Curmatura Alina
Articol








Text: Adina Baranovschi

Foto: Bogdan Baranovschi



Traseu de weekend

Zarnesti – cabana Curmatura – satele turistice Pestera, Magura, Moeciu de Sus, Fundata, Fundatica

Cine nu adora Piatra Craiului, acest masiv fascinant care–i atrage ca un magnet pe iubitorii ascensiunilor alpine? Nu exista weekend in care turistii sa nu se incumete, solitari sau in grup, pe crestele sale calcaroase, astfel incit tot timpul aici este un furnicar. Unii se multumesc sa stea la poale sau sa ajunga in locurile mai accesibile din preajma cabanelor, altii, mai experimentati, tintesc spre creasta si spre zonele stincoase care fac faima acestui munte indragit.

Un traseu la indemina tuturor, fara a pune mari probleme, este cel care duce spre cabana Curmatura, una dintre destinatiile clasice din Piatra Craiului. Putem ajunge aici pe doua cai, ambele cu plecare din Zarnesti, orasel aflat la 28 km de Brasov, principala poarta de intrare in masiv.

Primul traseu urmeaza o portiune drumul ce duce la cabana Plaiul Foii, dupa care o poteca se desprinde la stinga, in urcus domol, prin poienile "de sub Barc", traversind o zona de finete, deosebit de pitoreasca. Mergem vreo ora pe la poalele muntelui pina ajungem la izvorul din firul vaii Crapaturii care desparte Piatra Mica de Piatra Craiului, de unde ne umplem sticlele, inaintea ascensiunii, caci pina la cabana nu vom da de prea multa apa. Urcusul sustinut pe Valea Crapaturii, urmind semnul banda galbena, vreme de trei ore, pina in saua Crapaturii, nu e dificil, oferind posibilitatea contemplarii privelistilor de o maretie coplesitoare, formatiunile stincoase uimindu–ne prin numeroase turnuri, muchii sau arcade. Aici, grohotisul – principala caracteristica a Pietrei Craiului – e prezent sporadic, predominind, in schimb, blocurile de stinca pe care se paseste relativ usor. La capatul superior al Vaii Crapaturii, la o altitudine de aproximativ 1.400 m, chiar la baza Acului Crapaturii, dam de un firav izvoras – Sipotul Crapaturii. Dupa o ascensiune sustinuta, trecind pe la baza unor turnuri, ajungem intr–un splendid punct de belvedere, de unde admiram in toata splendoarea intreaga panorama. Este Saua Crapaturii, locul de popas (amenajat cu balustrada) pentru refacerea fortelor, dar si de rascruce a citorva trasee (spre cabana Curmatura – 15–20 minute; spre virful Turnu – 2,5 ore; spre Piatra Mica – o ora).

Celalalt traseu spre cabana Curmatura este prin Prapastiile Zarnestilor care incep dupa cabana Gura Riului, aflata la aproximativ doi km de centrul orasului, dupa bariera ce marcheaza intrarea in Parcul National Piatra Craiului, dincolo de Fintina lui Botorog – un izvor situat la confluenta potecilor unde se despart traseele spre satul Magura, respectiv spre Poiana Zanoaga si cabana Curmatura (marcaj banda galbena). Strabaterea Prapastiilor Zarnestilor – un sector de chei de vreo trei–patru km, cu versanti inalti de 100–200–300 m, printre care serpuieste drumul forestier – nu necesita mari eforturi, ba chiar pare o plimbare de voie, contemplind la tot pasul peretii masivi cu aspectul unor hornuri. Un prim popas il facem la "Casuta alpinistilor" – o minicabana sub un perete imens folosit de alpinisti la antrenamente – unde are loc de vreo patru ani Cupa Kayland la catarare, o competitie deschisa atit profesionistilor, cit si amatorilor in domeniu. De altfel, pe stinca masiva se vad urmele piroanelor batute de alpinisti de–a lungul timpului, precum si diverse crapaturi si cavitati de diferite marimi. In locul unde cheile se largesc semnificativ, linga o troita ridicata pe marginea drumului, inainte ca drumul forestier sa continue, se face o "scurtatura" – poteca marcata cu banda albastra spre cabana Curmatura – pe care ne–am inscris la inceput mai greu, intrucit urcusul prin Valea Curmaturii este abrupt si dificil pe scurta portiune de grohotis specific "Craiului". De la plecare si pina la sosirea la cabana parcurgem cei 14 km, in patru–cinci ore, cu o diferenta de nivel de 940 m. Inaintind pe Valea Curmaturii, ajungem in Poiana Curmaturii, unde se afla o stina, deschizindu–se o ampla panorama asupra masivului. Pina la cabana nu mai este mult, vreo jumatate de ora, dupa ce–am facut 1,5–2 ore de la inscrierea pe poteca propriu–zisa.

Popasul consistent il facem, desigur, la cabana Curmatura (1470 m), ramasa neschimbata de pe vremuri, cind apartinea "Agentiei orasului Stalin" – dupa cum atesta placa de la intrare: aceleasi conditii modeste, dar acceptabile de cazare, aceeasi ambianta familiara, acelasi podet de lemn care o inconjoara, cu scinduri subrede si bancute de lemn de unde poti privi pina hat–departe, in zare, peisajul. Odata ajunsi aici, cu greu ne dezlipim ochii de la crestele zimtate ale Craiului, stralucind in soare si pornim in recunoastere prin imprejurimi. Cei care aleg sa doarma peste noapte la cabana pot porni intr–o scurta drumetie pe virful Piatra Mica sau chiar spre virful Turnu; pentru cei aflati in tranzit, cum este cazul nostru, timpul este masurat, asa incit ne multumim doar cu privelistea bine–cunoscuta a "diademei Carpatilor nostri", cu "eleganta profilului indraznet al crestei dantelate si aspectul monumental al peretilor stincosi" ai Craiului, dupa cum inspirat a caracterizat acest masiv cunoscutul montaniard Emilian Cristea.

Asadar, de la cabana ne inscriem pe traseul cu marcaj triunghi galben pentru a ajunge in satul Pestera, peste muntele Toanches. O vreme urmam drumul forestier, apoi coborim pe poteca din padure de pe Valea Cheii, intretaind la un moment dat drumul clasic al Prapastiilor Zarnestilor prin Valea Vladusca (marcaj triunghi rosu). Ne inscriem pe culmea Toanchesului urcind cind abrupt, cind mai lejer printre portiunile defrisate din Parcul National Piatra Craiului si doboriturile de padure cauzate de vint. Ajungind la golul alpin de pe culmea Pripor, admiram intreaga panorama a Craiului asemuit, pe buna dreptate, unei spinari de calcar. Se observa fiecare coltisor si fiecare muchie sclipind in soare. Patrundem iarasi prin padure o scurta portiune, apoi ne trezim in virful dealului de unde vedem la poale primele case ale satului Pestera. Ne grabim sa coborim de la inaltimea celor 1.540 m pina la Casa Folea, reper trecut pe orice harta a acestui masiv muntos. Satele de vacanta Pestera si Magura sint doua dintre cele mai frumoase asezari submontane de la poalele Pietrei Craiului, risipite pe culmi, printre finete imbietoare, cu privelisti extraordinare. Traseul marcat cu cruce rosie care porneste de la Casa Folea strabate soseaua si ne scoate in Moeciu de Jos, in culoarul Bran–Rucar. Noi adastam o noapte in perimetrul celor doua localitati ca sa le parcurgem pe indelete si sa vizitam pestera de aici – asa–numita Pestera cu Lilieci, de fapt o mica grota, fara spectaculozitatea altor cavitati din zona, cum ar fi Pestera Dimbovicioarei, de pilda, vestit obiectiv turistic. Daca pestera din Pestera nu ne–a impresionat, in schimb peisajele sint superbe, imbiind la reverie. Aceeasi impresie ne–a lasat–o si Magura, un sat la fel de risipit pe culmile domoale, o asezare plina de pensiuni, vile si hoteluri, unde s–a dezvoltat din plin turismul rural. O plimbare la pas prin cele doua sate pitoresti, urcind si coborind culmile si magurile domoale (Dealul Bisericii, Dealul lui Corbos, Dealul Corbosestilor, Magurita) este de natura a–i recompensa chiar si pe cei mai pretentiosi turisti.

Dornici sa vizitam si alte localitati agroturistice de pe culoarul Bran–Rucar, una dintre regiunile de "cinci margarete" din Romania, ne–am propus in continuare o incursiune in zona Moeciu de Sus–Fundata–Fundatica – sate pitoresti cu peisaje mirifice, conferind zonei un aspect de "mica Elvetie", cu pasuni intinse si gospodarii rasfirate pe culmi, cu numeroase puncte de belvedere, de unde putem admira panorama Bucegilor.

Lasam in urma cu parere de rau crestele insorite ale Craiului si tinem soseaua pina in Moeciu de Jos, o localitate–conglomerat de vile si hoteluri ultramoderne. Cum nu ne atrag prea mult noile constructii si cu gindul la ceva mai multa izolare, ne grabim inspre Moeciu de Sus (8 km de la intersectia cu Culoarul). In aceasta regiune se pot vizita mai multe obiective turistice: cheile Gradistei si o minicascada, cuprinse intr–un areal al unei complexe rezervatii biogeologice, dar, in special, minunatele sate Fundata si Fundatica, situate la cea mai mare altitudine de pe traseul culoarului Bran–Rucar, incluse intr–un circuit de trei–patru ore, per pedes, pentru turistii dornici de miscare. Dar mai ales pentru iubitorii muntelui, Moeciu de Sus este o poarta de intrare in Bucegi: prin Valea Bingaleasa si peste Saua Strunga la cabana Padina (marcaj: cruce rosie, timp de mers: 6–7 ore) sau prin Poiana Gutanului, parcurgind Valea Gaura pina la virful Omu – traseu mai lung si mai anevoios, necesitind o buna conditie fizica.

Ne tragem sufletul la cheile Gradistei, o portiune de versanti abrupti intre care serpuieste soseaua ce leaga Moeciu de Sus de Moeciu de Jos. Desi scurte ca lungime, cheile sint intrucitva spectaculoase, insa fara maretia altora similare. In preajma lor s–au construit un complex hotelier, denumit chiar "Cheile Gradistei" si mai multe vile–pensiuni, proprietarii exploatind la maximum frumusetea peisajului. Pina la chei, trecem printr–o rezervatie complexa, al carei punct de interes este o minicascada ce curge in mai multe suvoaie, firicelele de apa strecurindu–se printr–o vegetatie deasa de muschi si alte specii caracteristice. Denumita popular "La Chisatoare", ea nu este o cascada "clasica", obisnuita, ca un torent navalnic, ci o prelingere lina a mai multor suvoaie de apa care au sapat la baza stincariile. In preajma s–a construit un loc de popas, cu o poiana improvizata la marginea apei.

Cele doua obiective turistice situate la citiva kilometri de Moeciu de Sus pot fi lejer parcurse in citeva ore, fiind un prilej de relaxare in mijlocul naturii.

Mai interesant este circuitul Moeciu de Sus–Fundata–Fundatica, de aproximativ trei–patru ore, dar si mai mult, daca dorim sa adastam in minunatele pajisti si poieni alpine, oferind ochiului splendide peisaje.

Traseul propriu–zis porneste de pe Valea Popii, vizavi de "Casa Dragoslovean" – unde se inchiriaza cai si echipament ecvestru – si urca lejer prin padure, vreo 20 de minute, pina intr–o poiana imbietoare, cu flori de cimp si alte specii vegetale, strajuita de citiva colti de stinca spectaculosi. De aici incepe sa se vada intreaga panorama a Bucegilor. Drumul continua in urcus lin si, in mai putin de o jumatate de ora, se vad primele case din Fundata iar in zare, clopotnita bisericii. De aici deschiderea este maxima, iar Bucegii se lasa cuprinsi cu privirea in toata splendoarea lor. Daca avem binoclu, putem identifica, pe rind, muntele Gaura, abrupturile Scara si Gutanu care strajuiesc impresionanta vale glaciara Gaura, muntele Grohotisu, dar si curmaturile bine profilate pe cer: Saua Batrina, Tapului si Strunga.

Odata ajunsi in "vatra" localitatii Fundata, in preajma bisericii, avem panorama unei asezari tipice de munte: case situate la mare distanta una de alta, cu gospodarii vaste, ale caror curti si gradini se intind pe o suprafata mare. Si aici, ca in orice alta zona turistica, a venit valul modernizarii, astfel incit vile, hoteluri si pensiuni impunatoare contrasteaza oarecum cu rusticitatea si pastoralitatea privelistilor. Si aici turistii vin in numar mare, mai ales cu masina, dinspre Culoar, dupa ce fac un ocol al intregii asezari care, trebuie spus, este "rasfirata" pe distante apreciabile.

Din centrul Fundatei se poate porni intr–o plimbare usoara spre o alta localitate pitoreasca – Fundatica – urmind o portiune soseaua asfaltata, apoi drumul forestier care duce pina acolo. Este o asezare mica, pitita ca un catun intre pajisti si padure, de un farmec aparte, care–i confera senzatia de izolare si de aflare la capatul lumii. De–abia poposind pe aceste meleaguri si respirind aerul proaspat de munte, intelegem de ce zona este atit de cautata de turisti.

Turul asezarilor Fundata si Fundatica ne readuce in preajma culoarului Rucar–Bran, de unde avem minunata priveliste asupra muntilor Piatra Craiului, masiv vizibil mai ales de pe partea cealalta, dinspre localitatile Pestera, Magura, Sirnea sau Ciocanu.

Revenind la sosea, ne intoarcem spre casa prin Brasov, lasind in urma peisaje demne de tara Cantoanelor. De altfel, s–a spus, pe buna dreptate, ca toata aceasta zona cuprinsa intre Bucegi si Piatra Craiului este o mica Elvetie, cu gospodarii presarate pe culmi, avind ca fundal crestele alpine. Merita din plin sa revenim aici nu doar intr–un weekend, ci intr–un concediu, strabatind agale cit mai multe asezari de pe Culoar si lasindu–ne patrunsi de frumusetea cadrului natural.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona