Brandul "Romania Turistica"
Articol
Avem noi romanii o vorba veche si inteleapta: "Cind tara piere, baba se scarpina". Acum, cind piata turistica se confrunta cu cea mai grava criza a fortei de munca din istorie, cind structurile de primire, multe dintre ele uitate in paragina, inca isi asteapta investitorii mult trimbitati, si statiuni intregi au devenit asezari pe cale de disparitie, autoritatile si–au inventat o noua preocupare – brandarea Romaniei ca destinatie turistica. Nu zice nimeni ca n–ar fi benefic sa schimbam perceptia la nivel international, si din stereotipia Paradisul orfanilor, hotilor si cersetorilor, sa ne facem tara un El Dorado al Europei. Dar sa nu ne imbatam cu apa rece, crezind ca o vom face peste noapte, si la nivel national. Gata: realizam caiet de sarcini, organizam licitatie, gasim branduitorul, si cit ai bate din palme devenim destinatie turistica de top. Riscam sa ne luam dupa proverbul "Fala goala, traista usoara", pentru ca a branda cu succes presupune sa ai deja un produs omogen si de calitate. Si daca prin splendoarea peisajului si originalitatea traditiilor /obiceiurilor inscriem cu succes puncte la capitolul calitate, omogenitatea este o imposbilitate, pentru ca ar trebui sa ne prefacem ca uitam a avea identitati regionale distincte, ca avem minoritati etnice si religioase numeroase si bine structurate, ca fiecare dintre noi avem necesitati si tabieturi diferite. Daca uitam aceste aspecte, sau le ignoram in mod voit, actiunea de brandare devine o munca de Sisif, care poate inghiti, in citiva ani, milioane si milioane de euro, atit de necesare in procesul de reconstruire a Romaniei drept partener virtuoz in concertul european.

Vorbind de europeni si de concertul lor, n–ar fi rau sa invatam din experientele esuate ale acestora. Germania, de exemplu, a pierdut cinci ani si multi bani, incercind sa treaca drept o destinatie sexi in ochii vecinilor, ridicind manusa aruncata in 2003 de Berlusconi. Acesta il califica la acea vreme pe un membru al Bundestagului drept un veritabil "gardian de lagar nazist", etichetindu–i pe germani in general drept "necizelati" si "betivani". Franta a dorit sa lase si ea in urma stereotipul de tara turistica "a dragostei si romantismului", si a incercat in 2004 sa le demonstreze americanilor, cei mai fideli si bogati vizitatori, ca este a cincea forta economica mondiala si cel mai bun partener de afaceri al Statelor Unite. Credeti cumva ca au inghitit americanii galusca? Au acceptat ei Franta drept putere tehnologica si lider pe piata bancara? Totul a fost doar vinare de vint. Spania s–a luptat cu stereotipiile mai bine de 25 de ani si, la un moment dat, a reusit sa se impuna drept numarul unu ca destinatie de soare, mare, plaja. Dar in contextul economic actual, aceasta perceptie este depasita, si nici nu–i mai ofera un avantaj concurential.

Isi permite oare Romania in acest moment sa repete experientele triste ale altora? Oare n–ar fi mai bine sa reconstruiasca mai intii si apoi sa promoveze? Sa renunte complet la ideea de brandare, n–ar fi o solutie. In competitia acerba care se profileaza in plan international, promovarea trebuie inceputa cit se poate de devreme. Insa este nevoie de o strategie coerenta, de individualizare si simplificare, de identificare si brandare produs, circuit sau regiune turistica.

Este dificil, e adevarat. Dar italienii au demonstrat ca se poate. Le–a luat ce–i drept 30 de ani ca sa faca uitate stereotipurile de "lenesi" si "nedemni de incredere", pe care li le atribuisera la un moment dat germanii, dar au reusit. Au creat un brand Italia de prestigiu, identificindu–se cu luxul si moda, arta si rafinamentul.

Oare dispunem de suficient rafinament pentru a intelege de ce ne–a numit Organizatia Mondiala pentru Turism o Costa Rica a Europei? Potential avem, informatii exista, ne–ar mai trebui doar ceva bunavointa si dedicare.



Anne–Mary Nechita
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona