Nessebar, istorie si credinta in Tara trandafirilor
Articol








Text&foto: Cristina Dumitru



De ceva vreme, atunci cind amintim de Bulgaria, ne vin in minte doar locuri precum Albena, Nisipurile de Aur, Balcic. Dar despre adevarata bogatie a acestei tari se stie prea putin.



Ma refer aici la cele 36 de rezervatii cultural–istorice, la cele mai vechi obiecte de aur prelucrat din Europa, la numeroasele minastiri ortodoxe, la celebra Vale a Trandafirilor si la Nessebar. De fapt, puritatea apelor din Nessebar si lipsa de poluare din zona au adus statiunii distinctia Steagul Albastru.

Nu stiu daca cineva isi poate imagina cum te simti plimbindu–te intr–un oras–muzeu in aer liber. Noi, cel putin, nu aveam nici cea mai vaga idee. Dar toata aceasta ignoranta a durat pina in momentul in care am ajuns la Nessebar. Eram, de fapt, cazati in Balcic, pentru a petrece sarbatorile de iarna. Nu sintem mari amatori de plaja sau de stat la soare. Oricum, iarna e chiar imposibil, asa ca urmarim obiective istorice ale litoralului bulgaresc. Desigur, vizita la Balcic ne–a umplut de bucurie: castelul reginei Maria, vechiul port si toate acele superbe peisaje marine le revedem tot timpul, cu ochii mintii, chiar si astazi. Dar, intr–una dintre zile ne hotarim sa mergem la Nessebar. Drumul este de aproximativ 120 kilometri. Tinta noastra era vechiul oras Nessebar, spre care sintem indrumati de un indicator de tabla: "Old Nessebar". E bine, sintem pe drumul cel bun. Dar ca sa ajungem acolo trebuie sa traversam un istm, ce pare mai degraba un podet pe care cu greu pot incapea doua masini. Si asta, deoarece orasul este, de fapt, o peninsula, ale carei dimensiuni pot stirni curiozitatea oricarui turist: nu este mai lunga de 850 de metri si nici mai lata de 350 de metri si are aproximativ 2.000 de locuitori.

Se pare ca, de–a lungul timpului, aproape o treime din suprafata peninsulei a fost inghitita de apele marii. Ruinele care au fost scufundate in Marea Negra inca se mai pot vedea sub apa, la o distanta de aproape 80 metri de tarm.

Nu stiam aproape nimic despre oras, decit citeva pareri ale unor amici: un oras foarte frumos, incarcat de istorie. Din goana masinii, primul lucru pe care il zarim la intrarea in Nessebar este o uriasa moara de vint, veche, din lemn. Asteptind parca doar o adiere prielnica, am zarit–o de la distanta. Se incadra surprinzator de frumos in peisaj. In jurul ei, incepeau sa se contureze si zidurile unor ruine. La prima vedere ai fi crezut ca sint doar niste darimaturi, dar nu este deloc asa. Acestea sint, de fapt, ramasite ale vechilor ziduri fortificate, cu porti, din antichitate. Se pare ca dateaza din secolele III–IV. Nessebar–ul este cel mai vechi oras din Europa de Sud–Est, aceasta zona fiind locuita de peste 3.000 de ani. Se pare ca orasul Nessebar a fost construit peste ruinele unei vechi asezari trace, Messembria. Acesta este numele sub care orasul era cunoscut in secolul al–IV–lea i.Hr. Numele insemna "risul lui Melsa", acesta fiind, probabil, intemeietorul orasului.

In anul 510 i.Hr., orasul a fost insa colonizat de greci, care au construit aici un teatru si un templu, ambele inchinate patronului ales al orasului, zeul Apolo. Numele orasului evolueaza in timp, fiind cunoscut ca Messemvria (in antichitatea tirzie) sau Messebur (in timpul celui de–al doilea Imperiu Bulgar). Datorita pozitiei strategice pe care o ocupa, orasul a fost cucerit de Imperiul Roman in anul 72 i.Hr., devenind o asezare foarte importanta in acea epoca, mai ales dupa instalarea, aici, a unei garnizoane romane.

Dar istoria numelui sau nu se opreste aici, ci continua, la fel de tumultuoasa ca si istoria micului oras. In secolul al VII–lea, mai precis in anul 680, Nessebar–ul devine un important centru episcopal. Este o perioada infloritoare pentru intreaga zona, mai ales ca, de–a lungul secolelor al VII–lea si al VIII–lea, orasul devine si un important port bizantin, printre cele mai puternice din intreaga zona. Numele actual al orasului este de origine slava si a fost dat de catre Khan Krum, care a cucerit orasul in anul 812. Urmeaza o perioada linistita, cind orasul cunoaste virful dezvoltarii sale. Este perioada cind la domnie se afla Alexandru I, iar orasului i se recunoaste importanta pe care o are intre toate celelalte centre ale tarii. Este perioada in care pe pamintul micii peninsule se ridica noi biserici.

De fapt, legenda spune ca pe ingusta fisie de pamint au existat, de–a lungul timpului, peste 40 de biserici, dar date certe nu exista decit despre 26 dintre ele.

Anul 1366 aduce noi schimbari in viata orasului, care este cucerit de cruciati si predat bizantinilor. Peste 30 de ani, in 1396, orasul este subjugat de turci. Detalii despre aceasta perioada sint date de Cronicile de la Messembria. Se construiesc numeroase nave si se dezvolta comertul pe mare, mai ales cu grine si lemn. Dupa eliberarea de sub dominatia turceasca, Nessebar devine un oras de pescari. Recunoasterea valorii sale din punct de vedere istoric vine in anul 1956, cind este proclamat rezervatie arhitecturala si arheologica. Din anul 1983 orasul este inscris in patrimoniul mondial UNESCO.

Aceasta este, in numai citeva cuvinte, istoria prea zbuciumata a unei fisii de pamint. Dar toti cei care au trecut pe aici, traci, romani, greci, turci, au lasat ceva in urma lor. E ca si cum ai privi istoria in ochi. Un orasel care acum are ceva de descoperit pentru fiecare turist care ii trece portile, al carui farmec este savurat in special de romantici, care se plimba sarutindu–se la apusul soarelui. Dar orasul are un efect devastator asupra stresului, prin linistea pe care o revarsa asupra celor ce decid sa–l viziteze. Asa ni se infatiseaza Nessebar–ul, dupa ce coborim din masina. Pare o zi de primavara timpurie. In aer pluteste mirosul de sare al marii si apa este plina de meduze uriase. Aici este adevarat ca Marea Neagra e albastra, dar nu numai atit. Intregul peisaj este incarcat de culoare, explodeaza parca de viata. De o parte zaresti marea, barcile, iar de cealalta parte se ridica maiestuoase constructii din caramida rosie, extraordinar de frumos imbinata, arcuri si coloane prin ale caror crapaturi se inalta flori singerii de gura–leului. Bineinteles, ne oprim sa facem citeva fotografii si apoi urcam scarile ce duc catre drumul spre centrul orasului. Trebuie sa strabatem citeva ruine, care sint situate destul de sus fata de nivelul marii, pe un mal foarte abrupt. Vederea pe care o avem de acolo este superba: mii de sclipiri ale valurilor marii se zaresc prin ferestrele ruinate de vreme.

Mergem pe stradutele inguste ale orasului, pavate cu piatra de riu. Majoritatea nu au trotuare. Este o placere sa ratacesti prin orasel, mai ales ca nu ai cum sa te pierzi: toate drumurile duc spre mare. Din loc in loc este cite o piateta, iar in soarele unei asemenea zile este o placere sa stai pe loc si sa privesti marea. Casele sint superbe. O combinatie intre parterul din piatra si un cochet etaj de lemn. Se pare ca, in trecut, parterul avea pe jos de ciment. Aici se depozita pestele, acesta fiind principala sursa de trai in zona. Etajul avea unul sau doua dormitoare si o bucatarie. A fost amuzant sa aflam cum isi construiau turcii casele in micul orasel: un parter ingust, pe o suprafata mai mica, pentru care plateau impozit mai putin, iar deasupra un etaj mult mai lat. Toate acestea au adaugat cite ceva la farmecul locurilor pentru ca, intr–adevar, etajele caselor depasesc destul de mult, catre strada, constructia parterului.

Dar cele mai frumoase sint bisericile. Nu le–am numarat; nici nu mi–a stat gindul la asa ceva. Pur si simplu le admiri. Toate sint vechi, precum insasi istoria. Dar culorile par a fi incredibil de noi. Nuante frumoase de teracota colorata stralucesc in soarele amiezii, in verde, albastru, rosu. Ruine ale bisericilor rasar in spatele caselor de lemn, linga masinile care, cu greu, circula pe stradutele inguste sau in micile piete.

Una dintre cele mai frumoase este Biserica lui Hristos Pantocrator. Caramizi in culoarea nisipului se imbina armonios cu cele de culoare rosu inchis. Biserica a fost construita in secolul al XIII–lea si este una dintre bisericile care nu au suferit modificari majore de–a lungul timpului. Arcade gratioase si nise frumos impodobite definesc fatada intregii constructii. Ca dimensiuni este una dintre cele mai mici: 16 metri lungime si sapte metri latime. Cind am ajuns noi la Nessebar, biserica gazduia o expozitie de arta.

Vechea Mitropolie a ramas acum fara acoperis, dar chiar si asa se remarca din punct de vedere arhitectural prin corpul format din trei nave principale. Are o lungime totala de 19 metri, ceea ce o face cea mai mare biserica ce a supravietuit de–a lungul timpului, din secolul al IV–lea pina astazi.

Biserica Sfintul Ioan Botezatorul este urmatoarea pe care o intilnim in drumul nostru. Construita din piatra, nu impresioneaza in mod deosebit. Este, totusi, una dintre cele mai bine conservate biserici din Nessebar. A fost construita in secolul al X–lea si, spre deosebire de altele, nu are naos. Spatiul ce reprezinta altarul este reprezentat de trei abside semicirculare. Are forma unei cruci, care se reflecta in interior prin cei patru stilpi masivi, care suporta intreaga greutate a plafonului. Pe peretii din interior se poate vedea pictata imaginea Sf. Marina, care trage afara din mare un diavol. Se pare ca este o pictura inspirata de perioada cind piratii atacau micul oras, in secolul al XVII–lea. Si aceasta biserica adaposteste, in zilele noastre, o expozitie de arta.

Din loc in loc intilnim restaurante, ce au prins viata in vechile case pescaresti. Ornamentele sint cit se poate de simple si de potrivite intregului peisaj: plase pescaresti si ancore. Sintem in oras, la plimbare, de citeva ore. Nu e ceva neobisnuit, dar, in momentul in care aflaseram dimensiunile peninsulei, nu am fi crezut ca vom sta mai mult de o jumatate de ora!

Ajungem la biserica Sfintul Stefan, despre care aflaseram chiar inainte de a ajunge in Nessebar. A cunoscut numeroase restaurari si a fost marita de citeva ori, prin adaugarea unor noi constructii in partea de vest. In cele din urma, zidul vestic a fost darimat si in locul lui a fost construit naosul bisericii. Exteriorul este extraordinar de frumos si bogat ornamentat, fatada estica remarcindu–se prin modele elaborate. Placuta combinatie de culori si nuante, este rezultatul folosirii, ca materie prima, a pietrelor si caramizilor, fara un tipar prestabilit. Placile de ceramica folosite ca elemente de decor sint frumos armonizate cu tot restul constructiei.

Biserica Sfinta Paraschiva este una dintre cele mai frumoase si mai cochete biserici din peninsula. Are o nava centrala, insa acoperisul original nu s–a pastrat. Eleganta ii este garantata de inspirata combinatie a caramizilor cu pietrele. A fost construita in secolul al XIII–lea si a fost folosita pina in secolul al XIX–lea.

Una dintre cele mai interesante biserici este Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril. Zona altarului este impartita in trei zone, iar naosul are doua intrari: prin partea nordica si cea sudica. Ca majoritatea bisericilor, si aceasta a fost ridicata in secolul al XIII–lea. Eleganta si deosebit de impunatoare, nu parea la fel de cocheta precum cele vazute pina atunci. Senzatia de constructie impunatoare si destul de rece este estompata de locul in care este ridicata: in apropierea marii, sub crengile uriase ale unui brad. Bisericile sint frumoase prin arhitectura, dar si prin povestile legate de ele. Despre biserica Sfintul Ion Aliturghetos (Nesfintita) se spune ca, in timpul constructiei sale, in secolul al XIII–lea, unul dintre muncitori a cazut de pe schele si a murit. Canoanele bisericesti nu permit sa fie folosit ca loc de inchinaciune locul in care a murit un om. Dar, conform unor scrieri ale vremii, aici au fost tinute slujbe religioase. A fost foarte rau avariata de cutremurul din anul 1913, fiind, probabil, una dintre cele mai frumoase biserici care au existat vreodata aici. Si aceasta are doua intrari: prin partea de sud si prin partea de nord.

Farmecul orasului este intregit de nenumaratele magazine, din care poti cumpara rahat de trandafir, dulceturi si siropuri. Pe stradutele inguste, la parterul caselor, sint vinzatori de suveniruri. Colorate si frumos mirositoare, am gasit celebrele sticlute minuscule cu parfum de trandafir. Gasesti aici chiar si rachiu de trandafir. Toti sint dornici sa te ajute, sa–ti ofere cit mai repede ceea ce iti doresti. Stele de mare si melci isi asteapta cumparatorii in cosulete impletite. Sapunuri ce miros precum trandafirii proaspat culesi dupa o ploaie de vara, cu minerale de la Marea Moarta ce pot vindeca orice rana sau cu alge de mare, toate iti sint prezentate cit mai iute, imediat ce ti–ai manifestat interesul.

Orasul nu are mare lucru de oferit iubitorilor de zgomot, aglomeratie si discoteci. Nu este recomandat nici celor care sint alergici la pisici: pe mai toate gardurile si acoperisurile le zaresti, intinzindu–se lenes la soare sau cersind ceva de mincare.

Mergem catre zona portilor de intrare in oras, unde este un adevarat santier arheologic. Aici zarim ce a mai ramas

dintr–una din cele mai vechi biserici, cea a Sfintei Fecioare Milostive, construita in secolul al VI–lea. Este mentionata in scripte pe durata Evului Mediu, pina in secolul al XIV–lea, cind a devenit complex monahal. Ruinele ei au fost decoperite in timpul excavatiilor arheologice din anul 1920. Multe dintre minunile ascunse de acest oras sint inca nedescoperite. Desi este iarna, intr–una dintre micile gradini dinspre mare, zarim un boboc de trandafir, de un rosu aprins. Cu adevarat, Bulgaria este tara trandafirilor: indiferent de vreme sau vremuri, aici aceste flori vor exista mereu!

De straja sta o frumoasa statuie: intr–o barca zarim ceea ce ar putea trece drept un inger, eliberind catre cer un porumbel si tinind in mina stinga o cruce. Unora le–ar aminti de Mica Sirena. Mie mi s–a parut doar o reprezentare a frumusetii, gratiei si libertatii. Incremenita parca intr–o vesnica plutire, parea a evoca insasi istoria acestor locuri.

Fara sa vrei, acest tezaur al Balcanilor te marcheaza. Este locul ce iti ofera senzatia de "istorie pe viu" si in care, cu siguranta, iti vei dori sa revii!
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona