Densus, biserica in care Dumnezeu este roman
Articol





Text&foto: Cristina Dumitru

Calatorule, daca ajungi vreodata in Tara Hategului, in tara bisericilor de piatra si a zimbrilor, mergi la Densus sa vezi minunea care ii face pe multi dintre noi sa se simta mindri ca sint romani si sa nu regrete ca traiesc pe aceste plaiuri stramosesti!

Dupa o noapte petrecuta la Hateg, pornim catre biserica din Densus. Prea multe nu reusiseram sa aflam despre ea inainte de calatorie. Tot ce citiseram erau citeva date istorice, dar si acelea destul de controversate. Descrierea pe care o gasiseram cel mai des era cea facuta de George Calinescu: "O biserica bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stilp din cei patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtind numele lui Longinus. E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de citeva suvite de soare venind pe niste ferestruici, aceasta face impresia unei opere divine furate de genii nocturne". Mai zariseram in citeva reviste de istorie fotografii ale bisericii, toate facute parca din acelasi loc. Dar toate infatisau ceva ce trebuia neaparat sa vedem, ceva care ne stirnea curiozitatea si ne punea la incercare puterea de a intelege. Zariseram numele bisericii din Densus intre altele ce apartineau unor celebre constructii din Romania, in lista din care aveau sa fie alese cele sapte minuni ale Romaniei.

Drumul nu este greu de gasit: indicatoare sint inca de la soseaua pricipala; din localitatea Totesti drumul coteste dreapta catre satul hategan Densus. Acesta este locul de bastina al istoricului Nicolae Densusianu, autorul operei "Dacia preistorica" si al fratelui acestuia, Aron, fost paroh al bisericii pe care urmeaza sa o vizitam.

Nu stiam la ce sa ne asteptam: descrierea facuta de George Calinescu bisericii ni se parea putin cam romantioasa si chiar putin prea plina de mister. Vazind si indicatorul ce iti arata ca ai intrat in localitatea Densus, totul parea mult mai pamintesc, mai actual si mai rupt de orice te–ar fi putut duce cu gindul la vremuri de demult, la o credinta neclintita si la apropierea lui Dumnezeu. Aceasta este biserica cea mai veche din tara noastra, in care se mai tin slujbe. Iar credinciosii vin aici si de la aproape 10 km departare.

Cumva s–a intimplat ca am ajuns la Densus

intr–o zi de toamna. Probabil va fi totul exact asa cum am vazut in fotografii: mai toate fotografiile cu biserica pe care mi le puteam aminti acum erau facute toamna.

Drumul a fost bun chiar pina la poarta bisericii. Un turist strain si doi romani care il insoteau coboara vorbind si razind scarile ce urca usor panta pina la biserica. Nu o zarim deloc de jos, de unde sintem noi. Pornim catre poarta si citiva ciini cersesc de la noi ceva de mincare. Trecem de poarta si poteca pavata urca usor. De o parte si de alta, pomi fructiferi si iarba. Citeva gaini si un cocos, veniti de prin curtile taranilor, ne intimpina galagioase. Ce zi frumoasa!

Si deodata ne apare in fata, in virful micului deal, biserica din Densus. Absolut fantastica! Incredibil de frumoasa, de ciudata si de eleganta, ni se infatiseaza in fata ochilor ca un simbol al credintei si mindriei acestor locuri. In bataia razelor apusului de soare are culoarea lutului strabun. Cerul pare incredibil de albastru si imaginea pe care o avem in fata ochilor pare de–a dreptul ireala. Daca norii nu s–ar fi miscat pe cer, daca frunzele pomilor nu ar fi fosnit usor in bataia vintului de toamna si daca pasarile nu ar fi ciripit atit de voios, nu ne–ar fi fost usor sa deosebim realitatea de povestile auzite despre aceste locuri.

In jurul bisericii nu sint pomi. Doar flori, multe si colorate, crescute oarecum la voia intimplarii. Locul este atit de nelinistitor incit devine intimidant.

La o prima vedere, biserica pare ca s–ar fi ridicat singura din pamint. Nu regasim nicaieri ordinea si simbolurile arhitecturale pe care ochii ne sint obisnuiti sa le zareasca atunci cind mergeam sa vizitam o biserica. Si aici, in Hateg, bisericile sint drepte si zvelte. Le zaresti turlele albe de la mare distanta, desenate parca de un mester priceput in minuirea riglei si a compasului. Ei bine, biserica din Densus era cum nu mai vazuseram nicaieri in lume.

Are o lungime de 30 metri, latimea de 8 metri, inaltimea de 18 metri si un spatiu interior de 15 metri patrati.

Patrundem in pronaosul descoperit, in forma literei "L", incadrat de patru stilpi grosi, acoperiti cu pietre funerare. Prima data avem senzatia unei curti interioare, dar sintem deja in biserica.

Ajungem apoi in naosul luminat doar de citeva raze de soare ce strabat in interior prin ferestruicile din partea de sus a constructiei. Naosul este patrat, suprapus central de un turn sprijinit pe patru stilpi masivi, in jurul carora se afla un spatiu ingust, acoperit cu o bolta semicirculara. Nu este nici un alt fel de lumina artificiala, iar suvitele de lumina capata un aspect laptos, reflectind de jur–imprejur lumina.

Nu sint slujbe inauntru, doar liniste si racoare. Peretii sint acoperiti de picturi vechi. Profilati pe un fundal ultramarin, sfintii nu mai au ochi, ci doar niste gauri ce le martirizeaza intreaga infatisare. Multe picturi au fost distruse in perioada Evului Mediu, de catre reformisti. Zidurile astea au vazut si au trecut prin multe; profanarea crucilor de catre turci, batjocorirea icoanelor de calvini sau de vrajitoare cu ale lor descintece si cumplite legaturi.

Dar acum biserica straluceste datorita icoanelor ce infatiseaza Sfinta Treime. Pentru prima data, zarim reprezentarea lui Iisus, in costum popular hategan, in bratele Fecioarei Maria. Ce alta expresie mai sugestiva si mai naturala ar fi putut avea neclintirea in credinta si smerenia poporului roman?! Toate celelalte povesti despre razboaie sau curaj palesc incet in fata acestei imagini. Aceasta este adevarata mostenire a poporului roman: vesmintele strabune in care oamenii din vechime il imbracau pe Iisus. Este o imagine socanta atit prin frumusetea si absoluta sa normalitate, cit si prin ideea pe care o transmite intr–un mod atit de simplu ca nu–ti vine sa crezi ca este si adevarat. De fapt, acestea sint adevaratele valori ale poporului nostru: ceea ce am mostenit de la stramosii nostri!

Alte elemente ale interiorului bisericii stirnesc insa alt gen de controverse: masa Altarului este o piatra funerara romana, de pe care literele au fost sterse. Spre deosebire de alte biserici crestine, aceasta are altarul indreptat mai degraba spre sud decit spre est. O masa de sacrificiu romana este una dintre coloanele interioare.

Toate acestea au contribuit la sustinerea argumentelor specialistilor care au afirmat ca aici ar fi fost mai intii un templu pagin.

In partea stinga a intrarii zarim un batrin slujitor al bisericii. Motaia linga intrare, batut de citeva raze caldute ale soarelui. Ne urmarea cu privirea in vreme ce noi admiram picturile interioare si desluseam semnatura zugravului Stefan. O mare parte a acestor picturi din interiorul bisericii a fost realizata de zugravul Stefan. Opera sa dateaza din anul 1443; se pare ca el era reprezentantul artei din Tara Romaneasca in Transilvania. Exista numeroase asemanari cu pictura bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Arges, realizata in secolul al XIV–lea, biserica ruinata acum, dar, probabil, la fel de stranie ca si cea in care ne aflam acum. Ba mai mult chiar, cele doua biserici poarta, intimplator sau nu, acelasi hram: Sfintul Nicolae.

Intrebam daca este voie sa facem fotografii in interiorul bisericii. Raspunsul vine repede: "Nu este voie sa fotografiati picturile, incalcati legea drepturilor de autor". Incercam totusi sa–i explicam intentia noastra, aceea de a arata si altora minunatiile Romaniei, de a indruma spre sfintul locas iubitori de istorie, de frumos sau doar simpli credinciosi. Dar nu reusim sa facem fotografii decit din afara prin usa deschisa.

Putin dezamagiti de aceasta atitudine, raminem pentru citeva minute in linistea bisericii. Impartaseste si ea soarta atitor alte schituri si minastiri: nu se face nimic pentru restaurare sau pentru a face publica imaginea si povestea ei.

Se pare ca, in perioada dinainte de 1989, biserica din Densus aparea pe unul dintre timbrele cu cea mai mare raspindire, cel de 40 de bani. Iesim apoi in lumina calda a amiezei si pornim pe cararea ce inconjoara biserica.

Exteriorul este de o rara frumusete si nu dezvaluie nici in ziua de azi taina ridicarii bisericii. Modul in care a fost construita este de–a dreptul intrigant: o multime de blocuri de piatra, bolovani de riu, caramizi cu inscriptii romane, capiteluri, tuburi de canalizare, toate acestea dau un aspect neobisnuit, facind biserica imposibil de incadrat intr–un anumit stil arhitectonic. Totusi, pentru unii specialisti, biserica poarta urme stilistice ale romanicului tirziu. Doar motivul in dinti de fierastrau se observa la diferite niveluri ale constructiei. Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, colonia romana ce se afla la numai citiva kilometri departare, a fost locul de unde au fost luate coloanele si statuile, altarele votive si pietrele funerare ce au fost folosite la ridicarea bisericii din Densus. Acoperisul este construit din placi de piatra. Ceea ce ni s–a parut extrem de ciudat sint cei doi lei de pe acoperisul bisericii; albi, intorsi cu spatele unul catre celalalt, vegheaza acolo de secole. Sint deasupra altarului, strajuind o veche tainita din acoperisul bisericii, o ascunzatoare unde se puteau adaposti 10–15 oameni. In acest loc se pare ca erau adapostite obiectele de pret ale bisericii, in vremuri de rastriste. Biserica insa ascunde si alte taine: sub pardoseala de piatra au fost gasite numeroase obiecte de cult dacice, ceea ce poate fi un argument in favoarea teoriei istoricului Nicolae Densusianu. Acesta sustinea faptul ca la Densus ar fi fost ridicat un locas de cult crestin inainte ca romanii sa fi cucerit aceste teritorii. Dupa venirea acestora din urma, ca invingatori, ar fi ridicat aici un templu inchinat zeului razboiului, Marte. Aceasta ar demonstra inca o data continuitatea religioasa pe aceste meleaguri. Dupa ce romanii si–au retras soldatii si administratia din aceste zone, locuitorii din zona au reinviat cultul crestin. De fapt, originea acestei biserici este si acum un subiect controversat. In afara opiniei de mai sus, unii istorici sustin ca biserica ar fi fost la inceput mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci in timpul ultimei campanii romane in Dacia, numele acestuia aparind pe o coloana din interiorul bisericii. Exista chiar si o interesanta poveste legata de acest general roman: dupa moartea acestuia, sotia lui, Afrodisia, a descoperit invatatura crestina si, ca semn de recunostinta fata de Iisus Hristos, a increstinat templul si a ridicat astfel cupola si altarul primei biserici din Tara Hategului.

Dupa alte ipoteze biserica insasi ar fi fost un templu pagin: multi afirma ca acoperisul, de o forma mai ciudata, este adevarat, ar semana cu o pasare, mai precis cu un porumbel, daca este privit din lateral. Alti istorici au considerat ca biserica este ridicata peste un vechi templu pagin, roman si atunci ar fi si prima biserica de pe teritoriul Daciei. Si nu ar fi o situatie singulara: in Tara Hategului exista numeroase biserici, ridicate in perioada secolelor XIII–XIV, peste ruinele unor temple romane. De fapt istoricul de arta, Virgil Vatasianu, plasa originea acestei biserici in ultimul sfert al secolului al XIII–lea, in vreme ce Nicolae Iorga afirma ca monumentul apartine secolului al XVI–lea. Sint opinii ce considera monumentul o ctitorie a gotilor si il plaseaza in secolul al IV–lea. Cert este ca biserica a fost atestata documentar in anul 1280. Se presupune ca a suferit numeroase modificari de–a lungul timpului, dar mai ales in secolul al XIII–lea. Incaperi anexe au fost adaugate pe latura sudica si de vest, si o tinda in secolul al XIV–lea si al XV–lea. Un moment de restriste s–a petrecut si in secolul al XIX–lea, cind localnicii au vrut sa darime biserica, pentru a construi alta mai mare. Demolarea a fost interzisa de autoritatile de la Budapesta, care au considerat biserica monument.

Curtea acoperita cu flori si iarba este presarata la tot pasul de uriase blocuri de piatra ce poarta inscriptii romane. Atit de clare si de frumos sapate in roca dura! Deslusim fragmente de cuvinte cunoscute de la orele de limba latina, descoperim imagini ciudate si greu de descris in citeva cuvinte. Timpul a stat pe loc si nu a atins aceste frumuseti. Poate oamenii locului au incetat sa le observe frumusetea, claritatea si eleganta. Noi insa ne–am oprit in dreptul fiecareia pentru a o atinge cu gindul ca daci si romani au atins aceste pietre cu mii de ani in urma.

Ne pare rau ca nu ajungem sa ascultam slujba tinuta la biserica Densusului. Multi spun ca sint liturghii unice in tara, cintari pe care oamenii le–au invatat din mosi–stramosi, care nu se cinta nicaieri decit aici, la Densus. Sint atit de vechi incit multi le considera a fi mostenite de la traci. Cum o fi oare sa asculti aici, intre zidurile de piatra, cintece din vremuri despre care noi citim doar in carti? Sa vezi tarani adunati aici in cojoacele lor de ciobani si sa vezi femei hategane, in vechiul port popular, ca merg printre pietrele ce poarta inscriptii latine, vechi de mii de ani?

Biserica a stirnit si interesul fostului ambasador al SUA in Romania, dl Michael Guest. Este cunoscuta suma de 20.000 de dolari cu care dinsul ar fi contribuit la restaurarea bisericii. Din acesti bani s–a realizat si noul sistem de incalzire a bisericii, care sa ajute la inlaturarea igrasiei ce ameninta sa distruga definitiv pictura interioara.

Din anul 1991 biserica de la Densus figureaza pe lista de monumente propuse pentru a intra in patrimoniul UNESCO.
InfoUtil
Informatii utile

despre satul Densus



Cai de acces:

l situat in judetul Hunedoara, la aproximativ 10 km de Hateg

l accesul se face din Hateg pe DN 68, catre localitatea Totesti



Posibilitati de cazare:

l Sarmisegetuza – pensiunea Sarmis

adresa: Sarmizegetusa, nr.82., telefon: 0744.794.051



l Cabana de la Munte

adresa: Sarmizegetusa, telefon: 0744.583.191



l Hateg – pensiunea Cora

adresa: str. Viilor, nr. 39, contact: 0744.226.214
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona