Islanda, tara in care bisericile poarta nume de poeti
Articol






Text: Cristina Bohaciu Sirbu



Tara in care energia electrica furnizata de fantasticele caderi de apa nu costa nimic. Tara in care istoria este studiata mai intii pe baza vechilor legende ale vikingilor si apoi argumentata prin descoperiri arheologice. Tara in care fiecare dintre locuitori este artist, fie prozator, fie poet, fie pictor, fie dansator, fie muzician Tara in care, in momentele de asteptare, taximetristii citesc, printre altele, "Ulysse" de Joyce. Tara in care nu exista someri! Tara in care poti avea 23 de frati si surori, sapte mame si un singur tata, care nu s–a casatorit decit cu femeia ce i–a nascut cel de al noualea copil. Tara in care tinerii sint trimisi la studii pe bani publici, in strainatate, in Europa sau America si tara in care toti acesti tineri revin, prin optiune libera. Tara in care m–am simtit, parca, mai straina ca nicaieri altundeva. Tara in care m–am simtit parca mai... acasa ca nicaieri altundeva. Desi am trait cu adevarat aceasta experienta, calatoria ce s–a incheiat nu demult mi se pare, mai degraba, un vis. Un vis care incepe si se termina cu aceeasi imagine – un turn de biserica (73 m), ce se inalta deasupra tuturor cladirilor din oras. Primul reper ce–ti sugereaza apropiere de capitala Reykjavic. Ultimul detaliu ce se pierde in departare atunci cind pleci.

Aceasta biserica are o istorie ciudata. Ea nu este inchinata unui sfint protector, ci dedicata amintirii unui poet, Hallgrimur Ptursson (1614–1674), autorul unor psalmi minunati, considerati drept o culme a poeziei islandeze, psalmi publicati in anul 1667, reeditati apoi in peste 70 de editii, tradusi cu grija si mindrie in numeroase limbi – inclusiv in chineza. Psalmii lui Hallgrimur Ptursson, cea mai citita si cea mai indragita carte a islandezilor.

Atunci cind privesc inapoi la visul islandez, la inceput impresiile si uimirile ma coplesesc pentru ca, pe rind, ele sa se aseze singure intr–o anume ordine, de fiecare data alta, cu exceptia primului loc. Stiu acum ca, de cite ori mi se va cere sa sintetizez din nou experienta islandeza, raspunsul meu va fi acelasi: Islanda, tara in care bisericile poarta nume de poeti.

Am ajuns la Reykjavik, capitala Islandei, dupa o calatorie lunga de citeva zile. Am stat doua zile la Londra asteptind legatura spre insula. Si la dus, si la intors. Daca m–am plins?! Nicidecum. Londra este, pentru mine, cel mai frumos oras din lume. Este, pur si simplu, Londra, fara comparatii, fara murmur, fara alte ginduri. Doar Londra. Reykjavik–ul insa se cere comparat, apreciat, criticat, admirat Ceea ce m–a uimit in fiecare clipa a fost zimbetul etern de pe fetele oamenilor. Si strazile lor rid, impodobite, din loc in loc, cu personaje fantastice, dar binevoitoare, in general din lemn. Te asezi pe o banca sa te odihnesti si descoperi, alaturi de tine, un companion zimbitor din lemn colorat. Totul este gindit ca tu, islandez sau strain, sa te simti bine, sa te simti linistit, iar ochii sa se bucure de cit mai multe imagini frumoase.

Ceea ce m–a inhibat cumplit de la primul la ultimul pas pe insula a fost scumpetea a tot si a toate. Magazine, sali de spectacol, de expozitii, camere de hotel (sint mici si economicoase ca spatiu). Imi amintesc ca am stat la un hotel renumit, in forma de vapor, si ca fiecare camera avea dimensiunea reala a unei cabine de pe un vas adevarat. In picioare, atingeam tavanul, culcata, umpleam camera. Dar m–am simtit minunat. Am ratat intilnirea cu balenele. La o agentie am vrut sa cumpar o calatorie in tara balenelor, desi era destul de scumpa, dar, nu credeam sa mai revin in Islanda asa ca Eram gata sa platesc, toti in jur erau deosebit de amabili si binevoitori. Cind am indraznit totusi sa intreb daca vom vedea cu adevarat balene, raspunsul a venit prompt: "Noi va ducem la locul lor de intilnire, daca ele vor fi acolo insa, nimeni nu va poate garanta". Nimeni nu s–a suparat pe mine cind am renuntat.

Islanda pare un tarim de oameni alesi. Frumosi, vigurosi, deschisi, constienti ca sint speciali prin faptul ca si–au pastrat neatinse radacinile. Statutul de insula indepartata a tarii lor a permis acest lucru. Deschisi catre nou, cu o atitudine speciala fata de viata, de moarte, de arta. Am inteles ca institutia casatoriei nu prea mai functioneaza. Important este sa te simti bine si sa te bucuri de viata. Am cunoscut citeva femei care stateau cu placere alaturi, crescind fiecare copilul aceluiasi barbat care, intre timp, avea alaturi o alta iubita. Importanta este armonia sufleteasca, natura este destul de grea si de agresiva. Cit despre artistii plastici, am vizitat o expozitie care, daca nu mi–a placut in mod deosebit – desigur este vina mea, vina gustului meu de european pervertit si inchistat in canoane, traditii si repere imuabile – m–a surprins prin prospetimea formelor, mesajul dezinhibat si supletea imaginatiei. Helgi Friojonsson este un artist lider al miscarii moderniste din anii a80. Pasarile, pestii, apele, pamintul si oamenii lui alcatuiesc o lume fantastica, dar unitara si plina de sens.

Daca ne raportam la datele Europei, Islanda este o tara mai putin populata – are doar trei milioane de locuitori –, a doua insula ca marime, dupa Marea Britanie, si una din cele mai tinere ale pamintului, inca in formare din punct de vedere geologic. Relieful este spectaculos, cu superbe caderi de apa, cu portiuni intinse de teren arid, ce m–au dus cu gindul la un sol selenar, cu celebrele gheizere (izbucniri periodice de citeva minute) de apa fierbinte in jeturi de pina la 20 de metri inaltime. Datorita lor ca si a imenselor pinze subterane de apa clocotinda, islandezii nu au nici o grija in ceea ce priveste incalzirea si apa calda!

Ce mi–a mai ramas in minte dupa experienta islandeza este imaginea unui imens muschi de balena din care am avut privilegiul sa pot gusta intr–un restaurant din oras, casa presedintelui tarii, de care m–am putut apropia atit de mult incit m–am uitat pe geam, fara sa ma apostrofeze nimeni, amintirea sinonima cu prezenta vikingilor, a caror istorie pare a fi evocata la fiecare pas, fantasticul sentiment de libertate si de deplina comuniune cu natura care m–a insotit pe tot parcursul sederii mele in aceasta tara de poveste.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona