Cetatea Fagarasului, veche asezare domneasca
Articol








Text&foto: Catalin Munteanu

Situata in mijlocul unui important oras din centrul tarii, Cetatea Fagarasului este o veche asezare voievodala care a trecut, rind pe rind, de la un domnitor la altul. Aparata de un sant de apa si ziduri ce odinioara erau puternic fortificate, cetatea pastreaza inca un aspect impunator.



Nu putini au fost cei care au murit aparind aceste ziduri, dar au fost mult mai multi cei care au incercat sa o cucereasca. Numeroase urme ale trecutelor batalii se vad inca pe zidurile ei, iar daca intram in celulele folosite ca temnite, avem un sentiment straniu de pustiu. Astazi, zidurile nu mai adapostesc domnitori si razboinici, ele ne imbie sa intram in cel mai mare centru cultural al orasului, aici aflindu–se muzeul local si biblioteca municipala.

Tara Fagarasului este una dintre cele mai vechi si importante zone geografice si etnoculturale ale Romaniei. Ea mai poarta si denumirea de Tara Oltului si se invecineaza cu Tara Lovistei si Tara Birsei.

Dupa spusele istoricului Nicolae Iorga, denumirea de "Fagaras" vine din vremea in care orasul era inca in formare si numeroase paduri de fag imprejmuiau zona, iar localitatea si–a imprumutat denumirea de la acest arbore falnic. In timp, orasul a devenit un important centru politic, mai ales datorita dietelor tinute in aceasta locuinta princiara, precum si pentru faptul ca in secolele al XVI–lea – al XVII–lea, a fost scaun superior de judecata.

Arhitectura istorica a orasului trimite cu gindul la mestesugarii care s–au asezat in Tirgul Fagarasului. Acesta aduna micii mestesugari si taranii din toate satele din zona, care veneau aici pentru vinzarea produselor agricole. Stilul arhitectural este puternic influentat atit de ocupatiile localnicilor, cit si de intersectarea culturala cu populatii de origine celta si saxona.

Veacuri de–a rindul, micul tirg s–a aflat in umbra falnicei cetati medievale ce a rezistat numeroaselor asedii la care a fost supusa. Furia neputintei de a cuceri puternicele ziduri si bastioane s–a intors asupra asezarii, pirjolita, astfel, in repetate rinduri. Adaugind la toate acestea molimele care au bintuit zona, desele revarsari ale Oltului, avem conturata imaginea generala a existentei acestei asezari mult si greu incercata de–a lungul istoriei.

Nu este de mirare faptul ca nu mai poate fi gasita in picioare, in afara cetatii, alta constructie mai veche de secolul al XVII–lea. Distrugerile repetate au facut ca zestrea de monumente istorice databile in secolele al XVII–lea si al XVIII–lea sa fie destul de saraca, ceea ce face ca, mai ales in centrul orasului si in jurul cetatii, sa gasim, in principal, cladiri ridicate in a doua jumatate a secolului al XIX–lea si la inceputul veacului nostru.

Aici, ca si in alte parti ale Ardealului, religia a avut mereu diferiti sustinatori si adepti. In anul 1733, cind episcopul greco–catolic Inocentiu Micu–Klein a decis organizarea in Ardeal a unei conscriptiuni (recensamint), la Fagaras erau recenzati doi preoti: Toma (ortodox) si Petru (greco–catolic). Functiona o biserica romaneasca (greco–catolica), cu denumirea de Sf. Nicolae, iar populatia romaneasca a localitatii era formata din 183 de familii, adica un numar de circa 915 persoane.

Se spune ca Negru Voda se trage din Fagaras. Istoria Tarii Romanesti il leaga pe Negru Voda de anihilarea autonomiei Fagarasului in 1291, loc "de unde si–a mutat scaunul", coborind din Tara Fagarasului cu ceata lui si stabilindu–si prima resedinta la Cimpulung, oras deja infiintat de sasi. Totusi, aceasta ar putea fi o nascocire tardiva a cronicarilor din secolele XVI si XVII, influentati de "descalecatul" Moldovei de catre Dragos.

Una dintre cele mai mari personalitati care a domnit peste Fagaras este Mircea cel Batrin. In perioada lui de domnie se constata o unificare a administratiei, starii sociale, bisericii si darilor din Tara Fagarasului cu cele din Tara Romaneasca. Boieri munteni stapineau mosii in Fagaras, la fel cum boieri locali, romani, primisera si ei danii acolo de la domnitorul Tarii Romanesti.

Privit de multi ca fiind cel mai mare erou national, Mihai Viteazul a trecut si el pe aici. Cetatea Fagarasului i–a ramas credincioasa pe parcursul intregii sale domnii, chiar si atunci cind multi il tradasera. Intre aceste ziduri isi avea resedinta doamna Stanca. Bustul ei se afla in fata cetatii, ca marturie a dragostei purtate acestor locuri.



Muzeele

Incinta cetatii adaposteste Muzeul Tarii Fagarasului, detinator al unei bogate colectii de documente si marturii despre locuitorii acestui areal. Infiintat in anul 1923, pe baza colectiei etnografice a profesorului Valeriu Literat, la inceput a functionat in regim de custodie, pina in anul 1951, cind i–a fost atribuit un sediu stabil si a primit statutul de institutie de stat. Mai apoi, in anul 1973, muzeul orasenesc a fuzionat cu sectia ce fusese infiintata inca din anul 1968 in Cetatea Fagarasului. Aceasta sectie a fost afiliata o perioada Muzeului Brukenthal din Sibiu.

De profil mixt, istoric, arheologic si artistic, in acest muzeu putem vedea colectii de arme, arheologie, numismatica, carte veche, arta decorativa si plastica, ceramica si port popular, icoane pe sticla, arta lemnului.



Ce putem vizita

Biserica "Sfintul Nicolae", ctitorie a lui Constantin Brancoveanu, a fost inaltata, dupa cum arata inscriptia de la intrare, intre 17 iunie 1697 si 30 septembrie 1698. Biserica are un plan dreptunghiular alungit cu pridvor, pronaos si naos, incheiat cu absida semicirculara in interior, poligonala in exterior. Deasupra pronaosului se ridica turnul clopotnitei. Pridvorul, absida altarului, precum si toate incaperile sint prevazute cu cupole. Usa este sculptata si are deasupra pisania, in mijlocul careia se afla stema Tarii Romanesti. Ferestrele sint impodobite cu sculpturi in piatra. Cornisa de sub acoperis si stilpii octogonali din tinda apartin stilului brancovenesc. Iconostasul din lemn, cu portiuni poleite cu aur este impodobit cu sculpturi si picturi. Modelul acestei biserici este capela Palatului Brancovenesc de la Mogosoaia, ridicata in 1688. La rindul ei, biserica din Fagaras a fost modelul dupa care mesterii din satele din jur s–au inspirat la ridicarea multor monumente in satele fagarasene. Biserica a fost renovata in 1921–1922 si, in prezent, este declarata monument de arhitectura.

Minastirea franciscanilor si biserica romano–catolica a fost construita incepind cu anul 1737. In incendiul din 31 mai 1760, cind a ars intregul oras, a fost distrus si acoperisul acestei biserici. In anul urmator reincep lucrarile la noua constructie in stil rococo, lucrari care dureaza pina in 1782. In biserica se afla o orga marca Iosef Angster, din 1895, cu doua manuale si 16 registre. Minastirea are curtea interioara inchisa de coridoare cu arcade la parter si la etaj. In curte se afla doua ceasuri solare care indica orele de la 8.00 la 15.00. Aceasta biserica este recunoscuta ca monument de arhitectura. Biserica reformata a fost construita intre anii 1712 si 1715, dupa ce vechea biserica aflata in perimetrul actualului centru al orasului a fost distrusa. La intrarea in biserica se gasesc doua valoroase coloane provenite de la vechiul edificiu de cult, amvonul, cu o frumoasa decoratie sculptata in piatra si o orga veche.

Biserica "Sfinta Treime" se afla pe un teren daruit de Gheorghe Corodi "cel batrin". In 1782 a fost inceputa constructia bisericii si a scolii de pe linga aceasta. Biserica a fost terminata in 1783, iar turnul acesteia in 1791, fiind pastratoarea unor importante valori artistice, printre care doua icoane din 1725, pictate in ulei de Erei Bucur. Existenta bisericii a fost foarte mult legata de negustorii romani din Fagaras, care au sustinut–o cu fonduri, dar si de unii intelectuali, initiatori ai proiectului de infiintare la Fagaras a unei institutii scolare romanesti; aceasta scoala, infiintata in 1869, a functionat pe linga biserica doar pina in 1873.

Actuala biserica evanghelica a fost ridicata in 1842–1843, dupa ce edificiile anterioare au fost distruse. Adevaratul ctitor al bisericii concepute in stil neoclasic este considerat Carl Brukenthal. Doua pietre funerare aflate aici aduc marturii despre existenta, la Fagaras, a unor bresle ale rotarilor si pietrarilor. Tot aici se afla si astazi o valoroasa Biblie, tiparita in limba germana, in anul 1544.

Casa lui Inochentie Micu Klein, carturar iluminist, inalt prelat greco–catolic, membru al Dinastiei Transilvaniei, coautor la "Supplex Libellus Valachorum", este declarata monument de arhitectura, fiind locuita de acesta intre anii 1729 si 1735. Cladirea este una dintre cele mai vechi din oras, fiind construita in 1727, in stilul Renasterii transilvanene. Pina in 1737, Fagarasul a fost resedinta Episcopiei greco–catolice, an in care aceasta a fost mutata la Blaj de catre Inochentie Micu Klein.



Colegiul National Radu Negru este o cladire inalta, cu doua etaje, construita intre anii 1907 si 1909, fiind considerata la vremea respectiva cea mai moderna constructie a Fagarasului. Multi ani la rind, cladirea a gazduit Liceul de baieti. Exteriorul colegiului se afla intr–o perfecta armonie cu interiorul lui, avind 61 de incaperi, intre care 18 sali de clasa, sala de sport, cancelarie, biblioteca.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona