Muzeele minastiresti, comori intre ziduri monahale
Articol








Text&foto: Marcella Dragan



Autobuzul care te lasa in fata minastirii Agapia mai aduce citeva batrine, care se strecoara repejor prin curtea locasului, pentru a ajunge cit mai repede acasa, in satul ce se ascunde in spatele minastirii. Ramas singur in griul diminetii de primavara, curtea pare pustie.



Privirea este insa atrasa de o raza firava de lumina ce se strecoara pe sub o usa micuta. De acolo, de la bucatarie, caci ea se ascundea in spatele usii, afli ca locul este plin de viata si ca acum, dis–de–dimineata, maicutele se aduna in biserica pentru a incepe ziua asa cum se cuvine. Esti indrumat repejor intr–acolo, iar ochii batrinei bucatarese se uita la tine cu mila. Ajuns prea tirziu, ai pierdut o parte din slujba, iar sufletul ti–e mai mult ca sigur trist. Iar daca usile grele ale bisericii acopera glasul preotului, odata intrat descoperi o alta lume, cea a vietii inchinate lui Dumnezeu, motiv pentru care e usor sa–ti creezi o impresie gresita despre viata care se ascunde dupa portile minastirilor si dupa hainele negre ale sihastrilor. La o prima vedere, maicutele par a duce un trai ce se limiteaza la rugaciune. Doar la o prima vedere insa, caci ascunse privirii majoritatii vizitatorilor, ele isi petrec ziua muncind din greu, fiecare dupa cum se pricepe sau dupa cum ii este cerut de catre necesitatile minastirii. In ziua in care ajunsesem la Agapia, cautind sa descopar cit mai multe din comorile locasurilor sfinte, maicutele erau adunate aproape toate in atelierul de tesatorie, caci, asa cum aveau sa imi spuna mai tirziu, "aveau o urgenta", adica trebuia sa termine repede o comanda pentru un covor, astfel ca am fost lasata sa descopar de una singura ce ascunde minastirea.

Punctul principal de atractie al complexului monahal este biserica aflata chiar in centrul incintei, "Sf. Voievozi", construita de hatmanul Gavriil, in stilul celor ridicate sub domnia lui Vasile Lupu, seamana cu biserica "Trei Ierarhi". Fara a avea insa proportiile si decoratia exterioara a acesteia, cea de la Agapia are fatadele de un alb imaculat, stralucitor, marcat pe alocuri de ferestrele mari, de pilastri si de icoana hramului, Sf. Arhangheli Mihail si Gavril, pictata de Nicolae Grigorescu si care se afla deasupra usii de intrare. Interiorul poarta semnatura aceluiasi Nicolae Grigorescu, iar in linistea bisericii goale si in lumina ce creste in intensitate odata cu rasaritul soarelui, picturile par a prinde viata. Acestea reprezinta o parte a comorii pe care o cautam intre zidurile minastirii. Caci, pe linga valoarea duhovniceasca a acestor locuri, ele se remarca printr–o la fel de insemnata valoare culturala si istorica, minastirile adapostind colectii care le pot usor egala pe cele ale marilor muzee din tara. Cea de la Agapia include, pe linga pictura executata intre anii 1858 si 1861 de catre Nicolae Grigorescu, o serie de carti si obiecte bisericesti din metale si materiale pretioase, aflate in mare parte in muzeul minastirii.

Din acest punct de vedere, Agapia este una dintre cele sapte minastiri nemtene care detin impresionante colectii de arta si de obiecte de cult. Nicolae Grigorescu incepe zugraveala interiorului la numai 20 de ani, dar reuseste sa desavirseasca aici una din cele mai cunoscute si complete perioade din activitatea sa artistica. Se poate vedea, atit in icoanele din catapeteasma, dar mai ales in portretele si compozitiile murale, caci chipurile sfintilor sint vii si aproape ca poti vedea personajele desprinzindu–se de pe perete si continuind scena. Lista lucrarilor care apar in toate pliantele de prezentare este lunga si cuprinde, inevitabil, opere precum "Ingerul parasindu–l pe Tobie", inspirata din Rembrandt si localizata in partea superioara a zidului dintre pridvor si pronaos, "Punerea in mormint a Mintuitorului", executata dupa Tizian, pe arcul dintre pronaos si naos, "Cina cea de taina" din catapeteasma, precum si cele doua portrete imense ale Sfintilor Teodor si Eustatiu, sfinti militari, unul roman si celalalt dac, simboluri ale obirsiei poporului roman, care pot fi vazute pe zidurile de nord si de sud ale naosului, in apropierea absidelor laterale. Insa pictura care impresioneaza cel mai mult si care transmite cel mai bine geniul artistului in a–si insufleti personajele este "Intrarea Mintuitorului in Ierusalim", o scena monumentala, ce domina peretele sudic al pronaosului. Fresca de mari proportii a obligat artistul sa construiasca o arhitectura specifica acesteia, datorita multitudinii de personaje ale scenei, dar si abundentei de lumina si transparentei mediului aerian.

Parasind biserica, pasii se indreapta, urmind cuminti indicatoarele din curte, catre muzeu. Aici astept cu rabdare pina cind una dintre maicute isi rapeste citeva clipe de la munca din atelier, pentru a deschide muzeul si a descoperi si celelalte comori ale locului. Intreaga colectie capata o valoare deosebita prin prisma istoriei zbuciumate a minastirii, caci pastrarea acestui patrimoniu nu a fost lucru usor pentru o mina de maicute. Te roaga cu glas domol sa nu faci fotografii si sa nu atingi nici un obiect din impresionanta colectie. Dincolo de usile modeste se regasesc broderii de o rara frumusete si numeroase covoare executate in atelierele minastirii, icoane apartinand "scolii" de la Valeni – Piatra Neamt sau realizate de Nicolae Grigorescu in timpul sederii sale la Agapia, manuscrise, carti vechi, precum si alte obiecte de cult. Se pot vedea 29 de lucrari originale ale lui Grigorescu, trei registre complete dintr–o catapeteasma din secolul al XVII–lea care au apartinut vechii biserici de la Agapia din Deal, patru Evanghelii tiparite la Minastirea Neamt in 1821 si imbracate in ferecaturi de argint aurit, Panaghiarul de argint aurit din 1514, pe care Alexandru Lapusneanu l–a daruit Minastirii Pingarati si crucea imbracata in argint aurit, cu o bucata din sfintul Lemn al Crucii Mintuitorului, daruita in secolul trecut de Patriarhul Chiril al Ierusalimului. Acestea sint doar citeva din piesele care atrag atentia, caci lista intreaga a exponatelor muzeului ocupa pagini, iar cuvintele chiar nu pot reda frumusetea obiectelor.

Alte locuri ce merita vazute sint in afara zidurilor minastirii, caci, specific acestor locuri, ctitorii de la Agapia au ridicat in jurul bisericii mari un zid puternic de incinta, masurind pe alocuri chiar si doi metri grosime, structura in interiorul careia se desfasoara, pe doua niveluri, chiliile boltite, cu masive arce de sustinere. Intrarea in minastire este adapostita de turnul clopotnita, care are, incepind cu 1858, o noua camera a clopotelor. In afara zidurilor, catre sud, se afla Biserica "Adormirea Maicii Domnului", avind al doilea hram "Sfinta Varvara", iar catre nord, in cimitirul acesteia, se pastreaza Biserica de lemn "Sf. Ioan Bogoslovul", considerata prin traditie ca fiind prima biserica de la Agapia din Vale si avind drept puncte de atractie doua iconostase cu o importanta valoare istorica, dar si artistica, unul montat pe arcul altarului, datind din secolul al XVIII–lea, si un altul aflat in pridvor, mult mai vechi, opera unui zugrav necunoscut.

In jurul ctitoriei s–au ridicat de–a lungul anilor vreo trei sute si ceva de case ce alcatuiesc satul minastiresc. Multe, vechi de doua secole si construite in stil popular, au fost adapost monahilor sau loc de odihna pentru personalitati ca Alexandru Vlahuta, a carui casa a devenit muzeu memorial in anul 1966 si catre care aceleasi indicatoare iti ghideaza pasii.

Simtind presiunea timpului nu mai bat drumul catre Agapia Veche, ci doar o parte din sat, pentru a vedea broderiile din lemn ce orneaza casele, dar si fintina adapostita intr–o micuta capela devenita altar si loc de pelerinaj la icoana Maicii Sfinte care o impodobeste. De acolo direct catre urmatorul punct pe itinerarul planificat de acasa, si anume minastirea Varatec, la care se ajunge pe mai multe cai, din care cea mai frumoasa si mai des folosita este o scurtatura taiata prin padure si care trece prin satul Filioara.

Ajuns in parcarea larga din fata minastirii si ridicind ochii catre zidurile marete si clopotnita impresionanta ce strajuieste intrarea, te simti mic, nu doar in fata lui Dumnezeu, ci si in fata oamenilor care au ridicat asezamintul. Dupa cum spune traditia, intre anii 1781 si 1785, maica Olimpiada ridica o mica isihie in poiana Varatec, pe care o cumparase de la padurarul Ion Balanoiu. Maica Olimpiada, Balasa Herescu inainte de calugarie, isi va dedica toata averea minastirii si o va stareti de trei ori, stingindu–se aici in 1842, la venerabila virsta de 85 de ani.

Intregul complex de cladiri, cel prezent azi in incinta Minastirii Varatic, s–a construit dupa incendiul din 1900, doar zidul inconjurator, ridicat intre 1808–1812, pastrindu–se in forma sa initiala. In anul 1900, un puternic incendiu mistuie cea mai mare parte a chiliilor, arzind si acoperisul bisericii mari, impreuna cu cele doua turle de lemn care se adaugasera ulterior si care nu au mai fost refacute. Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din mijlocul incintei e construita din piatra si caramida, cu doua turle rotunde, zvelte si austere, de un alb stralucitor. In interior, altarul este despartit de restul bisericii printr–o superba catapeteasma sculptata in lemn de tisa si poleita cu aur, lucrare de o deosebita valoare artistica, executata de Constantin Zugravul, in 1816.

Odata cu biserica s–a construit si incinta din jurul ei, alcatuita din ziduri puternice de piatra, in interiorul carora este adapostit un corp de chilii pe doua niveluri, cu prispa larga, sprijinita pe siruri de coloane din lemn. Pe latura sudica, la parter, in spatiul fostului Atelier "Regina Maria", construit in 1934 de catre regele Carol al II–lea la indemnul Mitropolitului Pimen, este muzeul. Printre componentele de marca ale acestui tezaur ascuns aveam sa descopar icoanele din secolul al XV–lea de la Minastirea Risca si cele din veacurile XVI–XVII de la Valeni – Piatra–Neamt si Topolita, crucea din lemn de chiparos facuta in 1596 si crucea de procesiune din lemn de maslin donata in 1852 de Gheorghe si Maria Hermeziu, potirul din argint aurit daruit in 1840 de Safta Brancoveanu, Epitaful lucrat in fir de aur si argint de Smaranda Niculce in 1798, Evangheliarul grec tiparit la Venetia in 1811 si Evanghelia cea mare tiparita la Minastirea Neamt in 1821, ambele ferecate in argint aurit si impodobite cu icoane emailate.

Atelierul care adapostea muzeul face, la rindul sau, parte din traditia lacasului, caci, permanent sprijinita de marii ierarhi ai Moldovei, minastirea Varatec constituie un important factor de cultura pentru locuitorii satelor din zona, prin ridicarea scolii satesti mixte si scolii primare de fete. Tot sub grija minastirii functioneaza "scoala de adulte", frecventata de calugaritele cu virsta sub 50 de ani, care nu au absolvit clasele primare, dar si alte forme de invatamint, care aveau ca scop pregatirea bisericeasca a calugaritelor, precum si o serie intreaga de ateliere–scoala, pe diverse domenii.

Minastirea Varatec, asemenea tuturor minastirilor din zona, ofera gazduire celor ce vor sa ramina peste noapte, iar ideea de a poposi in acest locas s–a dovedit una nemaipomenita, caci mi–a oferit timpul necesar pentru a vedea si ce mai ascunde satul minastiresc dezvoltat de–a lungul vremurilor dupa planurile mesterilor populari care au adaptat cit mai bine casele la terenul accidentat al zonei. Parasind incinta minastirii, chiar din poarta, privirea se indreapta spre turlele sclipitoare ale unei alte biserici, aflata in apropiere. Aproape de inserat aceasta are portile inchise, insa arata, oricui face citiva pasi in curtea ei, un mormint frumos impodobit, cu un inger si o placa cu versuri. Apropiindu–te sa le citesti descoperi ca acolo se odihneste Veronica Micle, al carei mormint, pe linga loc de pelerinaj, sta si marturie a vechiului cimitir existent aici. Odata slujba de seara terminata, o maicuta ce isi apropia virsta de cea a secolului si care ma luase protector in grija de–a lungul ceremoniei, spunindu–mi ce si cum sa fac, ma intreaba in soapta, de parca ar fi incercat sa nu deranjeze noaptea ce tocmai se asternuse, daca ii pot scrie toate versurile din poezia "Mai am un singur dor" al lui Eminescu, pentru ca ea nu si–o mai amintea pe toata.

Minastirea Neamt, ultima din itinerar, aduna intre ziduri o istorie la fel de zbuciumata ca cea a Moldovei. Peste ea au trecut laolalta vremuri grele si vremuri bune, ajutorul si furia naturii, iubirea si ura oamenilor, crestini si pagini. In ciuda tuturor lucrurilor care s–au abatut asupra ei, minastirea Neamt nu a incetat nici un moment sa fie un centru important al monahismului romanesc.

Biserica "Inaltarea Domnului" este singura ridicata de Stefan cel Mare care nu se incadreaza in nici una din categoriile in care impart arhitectii constructiile sfinte si aduce elemente noi pentru acele vremuri, precum pridvorul si gropnita. Spre deosebire de Agapia si Varatec, biserica de aici nu e alba, ci e bogat colorata si impodobita printr–un model impresionat de forme si nuante, obtinute din jocul intre caramizile obisnuite si cele smaltuite. Incinta minastirii are forma unui patrulater continuu, format din chilii si constructii anexe cu etaj, printre care si o biserica ce poarta hramul "Sf. Gheorghe". A doua caracteristica a asezarii monahale este gropnita, care, introdusa ca incapere distincta intre naos si pronaos, alungeste corpul treflat al bisericii.

Despre interior, daca a fost sau nu pictat, cum si de catre cine, sint numeroase discutii, iar cartile cu informatii despre minastire ofera celor interesati informatii detaliate despre acestea. Oricind ar fi fost realizate picturile, una din cele mai vechi si mai valoroase este si cea mai des ignorata, desi se intinde pe o lungime de vreo opt metri, chiar in gangul clopotnitei lui Alexandru cel Bun.

Patrimoniul minastirii Neamt este strins legat de scoala de caligrafi, copisti si miniaturisti care activa aici si care a lasat posteritatii lucrari de o exceptionala valoare istorica, liturgica si artistica. Operele de aici ajung atit in intreaga tara, fiind comandate de diverse minastiri, dar si in intreaga lume, in colectii particulare sau ale muzeelor, unde au ajuns pe cai ocolite. Cu toate acestea, odata cu trecerea anilor, s–au adunat in biblioteca minastirii mai bine de 11.000 de volume, intre care se numara 549 de manuscrise. Alaturi de acestea, in biserica "inaltarea Domnului" sau in bisericile din jur, in biblioteca si in colectia muzeala a minastirii mai sint pastrate multe obiecte care uimesc prin vechimea si prin calitatile artistice. Cea mai cunoscuta este o icoana de mari proportii, pictata pe ambele fete, care domina naosul ctitoriei lui Stefan cel Mare si care este "facatoare de minuni", nefiind "savirsita de mina omului". Pe partea dinspre naos poate fi vazut chipul Maicii Domnului cu Pruncul pe bratul sting, iar spre altar, portretul Sfintului Mare Mucenic Gheorghe, cu balaurul sub picioare. Prin superba ferecatura din argint aurit cu pietre multicolore ce protejeaza icoana se pot observa trasaturile ferme si severe ale vechilor picturi bizantine. Misterul legat de icoana ce poarta numele "Lidianca", "Nemteanca" sau "inchinatoarea" este intarit de aventuroasa ei istorie care cuprinde, in egala masura, certitudine si legende.

Dincolo de ziduri, o serie de biserici atrag credinciosi si turisti in aceeasi masura, iar biserica Batrinilor este cea mai des pomenita. La aproximativ patru sute de metri de incinta se ridica constructia cu trei laturi si biserica la mijloc unde erau adapostiti monahii batrini, bolnavi sau infirmi.



Inainte de Agapia Noua

Inceputurile asezamintului monastic adapostit de Muntele Muncelu, Dealul Mare si Dealul Crucii se trag din schitul ce–a dainuit pina in zilele noastre si care poate fi gasit la doar doi kilometri distanta, intr–o poiana pe poteca de peste munte, care leaga valea Agapiei de valea piriului Secu.

Traditia, dar si unele vechi manuscrise, pastreaza numele sihastrului Agapie care, in a doua jumatate a secolului al XIV–lea, ar fi ridicat, impreuna cu ucenicii sai, o bisericuta de lemn pe locul astazi numit "Livada parintilor". Numele acestui monah, care in limba greaca inseamna "drag" sau "dragoste" fata de aproape, este preluat nu numai de obstea religioasa pe care a condus–o, ci si de catre muntii din jur, de catre piriu si mai apoi de catre asezarea din vale. Prima distrugere a Agapiei Vechi sau din Deal, cum este cunoscuta prima asezare monahala, se datoreaza unei avalanse de zapada chiar intr–o zi de Paste. Urmeaza o serie de refaceri, ridicari de alte ctitorii pe alte fundatii, insa instabilitatea pamintului si a vremii duc la ridicarea unui nou complex. In jurul anului 1600, o parte din calugari s–a mutat in vale, ridicind aici o mica biserica in jurul careia se va dezvolta Minastirea Agapia de astazi, pomenita uneori sub numele de Agapia Noua, Agapia din Vale sau Agapia Mare.



De la o minastire la alta

Aflata la 12 km de Tirgu Neamt si la 40 km de Piatra–Neamt si amplasata intr–un cadru natural deosebit, minastirea Varatec este unul dintre cele mai cunoscute si mai vizitate monumente ale judetului Neamt. De la Varatec se ajunge la minastirea Agapia fie pe scurtatura taiata prin padure catre nord, trecind prin Filioara (DC 168), fie revenind in soseaua nationala, pentru ca dupa patru kilometri sa ne indreptam spre vest, pe DJ 155 D, fie pe un drum forestier de un pitoresc deosebit. Fata de Piatra Neamt, minastirea se afla la 43 km, iar fata de Tirgu Neamt la noua kilometri. Acest din urma oras este punctul de plecare si pentru a ajunge la minastirea Neamt. Dupa ce lasam in urma ultimele case din Vinatori si strabatem "Branistea" in care au crescut in egala masura copaci si legende, abandonam soseaua principala, indreptindu–ne spre rezervatia "Dragos Voda" (DJ 155 C) si mai departe, catre minastirea Neamt, cea mai veche si cea mai importanta asezare monastica a Moldovei.

Caile de acces catre Tirgu Neamt sint DN15 B dinspre Tirgu Mures (250 km) si Pascani (31 km), DN15 C dinspre Piatra Neamt (44 km) si Suceava (60 km), sau pe calea ferata, din Pascani.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona