Copenhaga sau Haga?
Articol








Text: Cristina Bohaciu Sarbu



Copenhaga sau Kbenhavn (numele sau in daneza, care inseamna portul comerciantilor si aminteste de pozitia strategica la Marea Baltica) este un oras ce merita sa fie vizitat.



Ghidurile turistice va trimit in Piata Orasului, la Resedinta regala de la Amalienborg, la celebra "sirena" din povestirea lui Andersen, la Palatul Christiansborg, in Parcul Bakken, cu cea mai veche instalatie de montagne russe (construita din lemn) sau in Parcul Tivoli, cu locurile sale de divertisment. Acestor obiective turistice, eu le alatur inca doua care m–au impresionat in mod deosebit: sediul celebrei fabrici de bere Carlsberg si unicul restaurant in care puteti degusta adevaratele sandvisuri Davidsen.

O arcada masiva sprijinita pe spinarile unor elefanti gigantici – patru la numar; o intrare maiestuoasa deasupra careia, taiate in piatra, pot fi citite cuvintele "Laboremus pro patria – Muncim pentru patrie". Mi se ofera citeva prime explicatii: batrinul Jacobsen a avut noua copii, cinci dintre ei au murit de meningita. Pentru cei patru ramasi, doi baieti si doua fete, tatal, sincer iubitor de arta, a cerut sa fie daltuiti in piatra cei patru elefanti, simboluri ale fortei, fidelitatii si vietii indelungate.

Ghidul ma poarta prin incaperi imense. Calc numai pe mozaic si pe marmura. Peste tot pluteste un miros specific – greu, satios, necrutator – ce iti patrunde in nari, in par, in haine O curatenie absoluta. In jur, nimeni! Ba da, in spatele unui imens perete de sticla inchisa la culoare, zaresc instalate, pe mese lungi, o multime de computere si doar doi–trei oameni. De aici este condusa intreaga productie.

O tablita aurita! Ceea ce voi vedea este un record absolut, recunoscut in Guinness Book: cea mai mare colectie de sticle de bere din intreaga lume. Peste 12.000 de sticle! Caut etichete romanesti. Nu le gasesc, dar mi se spune ca se afla toate acolo. Sint convinsa de asta!

Ghidul ma conduce dintr–o cladire in alta. Exterioarele sint din sticla si metal – pentru constructiile noi – si din caramida rosie – pentru constructiile vechi. Mi se atrage atentia asupra unor ornamente stralucitoare, pentru care a fost folosit aur curat. Pe un acoperis, Atlas se incovoaie sub greutatea globului pamintesc. Dintr–un turn, prin ferestre laterale, scot capul citeva animale fantastice copiate dupa statuile originale de pe stresinile de la Notre Dame din Paris. Intr–o gradina splendid amenajata – aflu ca la sfirsitul secolului trecut aici a fost cea mai bogata gradina botanica din Danemarca – este plasata o copie a Micii Sirene, eroina lui Hans Christian Andersen din povestirea cu acelasi titlu, scrisa in anul 1837, modelata in bronz de catre sculptorul Eduard Eriksen, in 1913.

"Aici sint locuintele pensionarilor nostri. Aici sint vilele staff–ului. Aici se afla clubul de tir, bazinul de inot, terenurile de tenis, sala de gimnastica Aici este casa oaspetilor de onoare. In ea au locuit savanti, care au lucrat in laboratoarele noastre, printre ei si Niels Bohr. Casa are si astazi aceeasi destinatie. Cei invitati sa locuiasca aici sint feriti de orice griji materiale. Este o onoare pentru noi sa le oferim totul, sa le cream toate conditiile pentru ca ei sa poata lucra cit mai bine!"

Ghidul vorbeste cu mindrie si incep sa–l inteleg.

Vizitez muzeul. Aflu ca 65% din cistiguri sint administrate de catre o fundatie vestita si ca aceste fonduri sint investite in cercetare, in arta, in cultura, in educatie in intreaga lume. "Nu exista nici o galerie, nici un muzeu in tara noastra in care sa nu fi investit; nu exista nici o scoala, nici un laborator care sa nu primeasca bani de la noi!" informeaza ghidul.

Vizita se incheie cu Sala de onoare, de fapt o simpla sala de mese, ai carei pereti sint insa impodobiti cu zeci de tablouri. Sint chipurile celor care au ajuns sa lucreze 50 de ani pentru firma. Recordul il detine Frau M•ller, care a lucrat aici 62 de ani.

Mai arunc o ultima privire in curte. 45 de hectare de teren. Zgirie–nori, alaturi de ateliere dezafectate, dar intretinute cu grija, atelierele in care fabrica si–a inceput activitatea in 1847.

Peste tot statui, decoratiuni exterioare si flori. Pe tot parcursul celor aproape trei ore am avut impresia ca ma aflu intr–un muzeu extraordinar ce adaposteste comori nebanuite. Valori umane – grija fata de cel care lucreaza pentru tine, respectul fata de cel pentru care lucrezi, responsabilitatea fata de tara pe care o reprezinti – si opere de arta si totusi nu am fost intr–un muzeu, ci am vizitat cea mai cunoscuta fabrica de bere din Danemarca, am vizitat Complexul Carlsberg.



Arta culinara daneza

In familia Davidsen, totul a inceput in 1888, cind stra–strabunicul a inceput sa prepare sandvisuri specific daneze. Si traditia s–a pastrat. Sandvisurile preparate intr–un mod cu totul special, dupa formula unica Davidsen, sint cu totul deosebite de restul celor vindute in magazinele din Copenhaga. Totul se fabrica aici, la fata locului, nimic nu este cumparat din afara, totul e preparat manual. Exista o lista lunga ce cuprinde 177 de feluri diferite. Asa ca ai de unde alege. "Intotdeauna incercam retete noi", spune Ida Davidsen, patroana restaurantului. "Avem o multime de oaspeti minunati. Toti ministrii vin la noi, destul de des, si ne cer sa le facem un sandvis special. Asa ca avem sandvisul special al primului ministru, cel al ministrului de externe, care contine carne si cartofi. Avem sandvisul special Hans Christian Andersen – tatal meu iubea mult cartile lui si a incercat sa surprinda "aroma" lor intr–un sandvis care astazi e popular si cunoscut in intreaga lume. Acesta contine sunca prajita, pate de ficat, aspic, rosii si ceapa prajita crocant. Avem, de asemenea, si sandvisul Victor Borge, artistul comic care vine aici in fiecare vara, asa ca i–am facut un sandvis numit "sandvisul domnului Borge". Printesei Alexandra ii place sandvisul japonez, fiindca ea vine din Hong Kong. Sandvisul japonez facut in Danemarca se numeste "Capaiaki" si este exportat in China si in Japonia. O reteta ceva mai noua este sandvisul–alfabet – contine somon afumat ca baza, sos tartar, apoi caviar, iar deasupra se pune o forma de plastic, cu alfabetul. Literele sint pline de alcool ("snapsul" se toarna peste sandvis). Gustul si aspectul sint nemaipomenite.

"Mereu inventam retete noi, pe linga cele vechi. Daca am retipari lista de sandvisuri, cred ca am ajunge la 300 de feluri, avind in vedere ca am inceput sa le facem in 1888. Mai preparam si mincaruri calde, file de porc si peste prajit, foarte crocant, cu varza rosie si ceapa. Exista mai multe feluri de friptura. De exemplu, la cea in forma de avion, felia de friptura este corpul avionului, deasupra se pune caviar in forma de elice, iar aripile sint facute din somon afumat".



Important de stiut

Danemarca (in daneza Danmark) sau Regatul Danemarcei (Kongeriget Danmark) este o monarhie constitutionala si face parte din Uniunea Europeana. Groenlanda si Insulele Faroe sint teritorii daneze autonome. Copenhaga este capitala Danemarcei.



O senzatie unica

Capitala oficiala a Olandei, conform Constitutiei, este orasul Amsterdam. Dar La Haga se afla sediul guvernului, resedinta regala, precum si cea mai mare parte a ambasadelor. Orasul este o bijuterie. Principalele monumente se ridica aproape unul linga altul: Muzeul Mauritshuis, cladirea Parlamentului, Palatul Huis ten Bosch (resedinta regala). Le–am vizitat pe toate cu incintare. Dar cea mai puternica amintire pe care am adus–o cu mine de la Haga este cea legata de magazinul de tabac De Graaff.



Ati auzit de celebrul magazin de tabac De Graaff? O vizita la Haga este incompleta, daca nu pasiti pragul acestui sanctuar, de unde si–au cumparat tigari cei mai mari fumatori ai acestui secol, printre ei aflindu–se, desigur, si Winston Churchill.

Tigarile De Graaff se fac, de generatii, in manufacturile familiei, din amestecuri ale celor mai pure si mai aromate tutunuri din Brazilia, Cuba si Indonezia. Tutunul se prelucreaza dupa vechi retete, bine ascunse de privirile curioase. Fiecare tigara in parte este un sofisticat amestec de aroma si gust si sint ambalate in cutii de lemn. Gustul este mai slab sau mai delicat, atunci cind tigarile sint pastrate in camere uscate, timp de citeva luni. Tigarile cubaneze, in schimb, au nevoie de o umiditate de 90% pentru a se pastra in conditii optime.

Nu se vorbeste niciodata despre preturi, ci doar despre arome, gusturi si tarii, calitati ce caracterizeaza diferitele amestecuri de tutun. Casa De Graaff pune la dispozitia cunoscatorilor o lista de 61 de variante de tigari. In dreptul fiecarui nume – alegem citeva exemple: Bon ton, Brillantes, Chiquitos, Cocktails, Corona, Cubanitos, Divas Elegantes, Habana, Bouquet, Maravillas, La Rica, Rotschilds, Robustos – sint cu mare grija trecute proportiile amestecului de tutunuri, proprietatile filtrelor, dimensiunile si, mai ales, momentul din zi cind tigara respectiva se potriveste cel mai bine – dimineata, toata ziua, la birou, seara, dupa–amiaza, dupa masa, alaturi de un sherry, cu vin de Porto, pentru cafea, alaturi de un pahar de whisky.

La intrarea magazinului situat in Heulstraat la nr. 27, te poate intimpina insusi domnul Gerard de Graaff, imbracat intr–un impecabil costum negru, cu papion si, desigur, cu o tigara in mina. Oricine ar fi – muritor de rind sau membru al Casei Regale Olandeze – primirea este aceeasi, calduroasa, prieteneasca, atenta, gazda incercind sa–ti afle gusturile, sa–ti contureze personalitatea, in asa fel incit, la finalul intilnirii, sa–ti poata oferi tigara cea mai potrivita.

Fumatul unei tigari de foi presupune un ritual, o filosofie, o placere aparte. Totul trebuie facut intr–un anume fel si numai asa. Atunci doar, tigara ofera celui care o fumeaza cu adevarat o senzatie unica, inconfundabila.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona