Muntii Ciucas, tinut de basm
Articol







Text&foto: CAtAlin Munteanu



Ciucasul nu are intinderea Fagarasului, in care te pierzi, nici bogatia oglinzilor limpezi de lac adapostite in causele fostilor ghetari. El incinta prin bogatia crestelor armonios daltuite, cu forme rotunjite, incadrate de pajisti impestritate, prin apele limpezi si linistite vara sau navalnice primavara, ce sar spumegind din piatra in piatra, prin umbra padurilor de cetina si fag, prin cintecul pasarilor si zumzetul albinelor, prin coloritul poienilor multicolor smaltuite, in care fluturii viu colorati iti taie calea si, mai ales, prin ceea ce formeaza acel "tot" ce atrage marele exod de turisti spre el.



Iar cind acest exod incepe sa scada, odata cu sfirsitul vacantelor, cind ziua se micsoreaza dupa echinoctiul de toamna, iar acest anotimp isi intra in drepturi, natura incearca o ultima zvicnire, etalindu–si frumusetea pe care nici primavara cu inceputul ei de viata, nici vara cu farmecul ei nu pot face sa vibreze atit de mult coarda sensibila a ochiului si sufletului. Galbenul crud sta alaturi de auriul griului, incercind sa infrunte verdele intens al coniferelor, care, parca pentru a incinta mai mult, coboara spre poalele muntilor, sfidind legile naturii, intinzind ostentativ mantia galben–aramie a padurilor de fag. Iar din loc in loc, zada isi leapada elegant minusculele ace, care palesc pina la alb.

Toamna imbraca Ciucasul in culori fantastice si ai impresia ca penelul s–a jucat pe mantia padurii de fag cu o risipa nemarginita de fantezie si culoare.

Numai iarna, omatul gros acopera asperitatile reliefului, conferindu–i forme catifelate, cu ondulari alb–stralucitoare, elegante, intrerupte de verdele intens al coniferelor, ce stau cu crengile plecate sub greaua povara a zapezii.

Cu toate ca ocupa un loc restrins, ca arie, in vasta suprafata a Carpatilor, Ciucasul se infatiseaza privirii de la mari departari, fiind usor de recunoscut din toate zarile.

Semet si dur ca o cetate, vazut dinspre Valea Teleajenului, un tinut al colosilor de piatra, privit dinspre nord–vest, Ciucasul se daruie, parca, pe masura ce te apropii de el, dezvaluindu–si frumusetile treptat. Natura, atit de darnica aici, a creat, de–a lungul timpului, o lume de basm, in care imaginatia poate toarce pe firul amintirilor povestile fantastice ale copilariei.



Asezare si limite

Situat in partea centrala a Carpatilor, in grupul muntos al Carpatilor de Curbura, Masivul Ciucas se detaseaza de regiunile inconjuratoare prin abrupturile sale, dar, in special, prin varietatea de conglomerate si calcare.

Ciucasul nu scapa privirilor din oricare parte l–ai vedea. Daca pornesti pe Valea Teleajenului, el se remarca pe fundalul peisajului deindata ce depasesti Valenii de Munte. De la intorsura Buzaului inchide zarea spre sud–vest, iar venind dinspre Brasov, pare inaccesibil prin masivitate, dar irezistibil de atragator prin formele de relief.

Masivul Ciucas ocupa o zona destul de restrinsa fata de alte unitati montane din tara, circa 200 de kilometri patrati. Limitele fata de muntii inconjuratori sint indeobste reprezentate de vaile riurilor care il incercuiesc ca un inel, intre acestea si inaltimile maxime intilnindu–se denivelari de circa 1.000 de metri.

Spre est, valea superioara a Buzaului, care se indreapta catre nord si Valea Boncutei de la obirsia Teleajenului, indreptata spre sud, vai despartite prin pasul Boncuta (1.078 m), formeaza limita spre Masivul Siriu si Muntii Tataru, ceva mai scunzi, alcatuiti din culmi domoale, acoperite cu paduri si pasuni pe crestet.

Spre sud, Depresiunea Cheia, continuata spre nord–vest de cursul superior al Teleajenului (Valea Berii), culoarul Bratocei si apoi piriul Ramura Mica (afluent al Tarlungului) separa Ciucasul de Muntii Grohotis (1.767 m) si de prelungirile nord–estice ale acestora – Bobu Mare (1.757 m) si Babes (1.684 m).

La vest, limita propriu–zisa este formata de vaile piraielor Ramura Mica, Tirlung, Tesla si a unui piriu de obirsie al Zizinului. Acestea il despart de prelungirile sudice ale Muntilor Intorsurii, avind culmi domoale situate la 1.000–1.200 de metri.

Valea Dalghiului este cea care, in unduirea ei catre est, formeaza limita nordica a masivului, tot spre Muntii Intorsurii, lasind de o parte si de alta mici terase, cu pasuni si finete sau plopi si salcii care isi pleaca gratios crengile spre apa linistita.



Relieful si alcatuirea geologica

Conturarea masivului este strins legata de constitutia lui litologica si de structura. El corespunde unui sinclinal de conglomerate, cu axul situat in partea de est, fapt care ii confera individualitate prin inaltimea de peste 1.700 de metri, prin abrupturile ce taie capetele de strat, prin releful ruiniform si suprafetele structurale, localizate cu precadere in partea de nord–nord–vest si in cea de est.

Conglomeratele, a caror grosime atinge in Ciucas pina la 600 de metri, sint alcatuite din elemente rotunjite de roci cristaline, sedimentare (calcare) sau eruptiv bazice, legate intre ele printr–un ciment calcaros – grezos. Dimensiunea lor variaza de la blocuri de citiva metri cubi pina la citiva centimetri diametru. Eroziunea a fragmentat in timp masa de conglomerate, asa incit, la mica distanta de culmile proeminente, au ramas masive izolate ca Tesla (1.613 m) si Dungu (1.502 m) – in partea de vest, si mici maguri cu inaltimi de 1.100–1.300 de metri la nord, in apropiere de Vama Buzaului. Modul de comportare al conglomeratelor la eroziune, mai ales cind au intercalatii de gresii, a generat un relief specific, de turnuri, stilpi, ciuperci, stinci in forma de capatini de zahar, forme ce se datoreaza unui ansamblu de procese de modelare, intre care inghetul si dezghetul, vintul si apa din precipitatii au jucat un rol insemnat.

Urmare a constitutiei geologice, Ciucasul inmagazineaza apele mateorice, care, ajungind la baza conglomeratelor, pe patul impermeabil, se descarca prin numeroase resurgente, situate la 1.300–1.400 de metri. Ciucasul devine, astfel, un adevarat castel de ape.

Calcarele sint dispuse ca blocuri izolate, implintate in masa de conglomerate spre baza acestora, unde apar la suprafata prin eroziune si se inscriu in peisaj prin mici proeminente cu lapiezuri si doline sau chei si vai adinci.

Masivul Ciucas nu depaseste altitudinea de 1.850–1.900 de metri decit in virful Gropsoarele (1.883 si 1.853 m) si virful Ciucas (1.854 m). Altitudinile relative sint destul de mari, variind intre 500 si 1.000 de metri (Vf. Ciucas – Valea Dalghiului – aproximativ 1.000 de metri; Vf. Zaganu – Poiana Stinei – aproximativ 800 de metri; Vf. Gropsoarele – Valea Timpa – aproximativ 900 de metri).

Privit in ansamblu, Ciucasul este alcatuit din doua culmi principale: culmea Bratocea – Ciucas, cu directie sud–vest – nord–est, si culmea Gropsoarele – Zaganul, orientata nord–vest – sud–est.



Reteaua hidrografica

Teritoriul masivului Ciucas este brazdat de piraie ce tin trei bazine hidrografice: Buzaul, Teleajenul si Tirlungul. In drumul lor spre regiunile mai joase de la poalele muntelui, apele au sapat vai adinci, dind nastere adesea unor chei salbatice sau formind lunci largi si terase.

O trasatura caracteristica o constituie faptul ca, la obirsie, vaile sint lipsite de apa, izvoarele propriu–zise aparind abia la 1.350 – 1.200 de metri altitudine, la baza conglomeratelor din care este alcatuit masivul.

Teleajenul, desi ocupa locul doi dupa suprafata bazinului, face parte organica din masiv, aceasta vale fiind cea mai accesibila turistilor. Prin sectorul sau superior, numit Piriul Berii, el desparte Culmea Bratocei de Culmea Gropsoarele – Zaganu. Are o lungime de 113 kilometri, din care zonei de munte ii revin 27 de kilometri, iar masivului Ciucas (pina la confluenta cu Timpa) numai 10 kilometri.

Telejenelul, cel mai important afluent al Teleajenului, isi intinde obirsiile pina sub Pasul Boncuta si in Culmea Stincoasa din estul Ciucasului. El este cunoscut sub denumirea de Telejenel abia din Poiana Valea Stinei, unde se inmanunchiaza mai multe piraie: Boncuta, Valea Stinei, Piriul Alb, Piriul Cetatii.

Buzaul curge pe teritoriul Ciucasului pe o lungime de aproximativ 15 kilometri (pina la Vama Buzaului); el isi aduna apele prin intermediul a doua izvoare ce vin din directii diferite: Piriul Fetei – cu obirsia in culmile nord–vestice ale muntelui Tabla Butii si Piriul Strimbu – cu obirsia in versantul nordic al Ciucasului. Buzaul primeste pe stinga unul din principalii lui afluenti – Dalghiul, care isi aduna apele de pe pantele nordice si vestice ale Ciucasului, precum si de pe cele estice ale Teslei si Dungului.

Tirlungul dreneaza partea de vest a Ciucasului prin doua piraie: Babarunca – aflat intre muntele Tesla si Culmea Bratocei si Ramura Mica – care izvoraste de sub muntele Babes, piriu ce poarta la obirsie numele de Chiscanu.



Flora, vegetatia si fauna

Din oricare parte am urca, primii pasi ne poarta prin poienile de la poalele muntelui si apoi prin padurea care inconjoara muntele ca un briu de la 800 la 1.400 de metri. Ea este formata din fag, carpen, frasin, gorun, ulm de munte, sorb si mesteacan. Pe vai patrund paduri de arin.

Dintre flori, amintim ghioceii, maseaua–ciutei, vioreaua, dediteii, brindusele, ciubotica–cucului, spinzul, Floarea Pastelui, brebenelul, vinarita, toporasii, care apar prin poieni si paduri. Pe vaile umede sau unde musteste apa apar coada–calului, brustanul, nu–ma–uita, singele voinicului. Alaturi de flori, apar ferigile.

In luminisurile taieturilor masive poti gasi zmeura, fragi, roinita, degetar, clopotei, soc.

Padurea de fag este bogata in ciuperci si bureti (minatarci, bureti laptosi, bureti vineti, ghebe).

Datorita inversiunilor termice, la limita sa superioara fagul se intrepatrunde cu rasinoasele, molidul coborind si el mult in vai. Coniferele sint reprezentate in general de molid si mai rar brad, larice sau zada. Dintre florile ocrotite amintim singele voinicului, argintica, vulturica, macul cucului, azaleea tiritoare, sclipetii, garofitele, trei frati patati si bujorul.

Dintre mamifere, intilnim caprioara, cerbul, risul, ursul, mistretul, lupul, vulpea, jderul de copac si jderul de piatra, in zona joasa, medie si mai rar in cea inalta. Printre crengile copacilor vedem veverite si pisici salbatice. Capra neagra si cea Ibex se intilnesc in zonele inalte.

Dintre pasari amintim gaia rosie, pitulicea, sturzul, lastunul, soimul, huhurezul mare, ciocanitoarea, mierla de munte, cocosul de munte, cucuveaua, pitigoiul si gaita. Rareori se pot vede acvile.

Dintre reptile intilnim sopirla de ziduri, de munte si pe cea fara picioare, iar serpii sint reprezentati de vipera comuna.

Pestii sint pastravul indigen si curcubeu.
InfoUtil
Masivul Ciucas este un masiv cu un turism foarte activ, care, din pacate, nu dispune de foarte multe facilitati. Nu exista decit citeva cabane care pot oferi locuri de cazare si masa. Totusi, aceasta nu este o problema, deoarece traseele nu sint lungi si
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona