Pescarii din 2 Mai
Articol



Pescarul isi indreapta barca spre locul preferat de pescuit. Stie ca acolo va gasi hrana si pentru ziua aceasta. Din cele mai vechi timpuri, familia lui a depins de apa si de hrana din ea. Pescarul imparte aceasta bogatie in special cu pasarile, venite din toate colturile lumii sa se hraneasca. Larma facuta de ele se pierde usor spre mal, unde familiile de pescari asteapta bogatia apei, bogatia lor.



Ii vedeam mereu cind ajungeam aici in vacante. Se intorceau din larg cu barca plina de peste cu mult timp inainte ca eu sa ma trezesc, dupa care stateau in fata baracilor spunind glume sau depanind povesti. Mereu treceam pe linga ei, fara sa–mi fac curajul de a intra in vorba, cu toate ca nu o singura data am fost bagat in seama de dinsii. Ii priveam de la distanta cum impletesc plasele sau isi repara barcile. In largul marii, din 2 Mai mereu se vad plasele intinse, iar pe malul apei barcile pregatite. Nu conteaza daca este iarna sau vara, ploaie sau soare, pescarii pot fi vazuti in largul marii aproape zilnic, exceptie fac doar momentele cu vint puternic, cind marile lor barci pescaresti nu ar face fata valurilor puternice.

Barcile lor sint mari, unele chiar de 10 metri. Incapatoare si cu boruri inalte, barcile sint puse in miscare de un mic motor, atasat temporar si la nevoie, ele fiind barci cu visle, transformate de spiritul inovator al pescarilor pentru o deplasare mai rapida si lejera. Am observat cu cita atentie le ingrijesc si le curata de alge. Folosesc prelate pentru a le inveli daca nu le folosesc o perioada mai lunga de timp, sau daca ploua. Rar trec citeva zile fara sa se ingrijeasca de barci, lucru care este logic, deoarece de acestea depinde viata lor.

De citiva ani am inceput sa fiu pasionat de fotografie, probabil acesta este si motivul pentru care am ajuns sa stau cu ei, sa discutam si sa ridem impreuna. La inceput, ii vinam cu aparatul de la distanta, dar, aproape de fiecare data, cind ajungeam acasa si developam filmele nu eram prea multumit de imagini. Erau reci. Facute de la distanta, cu ajutorul teleobiectivului, nu reuseau sa redea pescarii si viata lor asa cum imi doream eu. Cu timpul, am renuntat la imaginea analogica si am inceput sa fac fotografii digitale. Odata cu aceasta schimbare am folosit mai des si obiectivele scurte, de unghi larg. Astfel am inceput sa ma apropii din ce in ce mai mult de subiectele mele, iar cind am ajuns la mare nu am mai dormit pina la prinz, frumoasa lumina de dimineata, atit de recomandata in fotografie, m–a trezit inainte de rasaritul soarelui. Astfel, am ajuns pe plaja in acelasi timp cu pescarii din 2 Mai. Imediat mi–am dat seama ca se pot face fotografii frumoase si am inceput sa ma invirt in jurul lor. Totusi, scurta mi–a fost bucuria, pentru ca ei s–au departat rapid de mal, indreptindu–se spre imensele plase instalate la citeva sute de metri de tarm. Am ramas putin dezamagit pe mal, uitindu–ma lung dupa ei. Am inceput sa astept intoarcerea lor. Dupa aproximativ o ora, in care primele raze solare m–au scaldat in lumina lor, barcile reveneau la baza. Cu un obiectiv lung am fotografiat apropierea lor de mal. La urmatoarele cadre am folosit obiectivul scurt, apropiindu–ma de ei. Imediat mi–au simtit prezenta si, spre surprinderea mea, imi cereau sa le fac poze. I–am urmarit cum se apropiau de mal in barcile lor, inconjurati de citiva pescarusi dornici de o prada usoara. Au intrat in golful format aici datorita digului construit cu multi ani in urma, si cind s–au apropiat mai mult, au sarit sprinteni sa traga barcile pe uscat. Cu un sistem tip cabestan improvizat de ei, in citeva minute barca se afla la locul ei, cocotata pe locasul dinainte stabilit. Au urmat impartirea pradei si curatarea barcii. Prima parte a fost cea mai placuta, fiecare laudindu–se cu pestii prinsi.

Probabil as fi vrut sa aprinda un foc din lemn uscat si alge, acolo, pe nisip, sa puna caldarea cu mamaliga la fiert, pesti la fript si, eventual, o alta oala pentru gustoasa ciorba de peste. Din pacate, nu a fost asa. Dupa ce si–au terminat treburile pe linga barca, au dus echipamentele si alte materiale la baracile aflate in apropiere si au plecat acasa, sa gateasca pestele – la aragaz, probabil – sau sa–l vinda.

Din fericire pentru noi, pe plaja din 2 Mai exista o terasa cu restaurant, unde putem gasi toate aceste feluri de mincare pescaresti, gatite foarte bine si la preturi acceptabile. Servirea este si ea destul de buna, in functie de perioada in care mergem acolo. Situat chiar pe nisipul plajei, acest local este unul dintre cele mai vizitate din 2 Mai.

Daca esti pasionat de pescuit sau doar vrei sa iesi in larg, pescarii te pot lua cu ei. O zi alaturi de acestia devine plina si fermecatoare. Te trezesti inainte de rasarit, pleci in largul marii pentru un ceas–doua, sa aduni prada prinsa in plase peste noapte. Daca insisti, ii poti convinge sa intirziati citeva ore in larg pentru pescuit la undita sau lanseta. Leganatul barcii, mirosul sarat al marii si intinderea ei pot fi ingredientele perfecte pentru una dintre zilele vacantei petrecute aici. Daca nu esti pasionat de pescuit si doar vrei sa te simti in largul marii, esti la fel de bine primit in barca lor, trebuie doar sa ii intrebi cind te pot lua si pe tine, sigur nu te vor refuza.

Dupa ce au plecat si am ramas doar eu linga barcile lor, m–am uitat mai atent si pe tarm. Vechi barci iesite din uz stau parasite in soarele dupa–amiezii, amintind doar de faptul ca odata, demult, au fost si ele folosite la iesiri in larg si la capturat prazi bogate. Acum de–abia li se mai ghiceste culoarea. Cu coastele rupte si scinduri lipsa, au devenit un fel de depozite pentru gunoaie.

Digul de aici este lung de aproximativ 200 de metri. Latimea lui variaza. Acolo de unde incepe are o deschidere mare, dar pe parcurs se subtiaza. In capat redevine lat, aparind cu stabilopozii sai tarmul, magaziile si barcile pescarilor de furia apelor. Cind a fost construit, probabil nimeni nu se gindea ca acest dig va influenta atit de mult curentii marini, incit sa scada la mai mult de jumatate plaja in partea opusa, "mincind" din mal. Sus, pe acel mal, era o unitate militara, astazi desfiintata. Probabil, din cauza acestor curenti marini, care au ros tarmul ani de–a rindul, sau poate doar din pricina restructurarilor. Oricum, zeci de metri din teritoriul bazei militare au fost mincati de acest curent.

Un alt dig, mai mare, se vede inspre nord, la Mangalia. Acela apara santierul naval de curentii marini.

Una peste alta, citeva zile petrecute aici va pot face sa vedeti un peisaj inedit, diferit de plajele bine cunoscute din Mamaia, Jupiter sau Costinesti. Probabil, nici aici nu vom fi perfect satisfacuti de calitatea serviciilor sau de curatenia plajei, dar sigur este altceva. Pentru cei care prefera multe haine pe ei la mare, aveti grija, plaja din 2 Mai este populata in special de nudisti! Cit despre pescari, acolo sint si acolo vor ramine. Probabil ca nimeni nu le va clinti obiceiurile si dorinta lor de a se intoarce la mal cu plasele incarcate de peste.





Text & foto: Catalin Munteanu

InfoUtil
Localitatea nu dispune de nici un hotel, dar are foarte multe pensiuni, restaurante si magazine generale. Cazarea se poate face si la localnici. Conditiile, in general, sint bune, dar difera mult de la o vila la alta, in functie, bineinteles, de pret. Mincarea din restaurante sau terase este, cel mai adesea, la preturi bune si gustoasa, nu am intilnit oameni care sa nu fie multumiti de calitatea preparatelor, dar sint ceva probleme la servire atunci cind este aglomeratie.

Daca nu veniti cu masina proprie, puteti lua microbuzele, care au statie in localitate, sint destul de dese, uneori circula si noaptea.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona