Bucurestiul "templelor" ascunse
Articol







Ultimul deceniu al regimului Ceausescu si–a pus amprenta asupra centrului Bucurestiului, prin demolarea unor cartiere intregi si a zeci de biserici sau sinagogi, inlocuite prin cladiri in stil "faraonic". Din fericire, alte locasuri de cult au fost crutate, fiind deplasate pe distante de zeci de metri si apoi inconjurate de blocuri, sau numai mascate prin ridicarea unor imobile in fata lor. Ascunse bucuresteanului grabit si turistului superficial, aceste biserici si sinagogi ii vor rasplati cu clipe de incintare si apropiere de Dumnezeu pe cei care vor sa priveasca dincolo de aparentele Capitalei.



Multi dintre cei care trec pe linga sediul SRI de pe Bulevardul Libertatii se intreaba ce taine ascund zidurile sale, dar putini stiu ca in spatele cladirii se afla un "secret"... accesibil. Este vorba de Biserica Buna Vestire, ce facea parte din Schitul Maicilor (sau Schitul Hagi Dina) de pe Dealul Spirii (actualul amplasament al Palatului Parlamentului). Cladirile schitului au fost demolate in 1982, iar bisericuta a devenit primul locas de cult translatat, fiind deplasata 245 de metri.

Sfintul locas dateaza din 1726 si a fost construit cu ajutorul sotiei domnitorului Nicolae Mavrocordat, din initiativa rusoaicei Tatiana Hagi Dina, dupa ce aceasta din urma a reusit sa scape din robia turcilor. Portretele Mavrocordatilor si cel al rusoaicei strajuiesc acum intrarea in pronaos, infatisati in straie orientale ce contrasteaza cu costumele apusene ale unui cuplu de ctitori din secolul al XIX–lea. Frescele bisericii, spatiul restrins, care te apropie de Dumnezeu, si icoana facatoare de minuni a Fecioarei Maria iti incalzesc sufletul dupa ce treci pragul locasului. Acestea te fac sa uiti impresia lasata de crucea cu tuburi fluorescente din curte si de termopanul cu rama alba care inchide pridvorul secular, la exterior.



Biserica lui Mihai Viteazul

si blocul cu ferestre gotice

Tot pe Dealul Spirii se afla, odinioara, si biserica Minastirii Mihai Voda, cea mai veche dintre locasurile de cult mutate. Asezamintul monastic a fost ctitorit de Mihai Viteazul pe timpul cind acesta era ispravnic al banului Craiovei. Potrivit legendei, viitorul domn a promis ca va ridica minastirea daca va scapa de executia pregatita de Alexandru–Voda cel Rau, ceea ce s–a si intimplat, in mod miraculos. Mult mai tirziu, in timpul regilor, biserica a gazduit juramintele pentru tara ale ostasilor, iar din 1920 a devenit loc de intilnire pentru cavalerii Ordinului Mihai Viteazul. Picturile pe care le putem admira astazi au fost realizate in anii 30 ai secolului trecut de Costin Petrescu, ale carui fresce infrumuseteaza si Ateneul Roman sau Biserica Sfintul Nicolae din Scheii Brasovului.

In prezent, biserica si clopotnita ei se afla in spatele unui bloc aflat la intersectia Bulevardului Libertatii cu Splaiul Independentei, dupa ce au fost coborite de pe Dealul Spirii pe o distanta de peste 280 de metri, din octombrie 1984 pina in februarie 1986. Restul complexului minastiresc a fost demolat, inclusiv fostul Muzeu al Arhivelor Statului, inzestrat cu ziduri groase de un metru, pentru care s–a folosit dinamita.

Nu departe de biserica de la Schitul Maicilor se afla Minastirea Antim, ridicata in secolul al XVIII–lea, gratie mitropolitului Antim Ivireanul (canonizat in 1992). Personalitate surprinzatoare pentru epoca sa, ierarhul de origine gruzina s–a remarcat in literatura, in activitatea tipografica in patru limbi, dar si in arta. Astfel, el a sculptat usa masiva din lemn de stejar de la intrarea in biserica minastirii si a pictat doua icoane care se afla acum in locas. Deasupra usii se afla, sculptat in piatra, un melc, animalul heraldic al ierarhului, simbol al credintei si smereniei, potrivit site–ului minastirii 1.

In 1985, pentru a face loc blocului care mascheaza azi cea mai mare parte din asezamintul monahal, au fost demolate mai multe chilii, iar Palatul Sfintului Sinod (1910–1912), parte a ansamblului minastiresc, a fost translatat 20 de metri.

Cine o ia de–a lungul zidurilor minastirii, pe strada George Georgescu, dincolo de Liceul Eminescu, ajunge la silueta alba a Bisericii Sfintul Ilie Rahova. Locasul, care surprinde prin ferestrele in stil gotic, cu ancadrament de porfir, a fost construit pe Podul Calicilor (mai tirziu, Calea Rahovei), la sfirsitul anilor 1830. Interiorul se remarca prin icoanele timplei, pictate de Gheorghe Tattarescu. In anii dictaturii Ceausescu, dupa distrugerea unei cladiri apartinind parohiei, autoritatile au dorit sa demoleze si locasul, aflat in zona care trebuia sistematizata. In ziua cind biserica urma sa fie darimata, parintele Mircea Goretchi s–a inchis inauntru, impreuna cu credinciosii, dupa cum ne–a povestit actualul preot paroh, parintele Mihai Hau. Rugaciunile rostite atunci de preot au fost ascultate, iar constructia de peste 2000 de tone a fost deplasata in 19 iulie 1984, timp de 18 ore, dupa metoda inginerului Eugeniu Iordachescu, cel care a salvat si celelalte locasuri de la demolare. Biserica a fost redeschisa insa de–abia in decembrie 1990. In spatele sau a fost ridicata, intre anii 2001 si 2005, o cladire moderna cu mai multe etaje, careia i s–a adaugat insa un turn alb, cu ferestre in stil gotic, pentru ca noul imobil sa intre intr–un "sistem cromatic si arhitectonic" cu locasul de secol XIX, dupa cum ne–a explicat parintele Hau.



Blestemul Saftei Brancoveanu si Muzeul Holocaustului

Tot dupa un bloc, insa de cealalta parte a Bulevardului Unirii, veti descoperi Biserica Domnita Balasa. Biserica nu a fost mutata, dar a fost ascunsa pe trei laturi de cladirile construite in locul Spitalului Brancovenesc, demolat in 1984. Cind a ridicat spitalul in 1838, Safta Brancoveanu, ultima descendenta pe linie directa a ilustrului domnitor, a cerut ca pisania capelei asezamintului sa contina un blestem. Acesta cerea ca oricine va indrazni sa darime spitalul sa fie omorit de ai sai, intr–o zi de sarbatoare, dupa cum ne povesteste istoricul Dan Falcan de la Muzeul Municipiului Bucuresti. Multi spun ca blestemul s–a implinit prin executia lui Nicolae Ceausescu, la Craciunul anului 1989.

Locasul, incununat cu cinci turle, impresioneaza prin fatada colorata, de inspiratie neobizantina si neoromanica. Biserica este a patra pe acest loc, fiind construita in anii 1880, dar numele ii vine de la ctitora primei biserici, a saptea fiica a lui Constantin Brancoveanu. Locasul adaposteste, lucru rar in bisericile ortodoxe din Romania, doua monumente funerare, infatisindu–le pe domnita Balasa si pe principesa Zoe Brancoveanu. Un monument al domnitei se gaseste si in gradina din fata bisericii, fiind creat de Karl Storck, intemeietorul familiei de sculptori romani Storck.

Foarte aproape de Piata Unirii, prinsa ca intr–un cleste de doua blocuri, retrasa, dar vizibila de pe Bulevardul I.C. Bratianu, se afla Biserica Sfintul Ioan–Nou. Aspectul de azi dateaza din perioada 1933–1940, iar picturile au fost restaurate de Olga Greceanu. Locasul se afla la intersectia Bulevardului Cosbuc (azi, Corneliu Coposu) cu Bulevardul Anul 1848 (actualul "I.C. Bratianu"). Tot pe Bulevardul Coposu, colt cu strada Sfinta Vineri, troneaza blocul ce a "inlocuit" Biserica Sfinta Vineri–Hereasca. Imobilul ascunde fatada Sinagogii Mari Poloneze, cladita in prima jumatate a secolului al XIX–lea. In interior, decoratiile plafonului si candelabrul aurit contrasteaza puternic cu sirma ghimpata si fotografiile alb–negru, pentru ca locasul a fost transformat in Muzeul Holocaustului, centrat pe evocarea persecutiei evreilor in perioada antonesciana si deportarea in Transnistria a celor din Basarabia si Bucovina. Nu departe, pe strazile Mamulari si Sfinta Vineri, se afla Sinagoga Mare, care acum serveste drept Muzeu al Evreilor din Romania, respectiv Templul Coral, apartinind in continuare cultului mozaic. Ambele cladiri sint partial mascate de blocuri construite ulterior. Cine doreste sa vada alte locasuri ascunse poate porni in cautarea bisericilor Olari, Cuibu cu Barza si Sf. Gheorghe Capra, toate trei desprinse din locul de origine in anii 80.

Cei care reusesc sa gaseasca azi "templele" ascunse si sa le admire nu ar trebui sa uite ca locasurile sint supravietuitoarele unei operatiuni in urma careia a disparut o suprafata cladita echivalenta cu a Venetiei, potrivit istoricului Dan Falcan. Zeci de mii de oameni au trait atunci adevarate drame, unii alegind sa–si ia viata, dupa ce au ramas fara casa. Doua sinagogi si 19 biserici sau capele au sfirsit sub buldozere. Dupa Revolutie, o biserica a fost reconstruita (Sfintul Spiridon Vechi), alta va fi refacuta nu foarte departe de amplasamentul initial (Sfinta Vineri Hereasca), insa majoritatea locasurilor vor ramine numai in fotografiile de epoca si in memoria citorva dintre bucuresteni.







Nota explicativa

1 – http://www.cimec.ro/PaginiGazduite/Antim/



Text & foto: Sever Miu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona