Castelul Devin, o poveste unica in istoria Europei
Articol









Text&foto: Cristina Dumitru



Cocotat pe virful unui deal si, parca, jucindu–se de–a v–ati ascunselea, ba rasarind dintre case, ba disparind in spatele lor, pentru a reaparea surprinzator la urmatoarea cotitura, Devinul pare cu mult mai aproape decit este in realitate. Ai in fata un castel medieval in toata regula, batut de vinturi si de ploi si te astepti cu inima tremurinda sa vezi pe metereze steaguri multicolore si blazoane sofisticate ale unor armii nobiliare demult apuse, domnite zglobii in rochii lungi si valuri, cai impunatori cu harnasamente ornamentate stilizat.



De la Viena am ajuns pentru o zi la Bratislava, sa vedem orasul cu frumoasele sale cladiri si biserici vechi, cu UFO Tower ce ofera o imagine desprinsa parca dintr–un film science fiction cu aspectul sau de farfurie zburatoare, dar si pentru ca voiam sa ajungem la Castelul Devin. Am calatorit, din gara Wien Sudbahof, cu trenul. Acesta pleca din ora in ora, iar biletul de tren costa 14.00 euro de persoana dus–intors, fiind valabil 24 de ore de la data inceperii calatoriei si avind incluse costurile pentru toate mijloacele de transport din Bratislava. Vremea era rece la plecare, dar cit am asteptat trenul, incepuse deja sa ninga. Ei, asta e, o excursie poate fi reusita si pe vreme urita!

In tren, lume putina; porneste si strabate zone de cimpuri, case care mai de care mai frumoase, paduri. Fara sa ne dam seama, dupa o calatorie de o ora si 10 minute, am ajuns in Bratislava si deja rasarise soarele. In gara, am reusit destul de greu sa gasim pe cineva care sa vorbeasca limba engleza cit de cit: o doamna de la ghiseul de bilete pentru transportul in comun. Cu greu ne–am facut intelesi si am primit gratuit o harta a Bratislavei cu transportul in comun. In fine, am gasit si locul din care plecau toate tramvaiele catre centru. Trebuia sa ajungem cit mai aproape de podul de la Novy Most, de acolo urmind sa luam un autobuz catre castelul Devin. Odata ajunsi la pod, iata si statia, iar autobuzele 28 si 29 mergeau exact la destinatia noastra. Orarul autobuzelor este afisat, asa ca este destul de usor sa iti programezi timpul pe care vrei sa il petreci in afara Bratislavei. Se pare ca autobuzele vin de aproximativ doua ori pe ora, iar calatoria dureaza aproximativ 20 de minute, distanta fiind de 13 km. Capatul autobuzului 29 este chiar la poalele castelului, insa autobuzul 28 isi continua drumul, strabatind satul Devin unde are o singura statie. Asadar, fiti atenti si sa nu uitati sa coboriti din autobuz atunci cind acesta opreste in statie! Foarte putini calatori vorbesc limba engleza, dar daca le spui "Devin" stiu ca vrei sa mergi la castel si iti arata cu placere unde trebuie sa cobori. Noi am ales autobuzul 28 si de la statia din satul Devin am luat–o pe jos pina la castel.

Satul este spectaculos, asezat pe coasta unui deal, cu case aerisite, ingrijite si, majoritatea, noi. Se pare ca populatia este de aproape 1.000 de locuitori. Desigur, nu am intilnit multa lume, dar numarul turistilor era cu mult mai mic decit ne asteptaseram noi: probabil si pentru ca nu era sezon.

Dar peste imaginea moderna a satului troneaza impunator castelul Devin. Cocotat pe virful unui deal si parca jucindu–se de–a v–ati ascunselea, ba rasarind dintre case, ba disparind in spatele lor, pentru a reaparea surprinzator la urmatoarea cotitura, pare cu mult mai aproape decit este in realitate. Ai in fata un castel medieval in toata regula, batut de vinturi si de ploi si te astepti cu inima tremurinda sa vezi pe metereze steaguri multicolore si blazoane sofisticate ale unor armii nobiliare demult apuse, domnite zglobii in rochii lungi si valuri, cai impunatori cu harnasamente ornamentate stilizat.

Intrarea este aproape 2 euro de persoana si nu se percepe taxa pentru fotografiat.

La poarta, un panou ce poarta blazoanele familiilor nobiliare ce au avut in proprietate castelul de–a lungul anilor te duc inapoi in trecutul glorios. De altfel, locul pe care se afla ruinele a si fost integrat drept unul dintre cele mai importante situri arheologice din Europa Centrala. Cele mai vechi descoperiri din aceasta regiune dateaza din secolul al V–lea i.H., iar in Epoca Bronzului locuitorii acestei regiuni au inaltat deja fortificatii aici. De asemenea, au fost descoperite numeroase obiecte ce demonstreaza indeletnicirile mestesugaresti ale populatiei din aceasta zona. Celtii au fost cei care au poposit, ulterior, aici, asimilind treptat populatia bastinasa. Au fost razboinici vestiti, neintrecuti mestesugari si au reprezentat cu succes perioada care, in istorie, este cunoscuta sub denumirea de La Tene. Timp de aproape 100 de ani ei au dominat intreaga regiune din jurul fortificatiilor din Devin. Grupurile de germani ajunse in zona au cucerit, in secolul I d.H., populatia de aici, ocupind partea de vest a Slovaciei si distrugind cele mai importante puncte ale dominatiei celtice. Insa, inainte de venirea germanilor, romanii au fost cei care au cucerit acest teritoriu, in secolul I i.H. si au extins granitele Imperiului Roman pina in zona Dunarii Mijlocii, constructiile deja existente devenind parte integranta a sistemului defensiv roman. Romanii au fost cei care au lasat primele marturii culturale: bucati de ceramica, monede, catarame si altele asemenea. Printre ruinele romane ce inca mai exista la castel, a fost descoperita prima biserica crestina, situata la nord de Dunare.

In perioada marilor migratii, Devin a devenit un loc in care gotii, gepizii, longobarzii si–au gasit adapost. Din acea perioada, mai precis din secolul al V–lea, a fost gasita, conservata, o felie de piine dospita, ceea ce este o descoperire unica.

Urmeaza apoi dominatia slavilor, care au venit inca din secolul al VII–lea, iar in secolul al IX–lea este confirmata prezenta permanenta a acestora la Devin. Aici a stat o perioada si marele principe al Imperiului Marii Moravii, Rastislav (846–870), adept al emanciparii si dezvoltarii continue. Tot din aceasta perioada dateaza si prima mentiune scrisa a localitatii, dar sub numele de Dowina (aceasta fiind denumirea, in anul 864, castelului Devin). "Dowina" provine dintr–un cuvint slav sau slavic, si inseamna "fata".

Totusi, acest minunat locas, Devin, nu a avut numai un caracter militar, ci a jucat si un important rol in dezvoltarea culturala si spirituala a poporului slovac. Imperiul insa a avut si el o existenta vremelnica, dar chiar si dupa caderea lui, slovacii au continuat sa vietuiasca in aceste locuri. Intre secolele X–XIII au construit aici o asezare, cu o capela ce avea un plan circular, ce a luat locul destramatei biserici a Imperiului Marii Moravii. De fapt, incercarea de a crestina populatia din Devin fusese deja facuta de catre principele Rastislav.

La inceputul secolului al XIII–lea, aici a fost construit un palat regal medieval, ce reprezenta o fortareata pentru granita de sud–vest a Ungariei. Turnul cu o structura hexagonala, construit in virful stincii ascutite, cu o micuta curte, a fost una dintre primele constructii ridicate in aceasta perioada. In turn erau camere ce adaposteau soldatii din garnizoana castelului; tot aici era, probabil, si locul in care se depozitau armele, dar si hrana. Alimentarea cu apa se facea cu ajutorul unei cisterne. Asa arata cea mai veche parte a castelului, in perioada secolelor al XII–lea si al XIV–lea. In secolul al XV–lea, castelul intra in posesia uneia dintre cele mai puternice familii, si anume lorzii Gara (1420–1459). Constructiile ridicate la Devin dupa aceasta data sint puternic influentate de acestia, membrii familiei Gara fiind cei care intaresc sistemul de fortificatii in zona mai inalta a castelului, reconstruiesc turnul de straja din virful stincii si construiesc ceea ce reprezinta zona de mijloc a castelului Devin. Initial, structura palatului era alcatuita din parter si doua etaje. La fiecare dintre acestea, camerele aveau tavanul din birne, iar unele dintre ele erau incalzite cu sobe cu olane. O structura asemanatoare unei sei ce facea legatura intre partea de nord si cea de sud s–a pastrat pina in zilele noastre. La primul si al doilea etaj se mai poate inca vedea locul unde era belciugul de care erau atirnate cheile incaperilor castelului. Parterul era legat de camerele din partea de vest, care erau partial taiate in stinca si boltite.

Lorzii Gara au construit masiv in partea de est a castelului, au fortificat intrarea in curtea acestuia si au sapat o fintina adinca de 55 metri. Treptat, au intarit si partea mai joasa a castelului si au construit poarta de vest. Astfel, palatul–fortareata, ce asigura veghea asupra granitelor, a devenit o frumoasa resedinta a lorzilor, construita intr–un stil gotic tirziu.

Castelul nu a fost niciodata cucerit, dar dupa ce Regatul Maghiar si–a unit fortele cu Imperiul Habsburgic cu Imperiul Otoman a fost definitiv infrint, a incetat a mai fi o importanta fortareata si nu a mai servit nici unui scop militar.

Mai departe, castelul a trecut in proprietatea contilor Svaty Jur si Pezinok (1460–1521), familie ce avea, probabil, origine slavona. Ei au continuat sa imbunatateasca sistemul de fortificatii, al castelului, au construit poarta de nord, iar, in secolul al XVI–lea, au construit poarta de est si zidul de sud–est. Familia Bathory, sosita in Ungaria din Germania, a avut proprietatea castelului in perioada 1527–1605. Au construit o noua aripa a castelului, in zona de mijloc. Si ei au intarit sistemul de fortificatii, au inconjurat cu ziduri partile mai accesibile ale castelului si au ridicat un turn de paza in partea de sud a castelului. Familia Palffy a fost ultima proprietara a castelului Devin, intre 1635 si 1935. Este o perioada in care nu s–a construit nimic important la castel, iar in perioada baroca s–a considerat ca Devin nu mai era o resedinta demna de familia lorzilor, si nici fortareata militara. A avut in principal destinatii economice sau administrative. In secolul al XVIII–lea a inceput declinul castelului, iar in anul 1809 a fost distrus de soldatii lui Napoleon. In 21 ianuarie 1935 castelul Devin a intrat in proprietatea statului, pentru suma simbolica de 1.000 de coroane.

Povestea castelului este, intr–adevar, zbuciumata si e destul de surprinzator cum au rezistat aceste ziduri in fata tuturor vremurilor si a oamenilor. Dupa ce am trecut de impunatoarea poarta, am ajuns pe o frumoasa poteca pavata, ce ducea catre ruinele bisericii crestine din secolul al IV–lea d.H. Se pare ca este foarte veche si intotdeauna s–a aflat amplasata in acelasi loc, lucru demonstrat si de numeroasele reconstructii ale bisericii. Ruinele au fost ingrijite si acoperite, pentru a fi cit mai bine aparate de vreme. A ramas o singura incapere ce se pare ca avea un acoperis de lemn, si a fost descoperita cu prilejul sapaturilor arheologice din anul 1975. Aici a fost gasita si o cruce, dotata cu un sistem de prindere. Linga ruinele bisericii mai exista un loc pavat inca din vechime, loc unde se presupune ca se adunau multimile de credinciosi, un loc ce inspira liniste si pace, chiar si astazi, dupa atita vreme.

Am urcat apoi la castel: drumul foarte bine ingrijit si curat, dotat cu balustrade acolo unde poate nici nu era cazul. Am ajuns in zona de mijloc a castelului, de unde se desprind doua poteci destul de largi si pavate. Am trecut pe linga fintina sapata de lorzii Gara, unde au fost descoperite numeroase si nepretuite obiecte arheologice, care au dat o multime de informatii pretioase pentru arheologi. Locul este vast, neschimbat parca de secole. Potecile serpuiau elegant printre ruinele castelului, iar noi ne indreptam catre fortificatiile din partea de sud a castelului. Am trecut peste un pod de lemn si am ajuns in zona care, de la distanta, rasare cenusie si rece. Descoperirea de camere in inima masivului stincos a fost o surpriza si pentru arheologi. Separat de camerele moderne, legate direct de interiorul castelului, s–au descoperit alte zece constructii, ce semanau cu acestea. Una dintre ele,

asa–numita pestera–tunel, este si cea mai vasta – lungimea este de 11,50 metri, iar inaltimea de 8,8 metri si strabate intregul deal pe care este construit castelul.

Din aceasta parte a castelului privelistea era de–a dreptul ametitoare: in partea de jos a dealului vecin erau imprastiate case cu acoperis caramiziu, iar in partea cealalta riul Morava se varsa in Dunare la citiva metri de ziduri. Un peisaj magnific, prin necuprinsul celor doua ape ce se imbina, in liniste, chiar sub ochii vizitatorului. Norii dezvaluiau azuriul incomensurabil al cerului, iar vintul vijelios intregea peisajul medieval, nelasindu–i soarelui nici o sansa sa–si faca aparitia. Citiva corbi purtati de curent se aventurau indraznet deasupra castelului. Un pescar isi vedea linistit de treaba, incercindu–si norocul in apele miloase ale Moravei.

Nimic nu parea mai impresionant decit sa privesti de sus catre turnul de paza hexagonal, construit exact in virful unei stinci, deasupra confluentei celor doua riuri. A fost construit de familia Bathory si inca pare sa mai vegheze drumurile de apa ce se intersecteaza chiar acolo. Turnul, denumit Calugarita sau Turnul Fecioarei, este, de altfel, celebru, aparind pe moneda slovaca de 50 halierov. Dedesubtul lui serpuia soseaua si, apoi, imediat, urma Dunarea. Profilul i se contura clar si elegant si este de inteles ca in jurul lui s–au tesut numeroase povesti si legende.

Cu greu ne–am desprins de peisajul ce parca era mai potrivit intr–o carte cu povesti decit intr–o zi obisnuita a secolului XXI si am mers inapoi in partea de mijloc a castelului, unde abia acum am zarit un rind de scari ce coborau catre maruntaiele castelului, spre un loc potrivit unei inchisori sau unei celule de tortura. Accesul era insa interzis, asa ca ne–am continuat drumul catre cealalta parte a castelului, reconstruita si modernizata din plin de familia lorzilor Gara. In aceasta parte cercetarile arheologice au inceput prin anul 1965. Dar intregul monument a fost foarte bine conservat, vinatorii de fotografii avind la tot pasul ocazia de a prinde imaginea mult dorita. Aici ni s–a alaturat un grup de sase turisti tineri, slovaci. Pina atunci avuseseram castelul numai pentru noi! Probabil suna putin egoist, dar numai la fata locului am inteles cit de dorit a fo st acest loc, de ce oamenii au continuat sa vietuiasca aici si sa–i iubeasca zidurile: un loc de unde privelistea este minunata in vremuri de pace si de unde se pot urmari toate miscarile dusmanului in timp de razboi. Devin era un loc de unde erau supravegheate principalele rute comerciale care strabateau Europa, pe Dunare, un loc de unde se urmarea drumul chihlimbarului atit de pretios si de dorit.

Am plecat intr–un tirziu spre Bratislava, lasind castelul in urma si indreptindu–ne la baza dealului unde ne asteptau cuminti si inchise citeva restaurante si magazine cu suveniruri. Inainte de a merge in statia de autobuz, am ocolit castelul pe sosea, pe linga Morava si apoi pe linga Dunare. Nu ratati acest traseu, daca ajungeti la Devin! Asa aveti ocazia sa treceti pe linga bastionul "Calugarita" si puteti admira de aici turnul in toata splendoarea sa. Vara, biciclistii au prioritate aici! Si nici nu–i greu de inteles de ce: drumul lin, atmosfera linistita... totul este favorabil unei plimbari in aer liber!

Daca ajungeti in Bratislava sau chiar la Viena, nu ezitati sa faceti o excursie de o zi la castelul Devin. De la inaltimea lui (altitudinea de 212 metri) puteti cuprinde cu privirea trei tari odata: Slovacia, Austria si Ungaria. Castelul a devenit un simbol national, un simbol al trecutului glorios al acestui popor. La construirea acestei imagini si–a adus contributia de altfel si poetul slovac Ludovit Stur, al carui muzeu memorial il puteti vizita, fiind situat in apropiere, si care a luptat pentru independenta Slovaciei de Ungaria in anul 1836. Impreuna cu un grup de studenti a urcat la ruinele castelului si acolo si–a facut cunoscuta intentia de a lupta pentru libertatea Slovaciei.

Castelul este acum unul dintre monumentele nationale slovace. In anul 1945, dupa terminarea celui de–al Doilea Razboi Mondial si dupa retragerea trupelor germane, Slovacia a revendicat castelul. Din 1930 pina in prezent, in zona continua sapaturile arheologice si obiectivele de vizitat sint prezentate cu lux de amanunte cu ajutorul panourilor instalate la tot pasul pentru a avea o imagine cit mai completa a monumentului vizitat. Arhitectura este impunatoare, amestecul de stiluri dindu–i personalitate si originalitate. Castelul adaposteste si un muzeu interesant, in care veti descoperi multe dintre obiectele gasite in aceste ruine.

In perioada Razboiului Rece, zona era impinzita de sirma ghimpata si mitraliere: trebuia facut totul pentru ca nimeni sa nu treaca in Occident (reprezentat de Austria) si se pare ca 300 de persoane au fost impuscate aici, intre 1945 si 1989, in timp ce incercau sa treaca granita. Este greu de crezut, mai ales ca acum totul inspira calm si frumusete, dar vremurile au fost grele in aceasta parte de lume si se pare ca a fost destinul castelului sa stea, intotdeauna, la granita.

Este usor si ieftin sa ajungeti acolo: mijloacele de transport in comun sint foarte bine puse la punct. Sint si foarte multe locuri de joaca pentru copii, iar in sezon se poate lua masa chiar la poalele castelului.

O plimbare la castelul Devin va ofera ocazia de a vedea peisaje si locuri superbe, de a face o incursiune in natura si asa veti avea prilejul de a va apropia putin de istorie, de a descoperi lucruri cit se poate de interesante sau doar de a va relaxa.
InfoUtil
Cazare in Bratislava

l Hotel Color 3*, Pri Starom Myte 1831 04 Bratilslava 3,

Slovacia;

tel.: + 421 – 2 – 49101255;

fax: + 421 – 2 – 44455458;

e–mail: hotel@





l Hotel Premium 4*, Priekopy street, 20/A, 821 08

Bratislava 2, Slovacia;

tel.: + 421 – 2 – 44640601;

e–mail: hotel@hotel–premium.sk;





l Hotel Holiday Inn 4* , Bajkalska 25 / A, 825 03 Bratislava, Slovacia

tel.: + 421 – 2 – 48245111;

fax.: + 421 – 2 – 48245112;

e–mail: reservation@holydayinn.sk





Tarifele pentru cazare la hotel in Bratislava incep de la 40 euro/noapte/camera dubla/mic dejun inclus.





Cai de acces

l mijloace de transport in comun: din Bratislava, de la podul Novy Most, cu autobuzele 28 si 29;

l masina proprie: drumurile sint inguste, iar marcajele nu foarte vizibile. Urmati soseaua ce pleaca de sub podul Novy Most, apoi la 500 de metri dupa ce ati depasit Podul Lafranconi, trebuie sa faceti stinga si urmati in continuare drumul si liniile de tramvai. De la aceasta intersectie mai aveti de parcurs inca 6 km. In fata drumului care urca la castel este o parcare spatioasa, cu plata.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona