografica. Ei se desfasoara pe un vact anticlinoriu, numit de geologi "anticlinoriul Baiului", alcatuit din formatiuni de virsta cretacica. In componenta includ marno–calcare, gresii calcaroase, cu diaclaze umplute cu calcit, marne, argile. In bazinul Zamorei apar sisturi cristaline incluse in masa sedimentara si pe care eroziunea le–a descoperit. Toate aceste formatiuni sint prinse in mai multe cute secundare. Monotonia structurala si petrografica imprima o relativa uniformitate in aspectul reliefului si face ca aici sa lipseasca abrupturile, virfurile ascutite si crestele atit de familiare muntilor din imediata vecinatate (Bucegi, Postavarul, Piatra Mare, Ciucas).

Muntii Baiului au o inaltime medie de 1.100 metri. Numai virfurile principale depasesc 1.600 metri (Neamtu – 1.923 metri, Stevia – 1.906 metri, Paltinu – 1.899 metri, Baiul Mare – 1.895 metri), in timp ce in albiile vailor, la periferie, se inregistreaza valori sub 1.000 metri.



In cuprinsul Muntilor Baiului

se pot distinge trei subunitati

Muntii Baiul Mare se desfasoara intre Prahova si Doftana si la sud de cursul inferior al Azugai. Inregistreaza inaltimea maxima de 1.908 metri in virful din extremitatea nordica a culmii principale, pe care toti ciobanii locului il numesc Baiul Mare. Catre sud, in lungul culmii principale, se afla mai multe virfuri care coboara lin spre 1.500 metri. Ele sint despartite de sei adinci, dar cu pante line. La nord de virful Baiul Mare urmeaza Baiul Mic si Cazacul, cu altitudini de peste 1.750 de metri. Din culmea principala se despart mai multe culmi secundare atit spre vest, cit si spre est. Dintre ele mentionam muntele Cumpatu (1.651 metri) spre Valea Prahovei.

Muntii Neamtului se desfasoara in jumatatea nordica a regiunii, fiind incadrati de valea superioara a Azugai si de sectoarele superioare de vale ale celor doua riuri Doftana. Si in cadrul lor se distinge o culme principala, ce porneste din virful Unghia Mare (1.847 metri) si se termina in nord, in virful Tigai (1.699 metri). In lungul ei, toate virfurile depasesc altitudinea de 1.600 metri si culmineaza in virful Neamtu.

Muntii Petru – Orjoaia fac legatura dintre cele doua grupe mentionate mai devreme. Sint mai josi si abia depasesc 1.450 de metri. Ei se desfasoara de la vest catre est, de sub muntele Cazacu si pina in valea Doftanei. Infatisarea generala este dominata de platourile largi, acoperite cu pasuni, aflate la partea superioara a muntilor. Ele sint dominate de citeva zeci de metri de virfuri domoale si rotunjite. Datorita pozitiei geografice si altitudinii reduse, aici s–au format numeroase poteci de legatura intre vaile Prahova, Azuga si Doftana.



In continuare vom descrie traseul care urca din Sinaia, pe Virful Piscul Ciinelui, de unde poteca porneste pe culmea principala, spre Virful Baiul Mare.

Se poate pleca din gara Sinaia. Se traverseaza liniile ferate si riul Prahova de unde se merge pe strada Piscul Ciinelui circa 300 de metri. La capatul acestei strazi gasim drumul forestier ce urca spre fosta cabana Piscul Ciinelui, care astazi este proprietate privata si nu mai este deschisa turistilor. Aici se poate face un popas pentru odihna, alimentarea cu apa si pentru a privi panorama oferita de Valea Prahovei si Muntii Bucegi.

De aici parasim drumul si intram in padurea de foioase. Poteca urca abrupt o diferenta de nivel de 200 metri. Aceasta diferenta de nivel poate fi parcursa in aproape o ora, la care se adauga inca 30 de minute de la gara la fosta cabana. La capatul potecii se ajunge la marginea superioara a padurii. Aici se vad numeroase poteci de animale. Panta devine mai lina si ne continuam drumul printre padurile de brad care se afla pe ambele parti ale potecii. Pe masura ce inaintam, orizontul se deschide catre sud–vest, vest si nord. Timp de 20–30 minute, poteca lata merge pe culme, la 1.400–1.500 de metri, intersectind sau ocolind numeroase microdepresiuni. Pe dreapta se desfasoara o splendida plantatie de zada, iar in fata, sub unul dintre virfurile culmii Ciinelui, se vede o stina. Aproape de aceasta se afla o bifurcatie a potecii. Una o apuca in dreapta, pe versantul sudic al culmii Ciinelui, trece pe la stina, pe la izvorul de sub Virful Piscul Ciinelui, si se uneste cu drumul principal de pe Muntii Baiului, sub virful Vornicu.

Este un traseu usor, care poate fi parcurs in 30 de minute. Pozitia sa, sub nivelul culmii, limiteaza insa cimpul de observatie doar la bazinul Ciinelui, Muntele Gurguiatu si sudul Muntilor Bucegi.

A doua poteca urca pe culmea Ciinelui, evitind doar virful principal. Ea ofera o panorama completa in toate directiile. Recomandam acest traseu nu numai pentru frumusetea locurilor, dar si pentru evitarea stinei. La inceput, panta este mai lina, dar, pe masura apropierii de sectorul mai inalt al culmii, ea creste. Se urca un prim virf aflat la 1.520 de metri, pe o panta de 25–30, timp de 10–15 minute, dupa care se coboara intr–o sa, de unde poteca merge in stinga, pe sub virful Piscul Ciinelui; la nord de acesta, poteca intilneste drumul de pe culmea Baiu.

Pentru urcarea virfului Piscul Ciinelui se urmareste linia de creasta; panta este ceva mai abrupta; in dreapta exista un versant mai abrupt cu numeroase ravene si valuiri de alunecare, pe cind in stinga versantul este ceva mai lin, iar pasunea se desfasoara aproape neintrerupt. Se trece peste doua virfuri mai mici si, la capatul a inca 25–30 minute de mers, se ajunge la virful principal (1.658 metri). Revedem cu placere vaile si culmile observate si la iesirea din padure si completam imaginea cu elemente noi. Astfel, spre nord, apare bazinul superior al Vaii Rele, dezvoltat intre Muntele Cumpatu (stinga), virful Baiul Mare (afectat de impresionante ravene care jupoaie versantii aproape in intregime) si virful Dragan (dreapta, cu drum). In spatele acestora, catre nord–est, in ultimul plan, zarim o parte din virful Paltinu (stinga) si Muntele Sloeru – Marcusanu (un platou larg, in drepta), apoi valea Doftanei, dincolo de care, spre est (drepta), Muntii Grohotis, cu citeva virfuri mai evidente. In zilele senine, catre nord–est pot fi vazute si crestele albe ale muntilor Ciucas si Zaganu. Spre sud–est se urmaresc cu privirea valea Floreiului, localitatea Tesila si ultimele culmi ale muntilor Grohotisului, aflate la 1.100–1.300 de metri inaltime. Desigur, imaginile cele mai frumoase le ofera abruptul estic al Muntilor Bucegi si sectorul de defileu al Prahovei.

De pe virful Ciinelui, traseul poate fi continuat pe culmea principala atit catre nord, cit si spre sud, cu posibilitati de abatere spre Prahova sau Doftana.



Util

Situarea acestor munti in vecinatatea oraselor Sinaia, Busteni, Azuga si a localitatilor Traisteni, Tesila, Secaria, Posada usureaza atit drumetiile pe trasee, la virfurile principale limitrofe, cit si traversarea lor. Pantele lungi, pe care zapada se pastreaza mult timp, permit practicarea schiului.

In acesti munti nu exista serviciu de salvamont si cabane care sa ofere in permanenta cazare.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona