Castelul de Hunedoara – Poveste medievala fara sfirsit
Articol







Ca sa ajungi la Castelul Corvinestilor, ai nevoie de ceva prezenta de spirit. Trebuie sa bati Hunedoara in lung si in lat, timp in care sa–ti dea prin cap sa te uiti mereu in sus. Daca esti norocos, zaresti relativ repede turnurile de aparare, daca nu... cel dintii indicator – si unicul, de altfel – il gasesti in apropierea strazii pe care trebuie sa intri ca sa ajungi la castel. Dar macar la capitolul parcare se sta mai bine. Locuri sint destule in zona, si–ti poti lasa masina in apropiere. Apoi, dupa o scurta plimbare pe jos, ajungi in fata castelului: mult mai frumos decit il redau fotografiile, mult mai decorat decit imaginile din pliantele turistice, si ceva mai mic decit ti–l imaginezi, cel putin decit mi–l inchipuisem eu pina atunci. Un peisaj absolut perfect!

Intrarea in Castelul Corvinestilor din Hunedoara se face pe un pod de lemn, foarte solid, sustinut de piloni masivi de piatra. De aici se pot fotografia splendidele turnuri si turnulete ale castelului; imaginea oferita fiind superba si rasplatind din plin efortul vizitatorului venit de departe.

Privirile sint imediat atrase de Turnul nou de poarta, masiv, cu aspect boltit pe toata zona parterului. Aici se aflau, pe vremuri, locul de garda si o vatra de foc, iar astazi casa de bilete, de unde se pot procura si diverse suveniruri. De la intrare, pe stinga, se afla Loggia Matia, care, din punct de vedere arhitectural, este considerata una dintre cele mai timpurii manifestari ale Renasterii. Pe scara interioara a acesteia se ajunge in tribuna capelei, amplasata pe latura estica a castelului.

Pentru iubitorii de povesti medievale cu domnite si cavaleri, Castelul Corvinestilor este locul ideal, in care toate legendele prind viata. Acest sentiment este incercat si in camera domnitelor, ce avea initial rol de aparare a caii de acces, fiind amenajata la primul nivel al Turnului nou de poarta, chiar deasupra coridorului de intrare. La etajul Palatului Mare se afla Sala Dietei, la care se ajunge traversind Scara Spirala. Aici poti sa te pierzi cu usurinta prin labirintul de coridoare, scari inguste si intortocheate, usi masive de lemn, care, la o prima vedere, nu se deosebesc deloc una de cealalta. Se ajunge apoi in Turnul Capistrano, unde, in secolul al XV–lea, era gazduit calugarul Ioan de Capistrano. Daca urcati pe orice scara va iese in cale si este deschisa accesului public, ajungeti la al doilea etaj al Palatului Sudic, apoi pe platforma Turnului nou de poarta, folosita ca spatiu de depozitare a munitiei. Pe scarile spiralate se revine in curtea interioara a castelului, si de aici ajungi la parterul Turnului vechi de poarta, ce are inca doua niveluri, de aparare. Apoi se poate vizita Sala Cavalerilor, unul dintre cele mai interesante spatii laice din Transilvania, in secolul al XV–lea. Ca in multe dintre incaperile castelului, care gazduiesc numeroase expozitii deschise publicului, cum ar fi cea de etnografie sau de arheologie, aici functioneaza o expozitie de armament.

Interesant de vazut sint si marile Sali civile: Sala Cavalerilor si Sala Dietei, cu chei de bolta ce completeaza nervurile de piatra dispuse in cruce, care parca apoi se continua in stilpii si consolele ce le sprijina. La geamurile ce se deschid in curtea interioara atirna steaguri purtind vechi blazoane nobiliare, astfel ca atmosfera este si astazi ca acum citeva sute de ani.

Interiorul castelului este decorat cu mobilier deosebit de valoros: cu influente gotice si renascentiste. Piesele originale au fost insa transferate in mare parte in colectii imperiale, dupa ce anterior au fost trimise in Germania.

Atentia este atrasa si de frumoasele sobe, impodobite cu blazoane nobiliare. Din pacate, instalatiile de foc au fost distruse incepind cu secolul al XIX–lea, adica la prima restaurare. Castelul se pare ca avea sobe de incalzire a spatiilor comune, completate de sobe cu cahle. Unul dintre cele mai frumoase seminee ale vremii se gaseste in Turnul Capistrano si este realizat dupa regulile stilului gotic, in faza tirzie. Toate elementele ce alcatuiesc castelul se armonizeaza perfect. Turnul Buzduganului, Turnul Tobosarilor, Turnul vechi de poarta au fost pictate, in secolul al XV–lea, cu elegante motive decorative, dispuse oblic sau in spirala. Totusi, sint relativ putine frescele care orneaza peretii castelului. Probabil de aceea si exista senzatia de spatiu auster, pe care nu o atenueaza decit turnurile si turnuletele ce–l impodobesc ori frumoasa arhitectura a exteriorului. Sint impresionante si usile masive de lemn, fiecare dintre ele avind elementele de feronerie diferite, somptuoase si lucrate cu migala, ca o adevarata broderie de metal.

Cindva, pe actualul amplasament al castelului de la Hunedoara exista o fortificatie, un castru regal cu forma elipsoidala, cu turn de aparare si ziduri de piatra. Era posesiunea familiei de Anjou, si a fost oferita, la inceputul secolului al XV–lea (1409), de Regele Sigismund de Luxemburg, cneazului Voicu, tatal lui Iancu de Hunedoara (1419–1456), drept recompensa pentru merite militare deosebite. Iancu este insa cel care, prin doua etape de construire, adauga fortificatiei o noua incinta, cu sapte turnuri de aparare, dintre care patru circulare si trei patrulatere, iar intre 1441 si 1446 construieste capela, Sala Dietei si Sala Cavalerilor, turnul scarii spirala si latura de sud.

Statuia sa, aflata intr–una dintre sali, infatiseaza un barbat puternic, hotarit, gata de lupta. El ramine unul dintre cei mai importanti lideri politici si militari ai Europei secolului al

XV–lea. A intrat in serviciul regelui Sigismund de Luxemburg, pentru a fi apoi numit ban de Severin, principe al Transilvaniei si guvernator al Ungariei, dupa anul 1446, cind regele Vladislav I moare in urma bataliei de la Varna. Intreprinde numeroase campanii impotriva turcilor, una dintre cele mai importante fiind, probabil, cea de la Belgrad, din anul 1456, cind il obliga pe sultanul Mohamed al II–lea, cuceritorul Constantinopolului, sa isi abandoneze ofensiva catre vestul Europei. Dupa aceasta batalie insa, Iancu de Hunedoara moare, rapus de ciuma. Este inmormintat la catedrala catolica din Alba Iulia, iar proprietarii castelului devin sotia, Elisabeta Szilagy, si fiul sau cel mare, Ladislau. Ulterior, in 1457, partea lui Ladislau revine unui alt fiu al lui Iancu, Matei Corvin, care realizeaza loggia din aripa de nord, Loggia Matei, si continua lucrarile de infrumusetare ale castelului. Tot din aceasta perioada dateaza si legenda fintinii de la castel. Se spune ca ar fi fost sapata la o adincime de 28 de metri de trei prizonieri turci, care ar fi muncit timp de 15 ani. Ei erau tinuti prizonieri de Iancu de Hunedoara, care le tot promitea eliberarea, cu conditia sa dea de apa. Intre timp, Iancu de Hunedoara moare, rapus de ciuma, iar Elisabeta Szilagy decide sa nu mai respecte cuvintul dat de sotul sau celor trei prizonieri, si nu numai ca nu–i elibereaza dupa ce termina sapatul fintinii, dar pune sa si fie ucisi. Potrivit legendei, prizonierii ar fi cerut, ca o ultima dorinta, sa fie lasati a grava citeva cuvinte pe zidul fintinii: "Apa ai, inima nu". Traducerea corecta a literelor arabe inscriptionate atunci este facuta mai tirziu de Mihail Guboglu, care descifreaza si urmatoarele: "Cel care a

scris–o este Hassan, prizonier la ghiauri in cetatea de linga biserica".

Un alt popas in castel se face la Groapa Ursilor, un loc in care erau tinute animale salbatice si unde prizonierii de razboi erau aruncati de pe zidurile inalte ale edificiului.

Matei Corvin doneaza domeniul Hunedoarei fiului sau nelegitim, Ioan Corvin, care devine proprietar intre anii 1482 si 1504. Acesta detine o serie de titluri nobiliare, printre care comite de Hunedoara, ban al Croatiei, Sloveniei si Dalmatiei. Odata cu stingerea sa din viata, se stinge si dinastia Huniazilor.

Castelul este preluat mai tirziu de sotia lui Ioan Corvin, Beatrix de Frangepan, apoi de catre cel de–al doilea sot al acesteia, George de Brandenburg (intre anii 1506 si 1526). Acesta din urma pierde insa castelul, ocupat de regele Ioan Szapolyai, care, la rindul sau, il doneaza familei Torok. Proprietatea trece apoi in posesia unui lung sir de nobili maghiari. Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei, este cel care aduce cele mai importante modificari castelului, dupa moda Renasterii tirzii. Apoi, in secolul al XVII–lea, se intocmeste un inventar al castelului, ce ofera informatii importante despre viata la curte si istoria domeniului. Incepind cu 1918, proprietar al castelului devine statul roman. Este un loc in care istoria a lasat urme adinci: incepind cu epoca neolitica si paleolitica, trecind prin epoca bronzului, perioada dacica si cucerirea romana, pentru a culmina in Evul Mediu, de care isi leaga existenta numeroase cetati si fortificatii.

Legenda spune ca Iancu de Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, si al unei frumoase din Tara Hategului, Elisabeta. Acesteia, regele ii da drept sot pe unul dintre soldatii sai, Voicu, pentru a o feri de rusine. Ii daruieste insa si un inel de aur, ca dar pentru copilul nenascut. Scopul acestui inel era de a fi un semn prin care regele sa–si recunoasca fiul, atunci cind acesta va creste si va merge la curtea regala. In timpul unei calatorii, inelul este uitat pe marginea stergarului pe care erau puse merindele. Un corb este atras de stralucirea acestuia si il fura. Copilul insa, mare de–acum, il zareste si sageteaza corbul, recuperindu–si astfel inelul. Dupa ce copilul mai creste, la castel este povestita patania sa, iar regele, impresionat de vitejia acestuia, decide ca blazonul huniazilor sa devina un corb cu un inel de aur in cioc. De altfel, cuvintul ce sta la baza numelui Corvinestilor este latinescul "corvus", care insemna "corb". E o poveste frumoasa, care, cu siguranta, ascunde un simbure de adevar.



Text & foto: Cristina Dumitru
InfoUtil
– Castelul poate fi vizitat zilnic, lunea fiind deschis intre 09.00 si 15.00, iar in restul saptaminii de la 9:00 la 18:00 (in sezon) si de la 9:00 la 16.:00 (in extrasezon).

Adresa: str. Corvinestilor nr. 1–3, Hunedoara.



– Camerele castelului pot fi inchiriate pentru diferite manifestari artistice.



– Posibilitati de cazare:

– Hotel Rusca, Bd. Dacia nr. 10, Hunedoara, tel.: 0254717575,

e–mail: mail@hotelrusca.ro www.hotel rusca.ro;

– Vila Tiffany, Bd. Dacia nr. 28B, Hunedoara, tel.: 0254714500, 0745597029;

– Vila Flamingo, Bd. Dacia nr. 28, Hunedoara, tel.: 0254748215, 0744392162.



– Cai de acces: DN 68 B, din dreptul localitatii Santuhalm.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona