Telega si Brebu, locuri de promenada
Articol





Desi Cimpina este nod rutier important, putini sint aceia care trec dincolo de indicatoare pentru a se aventura in inima Prahovei. Si la fel de putini mai cunosc astazi povestile acestor locuri, odinioara atit de colindate, deopotriva, de haiduci si poterasi. Pe firul legendei pornim si noi, cu harta in mina, prin Telega si Brebu.



Telega – file de istorie

Plecind din centrul orasului Cimpina, ne deplasam catre est, mai precis spre comuna Telega. Dupa 5 km ajungem la capatul liniei ferate (construita 1883), ce lega in vechime Cimpina de vechea salina aflata la bifurcatia Brebu – Telega, mai precis la Doftana. Pe locul vechii saline se afla acum un lac intins, cu o adincime maxima de 24 m, aparut ca urmare a prabusirii tavanului exploatarii miniere. Lacul serveste drept loc de recreere pentru turistii sau pentru localnicii care doresc sa isi petreaca ziua dind la peste.

Este cunoscut faptul ca inceputurile comunei se leaga de ocna de sare, unde, pina la sfirsitul secolului al XIX–lea, erau inchisi haiducii si taranii razvratiti. Un moment interesant legat de istoria Telegii il reprezinta si perioada razboaielor balcanice, cind, dupa caderea orasului Negotin in miinile turcilor (1813), un celebru luptator pentru libertate, Nicola Abras, se refugiaza in Tara Romaneasca, la Tirgoviste si Cimpulung. Aici el devine frate intru haiducie cu Iancu Jianu, deoarece simtise ca autoritatile lui Ioan Caragea vor sa–l extradeze turcilor. Isi formeaza ceata si actioneaza cu aceeasi inversunare si concomitent cu oamenii lui Iancu Jianu. O adevarata ostire a fost atunci mobilizata de domnie impotriva celor doi haiduci. In cele din urma, Nicola Abras a fost prins si bagat in osinda la ocna Telega. De soarta lui se intereseaza si pentru el intervine pina si ministrul Nesseloode al Rusiei. Indata dupa aceea se preda singur si Iancu Jianu, fiind dus tot la Telega, insa nu in ocna, ci in apropierea ei. Datorita acestei imprejurari, Iancu Jianu evadeaza cu usurinta. Indata aduna vreo 40 de haiduci de–ai sai si il elibereaza din ocna pe Abras: "Legai pe toti din ocna; slobozii burduful si scosei pe toti haiducii din ocna si plecai cu dinsii pina la un loc. Un haiduc vestit ce–i zicea Iabras strinse si el o ceata de ai lui, plecind impreuna, si trecui Oltul" – povestea Iancu Jianu mai tirziu. Fireste, evadarea a fost spectaculoasa si, ca atare, a fost reflectata si in relatarile consulilor straini. Revenind la soarta celorlalti detinuti, din cauza conditiilor grele de munca si a accidentelor care au loc, lucratorii de la mina se revolta in nenumarate rinduri, cea mai cunoscuta actiune a lor fiind in 1848, la indemnul lui Nicolae Balcescu, venit sa difuzeze proclamatia revolutionara. In cinstea acestui eveniment, vizavi de lac se gaseste un monument de piatra, pe care citim: "Linga lacul format pe locul fostei saline, in acest loc unde se afla salina, a venit in zilele inceputului de iunie 1848 Nicolae Balcescu pentru a organiza si porni revolutia cu ciocanasii si maglasii din Telega".

Cunoscuta ca vechi centru pentru detinuti, Telega a fost aleasa pentru a servi drept loc de carcera si mai tirziu, la sfirsitul secolului al XIX–lea. Urcind panta care duce spre centrul Telegii, dupa aproximativ 200 m, pe partea dreapta, gasim strada ce ne poarta pasii spre vechea inchisoare Doftana. Construita in 1894 dupa un plan belgian, inchisoarea a servit drept loc de detentie pentru detinutii de drept comun, iar in perioada interbelica, si pentru cei politici: comunisti si legionari (in 1938 s–au aflat in acelasi timp la Doftana Gheorghe Gheorghiu–Dej, Nicolae Ceausescu si... Corneliu Zelea Codreanu).

Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a afectat grav inchisoarea, mai multi detinuti pierzindu–si viata. Special pentru ei, s–a infiintat un cimitir ale carui cruci se mai vad si astazi (cimitirul "La trei pruni"). Penitenciarul era cunoscut drept unul de maxima siguranta, nimeni nereusind sa evadeze vreodata de acolo, insa, din cauza cutremurului, dupa 1949 inchisoarea nu a mai putut garanta siguranta detinutilor si a fost transformata in muzeu al comunismului. Si astazi se vad urme de la fostele vitrine cu exponate, reviste si materiale de propaganda, placi comemorative, toate amintind de perioada comunista. Tablouri de–ale lui Lenin, Stalin s.a., figurine, inscriptii comuniste sau macheta inchisorii stau de–a valma, parasite si degradate, victime ale nepasarii. Momentan, locul se afla intr–o paragina totala (afectat puternic de cutremurul din 1977), iar autoritatile locale nu ii gasesc vreun viitor pe masura renumelui sau. Mai mult, intrarea in inchisoare este deocamdata interzisa, gardienii pazind cu strasnicie poarta de acces.

Iesind inapoi la strada principala, continuam urcarea, si apoi coborirea, spre centrul localitatii Telega. Chiar in centru se afla Monumentul Eroilor din Primul Razboi Mondial si Baile Telega, cu celebrele lacuri sarate, ideale pentru tratamentele impotriva reumatismului, afectiunilor ginecologice si ameliorarea bolilor sistemului nervos periferic. Acestea au luat nastere in jurul lacurilor de sare din vechile ocne, in prezent numai unul fiind amenajat. Are o lungime de 50 m si suprafata de 1334 mp. Amenajate corespunzator, Baile pot primi citeva sute de turisti pe plaje si citeva zeci in locuri de cazare (telefon 0744.648.094, e–mail: bai@telega.ro).



Pornim spre Melicesti, continuind acelasi drum pe care am venit. Dupa ce parcurgem aproximativ 10 km, ajungind la o altitudine de citeva sute de metri, peisajul subcarpatic ni se infatiseaza in toata splendoarea sa: paduri, turme de oi, pajisti si case izolate. Spre sud, privirea ni se indreapta spre cimpie (Slanic, Plopeni, ajungind pina la Ploiesti), iar spre nord ni se prezinta doua masive muntoase: Bucegii si Piatra Mare, impreuna cu Subcarpatii, dominati de paduri de foioase si de conifere.

Locul de priveliste nu poate fi decit cel din preajma Crucii Domnitorului, monument de prima importanta, ridicat la 1868. Legenda spune ca, la venirea in tara, domnitorul Carol era in cautarea unui loc unde sa isi ridice viitorul castel. Ajuns in aceasta zona, a luat drept semn rau accidentul calului pe care il calarea (si–a rupt piciorul) si a renuntat la planul sau. In amintirea acestei vizite, datata iunie 1866, s–a ridicat Crucea Domnitorului, inscriptionata atit cu caractere latine, cit si chirilice. Pe cruce sta scris: "Aceasta sacra Cruce s–a ridicat spre menirea fericitei calatorii a Mariei sale Domnului Romanilor Carol I, Principe de Hohenzollern, prin acestu judetu Prahova si a trecerii inaltimei sale peste acestu piscu de la Milicesti in anul 1866 mergind de la Telega". Pe partea opusa, citim: "Consiliul General al Judetului Prahova, in sedinta sa din 12 Novembre anul 1866, a hotaritu in unanimitate a ridica acest monument in onoarea domnului Romaniei Carol I dreptu semn de credinta ce are pentru preaiubitul seu Domnitor intregul judetu Prahova, fiind presedinte al Consiliului General de Prahova George Grigore Cantacuzino, si prefect al Judetului Prahova, Theodor Constantin Vacarescu. Sculptor Paul Focseneanu".

Locurile primitoare ne invita sa raminem in pensiunile care incep sa se deschida una cite una. Traseul este recomandat in special vara, drumurile fiind infundate in sezoanele ploioase. Se poate ajunge atit cu masina, insa este recomandat cu caldura biciclistilor dornici de peisaje deosebite, indragostiti atit de natura, cit si de istorie.



Brebu – intre Matei Basarab si Constantin Brancoveanu

Drumul de intoarcere este acelasi (apoximativ 16 km) pina la Doftana, la rascrucea de care am amintit la inceput, unde vom coti dreapta spre comuna Brebu, la care ajungem dupa aproape 5 km. Satul, atestat documentar inca din secolul al XVI–lea, este cunoscut datorita Ansamblului arhitectural construit acolo din porunca lui Matei Basarab, in secolul al XVII–lea. Clopotnita pe sub care se intra in Curte domina satul de la inaltimea de 27 m, anuntind importantele vestigii pe care le vom intilni in interiorul zidurilor: biserica si Casa Domneasca. Clopotnita adapostea Camera de garda, incaperea clopotelor, de unde se suna alarma, si o incapere–observator. Din pacate, Clopotnita este inchisa vizitatorilor. Initial, Curtea cuprindea si chiliile preotilor, insa acestea au fost darimate de–a lungul veacurilor. Casa Domneasca adaposteste un muzeu dedicat lui Matei Basarab si lui Constantin Brancoveanu, sectie a Muzeului de Istorie si Arheologie Prahova (amenajat datorita staruintei lui N. Simache), cu bogate colectii de monede, mobilier, vesminte, carti sau podoabe. Muzeul este deschis de marti pina duminica, intre orele 9 si 17. Casa pare a fi o locuinta tipic taraneasca, avind cerdac, foisor, arcade bogat ornamentate, la parter gasindu–se intrarea inspre pivnitele domnesti. Una peste alta, intreg ansamblul reprezinta o capodopera a arhitecturii muntene medievale si moderne si un monument de mare insemnatate pentru cultura romaneasca.

O plimbare prin livada de meri ne conduce spre lacul din spatele Palatului, pe malul caruia vom intilni ruinele unui fost tunel secret. Din nou, calmul si linistea care domina satul ne determina sa raminem intr–una din numeroasele pensiuni din zona. Mai departe, putem alege sa urcam spre Pietriceaua, un sat de munte aflat la aceeasi altitudine ca si Melicesti (si la numai 5 km distanta), sau sa ne intoarcem la Cimpina pe acelasi drum pe care am venit.



Text & foto: Razvan Voinea
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona