La "capat de drum"
Articol







Text&foto: Marcella DrAgan



Capat de drum, intr–adevar, caci in Breb, catunul ascuns in muntii Maramuresului, nu ajunge nici trenul, nici autobuzul, iar cele citeva masini care mai folosesc drumul ingust ce se strecoara catre vatra satului sint ale localnicilor.



Dis–de–dimineata, in sat ajung, din cind in cind, femei care mai fac un ban revinzind haine cumparate de la oras, scutindu–i astfel pe localnici de un drum si o zi pierduta departe de gospodarie. Caci, de unde te lasa autobuzul, mai sint un kilometru pina la primele case ale satului si inca vreo cinci minute de mers pina in centru, unde se afla biserica cea noua, scoala si barul in care, desi abia daca s–a crapat de ziua, e sigur vreun bade sa–ti tina companie la cafea si citiva copii care vin in pauze sa isi cumpere de mincare. Strain locului, esti repede observat si salutat, oamenii pastrind obiceiul de a da binete. In ce limba vine acest salut este o alta poveste, caci localnicii, prea putin obisnuiti cu turistii romani si mai mult cu cei straini, te saluta din toata inima intr–o engleza sau franceza cu accent maramuresean. Le raspunzi in romana, te privesc un pic mai lung, apoi te iau la vorba si iti spun cit de mindru este satul lor si cit de bine se traieste la ei. Aici se fac de toate, pamintul este roditor si le da toate cele necesare, vin turistii si ii lauda si le duc vestea de oameni gospodari. Mai au ei ceva probleme, dar nu prea mari, asa cum vreun interlocutor mai vorbaret iti marturiseste, caci unii dintre localnici tin niste sarbatori mai noi si nu prea cunoscute pe acolo, Sfintul Somn si Cuvioasa Lene, dar nu prea des si nu prea multa lume le cunoaste, asa ca, la urma urmei, la ei totul este bine.

Iar daca biserica noua, cea de piatra, este usor de gasit, caci turlele se vad de cum treci de prima curba a drumului ce duce in sat, pentru a ajunge la cea veche de lemn, tii dreapta la intersectie, iar daca totusi ai nevoie de informatii, poti intreba primul satean iesit in cale. Dupa ce ii trece mirarea ca esti roman, iti spune pe unde sa mergi sau daca ai vreme sa zabovesti un pic pina gata treaba, merge de–ti arata exact unde e locul ce–l cauti.

Si in satul Breb, parte a comunei Ocna Sugatag, gasesti destule locuri care sa merite efortul de a ajunge pina acolo. Unul dintre acestea este biserica de lemn, cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Astazi declarata monument, ea a fost ridicata in anul 1531, pe vechea vatra a satului, zona ce este cunoscuta acum sub numele de Copaceni, de catre fiii lui Vasile, descendenti ai cneazului Giulea, la rindul lor locuitori ai satului. Aproape un secol mai tirziu, biserica este mutata pe locul unde se gaseste si in prezent, teren donat de sotia nemesului, adica nobilul Boteanu, de unde provine denumirea de Boteneasa, data locului. Daca din pictura initiala, cea a anului 1626, se mai pastreaza un fragment, locasul fiind repictat in 1868, se mai gasesc aici piese de mobilier vechi, icoane pe lemn si sticla, stergare si carti vechi.

Si, desi capat de drum, cum spun oamenii despre satul lor, au totusi motive de lauda, mai multe decit marile orase, caci pe aceste meleaguri a ajuns pina si Printul Charles, iar fundatia lui a reconstruit trei dintre vechile case ale satului, puncte de interes turistic, dar si stiintific, prin valoarea traditiilor si a mestesugurilor pe care le conserva. Tot aceste mestesuguri au adus faima satului, care mai ascunde printre casele vechi palincii, o potcovarie, o moara si doua viltori. Si cum de palinca din Maramures am auzit cu totii, palinciile sint locul unde miraculoasa licoare se fabrica, pentru ca aceste instalatii actionate de apa produc alcoolul din fructe. Pe toamna, cind activitatea de productie e in plin sezon, acestea devin locurile de adunare a localnicilor si oaspetilor lor, pentru a petrece cu veselie. Pentru cei mai putin cunoscatori, in general palinca din Maramures are 50o–60o tarie. Taranii verifica palinca prin citeva metode care nu dau gres. Prima este cea a frecarii intre palme a citorva picaturi, iar mirosul rezultat trebuie sa se asemene cu cel al mierii. A doua metoda este turnarea in pahare si, pina la degustat, palinca pura face un guleras de margelute, care, cu cit sint mai multe si mai mari, cu atit e mai buna bautura.

Cindva parte integranta a vietii zilnice, acum mai mult punct de atractie pentru turisti, viltorile sint inca folosite pentru spalatul cergilor, covoarelor sau sumanelor, fiind cea mai buna metoda pentru aceste tesaturi grele din lina. Ele sint, practic, niste dispozitive de forma conica, construite din scinduri inguste din lemn si legate intre ele cu nuiele sau cu fire metalice. Structurile sint amplasate pe canale paralele cu riul, zone unde apa este controlata, ca putere si directie, de catre baraje ridicate special, spalarea tesaturilor

facindu–se de apa, prin invirtirea si presarea lor. Tot folosind forta apei functioneaza moara pentru macinat cereale si pivele. Acestea sint utilizate la ingrosarea textilelor din lina, care se face prin baterea materialului respectiv cu doua ciocane din lemn.

Satul mai este cunoscut si pentru sculpturile din lemn ale mesterului popular Petru Pop, din mina caruia au iesit, de–a lungul zecilor de ani, cruci, fuse, pecetare, linguri de lemn, dar si obiecte de cult: prescurnicere decorate cu motive traditionale maramuresene (rozete, romburi, dinti de lup sau unda apei). Mesterul este, de altfel, singurul din tara care realizeaza cruci cu 27 de imbinari.

De ici pina colo, umblind prin sat ca sa gasesti toate punctele de atractie, te tot opresti in fata portilor de la casele oamenilor, nu ca ai avea nevoie de ceva, dar este imposibil sa rezisti frumusetii care le–a facut cunoscute in lumea intreaga. Portile masive din lemn sint mai vechi sau mai noi, caci, in ciuda multor traditii care dispar, cea a mestesugirii portilor pare sa infloreasca, odata cu motivele care decoreaza lemnul. De altfel, poarta din lemn este cel mai important element din arhitectura traditionala a taranului din Maramures, reprezentind, in acelasi timp, un indiciu al prestigiului social si economic al familiei respective. Se construieste din trei trunchiuri mari din stejar, legate intre ele prin intermediul unui fruntar si avind acoperisul in patru ape, exact ca la case. Atit portita, pentru trecerea oamenilor, cit si poarta mare, pentru atelaje si animale, sint decorate cu diferite motive, care variaza de la insemnele solare, dintele de lup si ghinul, pina la vasul cu flori, flori stilizate, pomul vietii in diverse variante si o sumedenie de motive romboidale, mai mari sau mai marunte.

Portile nu se gasesc doar aici, in Breb, ci in toate satele comunei. Caci, pe cit de frumos si de primitor este Brebul, la fel de pline de lucruri minunate sint si celelalte localitati. Daca ar fi de dat un exemplu din fiecare sat, in Hoteni merita vizitate socacitele, bucatarese traditionale, iar in Sat Sugatag trebuie vazute femeile care poarta in spate cosurile impletite, aceleasi pe care le poarta si mesterii cojocari, care inca tin vie arta realizarii cojoacelor.

Aflate insa pe un alt drum, eu aleg sa poposesc in Ocna Sugatag pentru ca, desi sintem in afara sezonului turistic, localitatea are destule de oferit iubitorilor de frumos si de traditii. Chiar linga statia autobuzului poti vedea biserica de piatra Sfintii Apostoli Petru si Pavel, biserica romano–catolica construita in anul 1836. Tot de acolo se pleaca spre Baile Vechi, localitate balneara. Situata la obirsia Vaii Sarate si recent reabilitata, localitatea ofera un bazin in aer liber cu apa sarata si casute de camping, care functioneaza sezonier. In aceasta zona se afla lacurile antroposaline, dintre care se remarca Lacul Gavril, cu o adincime de 30 de metri si peste doua hectare ca suprafata, fiind cel mai mare lac de acest fel din Romania si pastrind, in mod curios, la suprafata, un strat de apa dulce, in care traiesc pesti. Lacul Taul fara Fund este cel mai adinc din zona (33 de metri). De altfel, aceste lacuri cresc potentialul balneoclimateric al statiunii care, prin apele minerale si bioclimatul sedativ de crutare, este indicata in tratarea afectiunilor reumatismale degenerative, neurologice periferice si ginecologice. Baile Noi, centrul turistic al statiunii balneare permanente, este locul care ofera, pe linga tratamentele specifice, si pe cele de medicina naturista (fitoterapie, reflexoterapie, presopunctura si masaje speciale), zona fiind cunoscuta pentru faptul ca imbina cele doua forme de tratament.

Tot in centrul statiunii se afla un alt punct de atractie, noua biserica de lemn, ridicata in stil traditional in 1979. Cei care vor sa ia cu ei acasa o parte din spiritualitatea acestor locuri isi pot satisface dorinta vizitind–o pe artista Elena Tamas, care realizeaza icoane pe lemn si sticla, pe stil vechi, atit de rit ortodox, cit si catolic.

Ca ultime repere pentru cei care dornici de plimbare sint rezervatia naturala Taul Morarenilor – Breb, lac de baraj natural situat in piemontul Gutiiului, care atrage prin flora variata a zonei inconjuratoare, si Padurea Craiasca, o rezervatie forestiera si peisagistica situata linga Baile Noi, bogata in goruni seculari si larice.



Scurt istoric

Ocna Sugatag a fost atestata documentar in 1355, iar celelalte localitati care formeaza astazi comuna, Breb, Hoteni si Sat Sugatag, in 1360, istoria lor fiind strins legata de exploatarea sarii. Documentul vorbeste de existenta, in marginea dinspre Ocna Sugatag a Giulestilor, a unui drum care duce la ocnele de sare, folosit de cei care veneau aici sa se aprovizioneze cu sare. Descoperirile arheologice, precum si alte documente istorice, atesta insa ca populatia zonei exploata sarea din vremuri stravechi. La sfirsitul secolului al XIV–lea se trece la o exploatare permanenta a sarii, in cadrul unor ocne organizate prin camara regala a sarii, iar in 1435 este semnalata o miscare de proportii a lucratorilor de la ocne, ca riposta la abuzurile camarasilor regali. Din 1489 este certificata existenta minei Paul Silvestru si a grupului de mine Ana–Iuliana si Elisabeta, care apartineau de domeniul regal. In secolul al XVI–lea apar primele forme embrionare de capitalism, alaturi de localnici fiind adusi lucratori salariati din Germania si Slovacia. Minele propriu–zise au aparut incepind cu 1777 si, datorita dezvoltarii industriei de exploatare a sarii, statul habsburgic a adus in Ocna Sugatag mineri specializati nemti, polonezi, unguri si cehi, care au ramas in zona.



Elemente de port popular in Maramures

Portul femeiesc

Camasa este tesuta in casa, din pinza de in, cinepa sau bumbac, si are, un decolteu patrat sau rotund, brodat cu ornamente florale. Poalele sint facute din acelasi material ca si camasa, mai largi si incretite putin la talie, iar jos, pe margine, sint tivite cu cipca cu coltisori facuti cu acul de croseta. Zadiile vargate cu dungi orizontale rosu cu negru, galben cu negru, portocaliu, verde sau in alte culori, in functie de fiecare sat, se pun peste poale, in fata si in spate si se prind cu baiere de lina. Pieptarul este facut din piele de oaie sau de miel, cu blana inauntru, fara mineci, cu motive florale intr–o mare varietate cromatica, iar guba mitoasa folosita iarna este cel mai vechi element al costumului femeiesc si cel care a suferit cele mai putine modificari in timp. Panura din care se face guba este tesuta manual din lina de oaie. Opinca este confectionata din piele de vitel, tabacita manual, iar glezna piciorului este infasurata in obiele groase din lina alba sau ciorapi crosetati din lina alba.



Portul barbatesc

Camasa este tesuta din pinza alba de bumbac, cusuta simplu cu broderii la git si la mineci, cu matase alba sau galbena. Minecile sint largi si, la cele de sarbatoare, se termina cu cipca cu coltisori. Pantalonii, gatii sau gaci, sint largi si scurti, tesuti tot din pinza de bumbac alba, pentru iarna folosindu–se cioarecii simpli din lina alba sau gri. Pieptarul, purtat de obicei neincheiat, este facut din piele cu blana pe dinauntru si este brodat cu multe elemente ornamentale in intregime, tinte din metal, oglinzi, ciucuri din lina.



Localizare

Comuna Ocna Sugatag este situata in nordul Romaniei, in judetul Maramures, la o altitudine medie de 500 de metri. Se invecineaza, la sud, cu orasul Cavnic si comuna Budesti, la est si nord–est cu comuna Calinesti, la sud–vest cu municipiul Baia Mare, iar la vest cu comuna Desesti. Ocna Sugatag se afla in Tara Maramuresului, Maramuresul istoric, diferit de judetul propriu–zis, care s–a format prin alipirea la provincia istorica a altor trei tari, Chioarul, Codrul si Lapusul.

Accesul se face dinspre Sighetu Marmatiei, aflat la 18 km, pe DN 18 si apoi pe DJ 182A, dinspre Baia Mare, la 50 km, peste Muntii Gutii, pe DN 18 sau, tot dinspre Baia Mare, prin Cavnic, pe DJ 109F.

In componenta comunei intra patru sate, Ocna Sugatag, Sat Sugatag, Breb si Hoteni.



Statiune balneara

La Ocna Sugatag a functionat, intre anii 1787 si 1822, o salina de exploatare subterana a sarii geme. Ulterior, datorita izvoarelor minerale si lacului sarat, care s–a format prin prabusirea unor mine vechi de exploatare a sarii, localitatea a devenit statiune balneara.
InfoUtil
Popasul din Deal – 3 stele

Adresa: Str. Unirii 1D;

Tel.: (+4) 0262.374.133, 0751.944.353

Pensiunea Teleptean – 3 stele

Adresa: Str. Unirii 1C;

Tel.: (+4) 0262.374.177, 0745.614
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona