Tirgurile de ceramica traditionala romaneasca
Articol






In fiecare an, in luna lui Ciresar, au loc cele mai importante tirguri de ceramica traditionala de la noi – "Cocosul de Hurez" si "Cucuteni–5000" –, la care participa cunoscuti olari din toata tara, veniti sa–si prezinte creatiile specifice diverselor regiuni: Horezu, Marginea, Radauti, Corund. In ultimii ani, cele doua manifestari si–au cam pierdut identitatea, prioritar fiind aspectul comercial, si de–abia apoi acela de etalare a maiestriei creatorilor populari. In plus, le sint adaugate si alte evenimente colaterale, in functie de decizia autoritatilor locale.



"Cocosul de Hurez"

Desfasurat in bine cunoscuta localitate vilceana, intr–o zona cu adevarat pitoreasca, vizitata de numerosi turisti aflati in drum spre minastirile de aici (Hurez, Bistrita, Arnota) sau spre alte obiective si atractii inedite (Culele de la Maldaresti, Pestera Muierilor si cea de la Polovragi), tirgul de ceramica de la Horezu s–a impus in timp ca o veritabila manifestare cultural–artistica. De la prima editie, din 1971 – cind s–a inaugurat o sarbatoare folclorica, a dansului si portului popular, prilej de prezentare si a produselor de olarit –, multe s–au schimbat, mai ales dupa 1990, cind mesteri din toate zonele tarii participa la eveniment. Iar odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, tirgul a capatat si un caracter international, prin prezenta unor participanti din alte spatii geografice.

Care este specificul ceramicii traditionale de aici si de ce i se spune tirgului "Cocosul de Hurez"? Denumirea vine de la principalul element grafic ce apare pe toate produsele ceramice vilcene, si anume un cocos cu penele rasfirate, prezentat, fie figurativ, fie stilizat, alaturi de pomul vietii. Daca la inceput ceramica de la Horezu avea un rol functional, vasele respective fiind utilizate la gatit, in ultimul timp ea a devenit mai mult decorativa, multi falindu–se cu faptul ca detin oale de Horezu. In ciuda acestei schimbari de optica in privinta olaritului, tirgul vilcean este un prilej pentru mesterii locului de a arata indeletnicirea lor, pe care unii au ridicat–o la rangul de arta. Ani la rind, in frumosul ambient al platoului cu stejari seculari din capatul localitatii, cunoscut sub numele de satul de vacanta Stejaris, acolo unde se afla un camping cu casute, numerosi olari si artizani din zona si–au prezentat creatiile, cei mai renumiti mesteri fiind familiile Ogrezeanu, Iorga, Vicsoreanu, Giubega, Mischiu. Arta lor a fost perpetuata din generatie in generatie, produsele lor fiind apreciate nu numai pe plan local, ci si national (prin prezenta la aproape toate tirgurile de gen din tara) si international.

In ultima vreme, si "Cocosul de Hurez" a fost invadat de kitsch–urile pe care le vedem prin piete si la toate tirgurile, de tipul mastilor, al bibelourilor si vazelor smaltuite, al purcelusilor–pusculita ori al altor artefacte cu iz folcloric, asa incit iti trebuie rabdare si pricepere ca sa deosebesti valoarea autentica de impostura, la vederea atitor farfurii, vase, blide si cani de ceramica. Cele mai interesante, in cadrul manifestarii vilcene, sint momentele demonstrative, un fel de "workshop–uri" ad–hoc in care maestrii in ale ceramicii se intrec in a–si dovedi migala si pasiunea, parcurgind toate etapele confectionarii produselor de ceramica, de la arderea lutului pina la pictarea si impodobirea lor. Cu bune si cu rele, pendulind intre imaginea de veritabil festival folcloric si cea de talcioc improvizat, aducind uneori cu o chermeza, in ton cu economia de piata, "Cocosul de Hurez", aflat la a 38–a editie, ii incinta deopotriva pe localnici si pe turistii popositi pentru trei zile in oraselul din vecinatatea Muntilor Capatinii.



"Cucuteni – 5000"

Celalalt mare tirg de ceramica traditionala se desfasoara la Iasi, in Parcul Copou, in frumosul ambient al "Teiului lui Eminescu" si al muzeului de aici inchinat poetului national. Tirgul de ceramica traditionala "Cucuteni–5000", cum este denumit pe afis, se afla la a 25–a editie, fiind un prilej de incintare pentru toata lumea, fie participanti, fie vizitatori, caci se desfasoara concomitent cu asa–numita "Sarbatoare a Teiului". Practic, tirgul olarilor are loc atit pe esplanada din fata muzeului ori in scuarul din jurul Obeliscului cu Lei, cit si pe toate aleile centrale, intr–o explozie de culori si forme. Ceea ce frapeaza ochiul fotoreporterului care poposeste cu acest prilej in capitala moldava este atmosfera speciala, de sarbatoare, care se simte in tot parcul la vederea tarabelor si a obiectelor de arta populara, si nu numai, asezate pretutindeni. Artizani vestiti din marile centre ceramice ale tarii se aduna in frumosul decor natural al Iasilor, dominat de parfumul teilor infloriti, si, intrecindu–se in maiestrie si creativitate, prin abordarea stilului decorativ, dar si utilitar, isi etaleaza obiectele de arta confectionate din lut, sticla sau lemn.

Care este specificul ceramicii traditionale de aici si de ce i se spune tirgului "Cucuteni–5000"? S–a spus ca ceramica din cultura neolitica de tip Cucuteni este unica in Europa, avind o vechime apreciabila (4.000–3000 i.H.). Predomina motivele geometrice, cum ar fi cele in spirala, pictate in numeroase variatii si combinatii de un colorit viu (rosu, alb si negru), iar ca forma, vasele difera, de la simple cani sau farfurii, la vase mari de tipul amforelor.

Merita amintite numele celor mai cunoscuti olari care se intrec in maiestrie si sint premiati de autoritatile iesene pentru ceea ce fac. Din Horezu, membrii familiilor Mischiu, Vicsoreanu, Popa, Ogrezeanu, Iorga, Pietraru, Giubega s.a. sint adevarati creatori, care respecta traditia si care au facut saltul de la etnografic la artistic, de la utilitar la estetic, produsele lor devenind opere de arta in sensul real al cuvintului. Din comuna Marginea/ Suceava (unde se face preponderent ceramica neagra, nesmaltuita, realizata manual, dintr–o pasta fina cu nisip, si arsa in cuptor), dar si din zona Radautilor, s–au remarcat, an de an, familiile Colibaba si Pascaniuc, cu produse de o frumusete aparte. Din Corund, dar si din Miercurea Ciuc/ Harghita, amprenta traditiei unguresti este perpetuata de familiile Denes, Tofalvi si Vitos, intr–o varietate de modele. Alaturi de acestea, s–au mai remarcat, de–a lungul timpului, familiile Sitar din Baia Mare, Maxim din Dorohoi, dar si alti creatori, din Timis, Bistrita, Olt sau din Republica Moldova (de la Balti, Ungheni, Nisporeni, Chisinau). Trebuie spus ca la tirg exista, pina nu demult, o selectie riguroasa, al carei unic criteriu era valoarea. Cu toate acestea, alaturi de mesterii ceramisti autentici, sint astazi multi amatori si creatori de kitsch–uri, fie ei olari, pictori sau sculptori, care–si promoveaza si vind produsele intr–o mare varietate de obiecte (impletituri de nuiele, paie sau fire textile, cioplituri in lemn sau piatra, picturi sau diverse suveniruri), caci autorizatiile de participare sint usor de obtinut, contra cost, de la primarie.

Cu siguranta, aceste doua tirguri de ceramica traditionala sint cele mai importante de la noi, avind si atuul multor editii, dar manifestari similare mai au loc la Muzeul National al Satului si la Muzeul Taranului Roman, din Bucuresti, ori in alte colturi ale tarii, cu ocazia unor sarbatori religioase sau aniversari locale.



Text: Adina Baranovschi; Foto: Bogdan Baranovschi
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona