Calatori prin Marginimea Sibiului
Articol





Cine oare nu a auzit sau nu a ajuns vreodata in tinuturile din imprejurimile Sibiului, atras de pastoralitatea asezarilor de aici, cu structura compacta, dar si risipite pe vai si dealuri domoale, dominate de cite o turla zvelta de biserica?



Cine nu a fost frapat de aspectul inconfundabil al strazilor si ulitelor strimte, in panta, al caselor aliniate cuminte la sosea, lipite una de alta, care par a semana intre ele prin culorile vii, cu porti inalte precum cetatile, cu muscate rosii in ferestrele cu obloane deschise – adevarate muzee in aer liber? Cine nu i–a indragit de indata pe oamenii locului, oieri din tata–n fiu, si, mai ales, nu a savurat bucatele lor bazate pe produse naturale din gospodaria proprie? Asemenea intrebari au tisnit ca un torent la fiecare pas, atunci cind am facut o incursiune in Marginime, in plina vara, revizitind citeva dintre asezarile care ne–au incintat alta data ochiul si ne–au incalzit sufletul. Fireste, am pornit la drum din superbul burg transilvan, care se mai bucura inca de statutul de capitala culturala europeana, judecind dupa afluenta de vizitatori straini. Unii dintre ei ajung si in satele din Marginime, mentionate in ghidurile lor ca obiective turistice importante. O parte din zona Marginimii a fost inclusa in Ecomuzeul Regional Sibiu, primul muzeu viu din judet, care pune in evidenta valorile de patrimoniu ale satelor de aici. Este un centru de informare turistica menit a promova locuri, de la case la diverse ateliere, cum sint cele de fierarie, de pielarie sau morile de apa, oameni si moduri de viata din Marginimea Sibiului, unde se mai practica vechile meserii si mestesuguri. Mai precis, "Ecomuzeul este format din sase localitati: Biertan, Valea Viilor, Mosna, Gura Riului, Saliste si Sasaus. Am deschis deocamdata numai trei, cele din Saliste, Biertan si Mosna, celelalte urmind sa fie inaugurate la toamna", spunea Marius Halmaghi, presedintele Asociatiei Ecomuzeul Regional. Pe viitor, se are in plan realizarea unor circuite turistice satesti, cu bilete si tururi complete de vizitare. Totul, in ideea de a "scoate turistii din Sibiu" si de a pune in evidenta si patrimoniul cultural rural. O prima ruta pe care am parcurs–o a fost lunca Cibinului, trecind prin localitatile Cristian si Orlat pentru a ajunge la Gura Riului. Desi primele doua asezari sint situate la distante relativ mici fata de orasul resedinta de judet, fiind amplasate mai mult la cimpie, cu citeva forme de relief deluroase, aspectul lor rustic iese in evidenta, iar gospodariile oamenilor nu sint mai prejos decit ale celorlalti margineni. Ici–acolo, cite o barza si–a facut cuib pe case – semn al prosperitatii locurilor. Despre comuna Cristian (Groau, in germana), atestata documentar pe la 1223, se stie ca este singura localitate de la noi care are strazi numerotate cu cifre romane. Aici exista o biserica–cetate de la sfirsitul secolului al XV–lea. Cit priveste Orlat (in germana Winsberg), aceasta este mai pitoreasca, fiind strabatuta de riurile Cibin si Sacel si de piriul Orlatel, care se unesc chiar pe raza asezarii. Locul l–a fermecat odinioara pe Rebreanu, care a scris aici Ciuleandra, Craisorul si o parte a romanului Ion. Odata intrati in Gura Riului, privelistea s–a schimbat, dealurile cuprinzind ca un scut protector asezarea cu structura compacta, cu ramificatii ce se intind pina aproape de lacul de acumulare si barajul construit in anii a80. Comuna este vestita in toata Marginimea ca adapostind ultimele instalatii traditionale in functiune din sudul Transilvaniei, cum ar fi o piua de ulei si alte pive de haine. De asemenea, aici se desfasoara anual, in luna iulie, Festivalul Bujorului de Munte – o manifestare folclorica importanta, care prilejuieste "guranilor" (oamenii locului) etalarea produselor lor culinare si artizanale. Dar atuul ei principal il constituie pozitia geografica, asezarea fiind o adevarata gura de rai din perimetrul muntilor Cindrel. Noi am urcat pe dealurile impadurite din jur, cu unele portiuni stincoase, si am admirat de la inaltime privelistea, cu impozantul turn al bisericii din centru, o veritabila catedrala din piatra, si cu un monticol pe care s–au inaltat gospodarii; de acolo, am cuprins cu privirea pina in zare feluritele constructii, care mai de care mai vopsite in culori vii, alcatuind un splendid tablou rural. Ne–am incumetat apoi pina la barajul si lacul de acumulare Gura Riului, pe drumul ce duce la cabana Craciuneasa (aflata la 15 km de comuna). Am trecut pe linga pirtia de schi (data in folosinta anul trecut, prevazuta cu instalatie de tractiune, deocamdata cu o lungime de 400 de metri), apoi printr–un mic defileu cu versanti stincosi, inainte de a zari oglinda apei. Peisajul era virgin, iar linistea deplina! Gura Riului fiind oarecum o "fundatura", am facut cale–ntoarsa la Orlat, ca sa ajungem in "perla Marginimii", dupa cum este considerat satul Sibiel, datorita Muzeului de icoane pe sticla. Din 2001, muzeul poarta numele ctitorului, Zosim Oancea, multa vreme preot paroh al bisericii din incinta. Cu o impresionanta colectie (peste 700 de icoane pictate pe sticla si alte exponate datind din secolele al XVIII–lea si al XIX–lea) provenita din diferite zone ale tarii (Nicula, Sebes, Fagaras, Scheii Brasovului, Bucovina si, desigur, Marginime), muzeul este etichetat drept "Capela Sixtina" sau "Voronetul Ardealului". Pe linga acest faimos obiectiv turistic, exista in sat citeva troite pictate in fresca, datind din veacul al XIX–lea, precum si ruinele unei cetati feudale din secolul al XII–lea sau al XIII–lea (Salgo), aflate pe un deal ce domina localitatea. Atestat documentar pe la 1383, Sibielul atrage numerosi vizitatori, din tara ori din strainatate, si prin rusticitatea sa deosebita, fiind o asezare compacta in vatra satului si rasfirata pe culmile impadurite ce–o inconjoara. Nu intimplator, aici s–au pus bazele agroturismului inca dinainte de a89, cind oamenii locului primeau oaspeti in gospodariile lor imbietoare. Astazi, satul este plin de pensiuni de doua–trei margarete, inregistrindu–se o mare afluenta de turisti.

Nu departe de Sibiel, la vreo 5 kilometri, se afla cea mai mare asezare din Marginime. Am ajuns la Saliste – capitala spirituala si culturala a tinutului, atestata documentar pe la 1354, vestita pentru frumusetea costumelor populare usor de recunoscut prin combinatia de alb si negru – dupa ce–am trecut prin satul Vale, uitindu–ne la tot pasul prin curtile oamenilor si oprindu–ne sa fotografiem finetele cu flori de cimp placut mirositoare, cu deschideri ample, ca niste veritabile puncte de belvedere. Saliste este o comuna–oras instarita, avind in componenta cel mai mare numar de sate din tot judetul (intre care se remarca Sibiel, Gales, Tilisca, Fintinele, Vale, Sacel), la fel de renumita ca Jina si Gura Riului, prin traditionala manifestare folclorica "Intilnirea Junilor din Marginimea Sibiului". Aici a fost amenajat un Muzeu al Culturii Salistene, in onoarea fiilor comunei care au devenit personalitati (se spune ca din Saliste provin cei mai multi academicieni din Romania – Dionisie Romano, Onisifor Ghibu, D.D. Rosca, istoricii Ioan Lupas si Ioan Moga).



Din Saliste, am pornit spre satele Gales si Tilisca – doua asezari alipite, situate de–a lungul unor piraie si inconjurate de dealuri impadurite, unde exista muzee cu exponate de arta populara, ilustrind datinile si mestesugurile marginenilor. Desi o asezare de dimensiuni reduse, numele satului Gales figureaza intre itinerarele sibiene, facind trecerea spre peisajul submontan caracteristic celor mai departate localitati din Marginime. Dar Gales mai figureaza si in calendarul ortodox, prin preotul martir Ioan, traitor prin veacul al XVIII–lea si care a fost canonizat in 1992, alaturi de alti preoti din Marginime (mucenicii si marturisitorii ortodoxiei ardelene Oprea din Saliste si preotul Moise din Sibiel).

Situata la 26 de kilometri de Sibiu, Tilisca este si mai pitoreasca, avind vatra amplasata la confluenta unor riuri si fiind inconjurata de culmi impadurite, cu inaltimi de 700–750 de metri, intre care dealurile Cetate si Catinas mai pastreaza urmele unor cetati dacice si medievale. De aici, pe un drum judetean, incepe zona montana a Marginimii, cu localitatile Rod, Poiana Sibiului si Jina, despre care vom scrie intr–un articol separat, prezentindu–le ca destinatii de vacanta comparabile unor zone renumite prin frumusetea peisajului, desi cele trei localitati sibiene sint izolate, dar, poate tocmai de aceea, mai atractive. In plus, acolo este adevaratul tinut al ciobanilor, iar sederea la stini este un itinerar obligatoriu pentru cei care ajung in asezarile retrase din Marginimea Sibiului.

Am lasat la urma Rasinarii lui Goga si Cioran, dar si ai lui Ilarie Mitrea (unul dintre fondatorii Muzeului "Antipa" din Bucuresti), o destinatie de prima mina a celor ce viziteaza Marginimea, deoarece aici se poate ajunge foarte usor, cu tramvaiul ce pleaca din Dumbrava Sibiului si parcurge 12 kilometri pina in cunoscuta comuna. Rasinari nu este doar un punct de tranzit pentru cei care merg mai departe, in statiunea Paltinis, ci se constituie intr–un popas de sine statator, prin cadrul natural aparte, dar si prin citeva repere culturale: casele memoriale ale lui Goga si Cioran, muzeul etnografic (datind din 1952 si cuprinzind colectii de etnografie si arta populara specifice Marginimii, cu peste 1500 de obiecte), doua biserici ortodoxe vechi, Casa episcopala, Mausoleul mitropolitului Andrei Saguna etc. Aici nu ai cum sa te plictisesti, chiar un simplu tur al localitatii isi are farmecul sau, facindu–te sa te convingi de adevarul spuselor "Vesnicia s–a nascut la sat!".

In "comuna cu tramvai" au loc diverse manifestari traditional–omagiale, intre care se remarca Zilele Goga si Zilele Cioran. Pentru amatorii de drumetii, excursiile de voie pe Valea Stezii, la citiva kilometri de Rasinari, sau prin localitatile Prislop si Poplaca sint reconfortante, iar dotarile nu lipsesc (cabane cu restaurante si terase).

Un capitol aparte pentru cei care ajung in Marginime il reprezinta cel gastronomic. Se poate spune ca aici este "patria brinzei". Multe dintre preparatele si mincarurile traditionale cu care sint imbiati turistii sint brinzeturi si cascavaluri delicioase, cas, telemea, urda, afumate sau nu, pregatite dupa metode specifice, mostenite din tata–n fiu. Cocolosul cu brinza, bulzul sint specialitatile casei, alaturi de tocana de miel la ceaun cu mamaliguta. Daca arta gastronomica a marginenilor este o atractie in sine, nici indeletnicirile si mestesugurile traditionale nu fac exceptie, fiind incluse in oferta turistica a zonei. Dar, mai ales, peisajul este argumentul forte pentru calatorii prin Marginime, caci multe dintre asezarile de aici sint situate la poalele dealurilor si la confluenta riurilor, oferind privelisti minunate, reconfortante. Un itinerar pe aceste meleaguri este deopotriva agreabil si instructiv, asa incit nu ne ramine decit sa va "imbiem" la drum si la sedere placuta intr–un tarim mioritic, unde timpul pare a sta in loc.



Text: Adina Baranovschi

Foto: Bogdan Baranovschi
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona