Cetatea Rupea, locul in care ne intilnim istoria
Articol








Cucerita si devenita castru, apoi asezare romana, cetatea avea sa fie numita Rupes. Ulterior, pe aceste meleaguri s–a dezvoltat o asezare prefeudala (intre secolele al

X–lea si al XIII–lea), apoi medievala – atestata documentar in 1324, printr–un act emis de Carol I Robert de Anjou, regele Ungariei. Tirg devine de–abia in 1433, sub numele de Kohalm (virf de stinca) sau Cohalm, in veacul al XV–lea ajungind sa detina 12 bresle. Numele de Cohalm a fost pastrat pina in 1929, dupa care l–a preluat pe cel de Rupea. Intre1432 si 1437 a fost jefuita de turci, in 1736 a cunoscut epidemia de ciuma, iar in anii comunismului s–a confruntat cu exodul masiv al sasilor catre Germania. Si cu toate acestea, cetatea de pe stinci a rezistat vitregiilor timpului.

Dupa citeva zile in care ne–am lasat incintati de Festivalul de la Sighisoara, mergem sa vizitam cetatea de la Rupea. Indicatoare nu prea sint, dar, cum se afla in virful unui deal, se face vazuta de la distanta. Urmam drumul pina la poalele dealului, atit cit s–a putut merge cu masina. Pina la urma abandonam automobilul pe drumul prafuit, de tara, ce separa lanurile de porumb de pe coasta dealului in virful caruia se afla cetatea. De acolo o luam pe jos si, in citeva minute, ajungem la poarta de intrare in ceea ce a fost cindva o falnica cetate, Rupea. La intrare ne asteapta un barbat intre doua virste, asezat pe un scaunel si tinind doua mere alaturi. Pare sa fie bucuros de oaspeti, dupa primirea pe care ne–o face. Prima oprire este la fintina din partea dreapta a intrarii, pentru ca vremea caniculara si urcusul ne atitasera destul de mult setea. Mai tirziu ni se alatura restul turistilor si, datorita barbatului – care era si portar, si ghid, si ingrijitor al cetatii –, aflam cu totii legendele tesute in jurul cetatii. Despre fintina se povesteste ca indragostitii care–i beau apa vor fi impreuna si dupa moarte, traindu–si laolalta vesnicia. Fintina este, de altfel, mindria cetatii. Cu o adincime de aproape 60 de metri, se spune ca nu ar fi secat niciodata, rivalizind cu fintinile cetatilor Saschiz si Risnov, toate sapate in aceeasi perioada. Potrivit legendei, cetatea ar fi fost construita prin contributia fiecarui locuitor. Astfel, la casatorie, tinarul cuplu trebuia sa duca o piatra care sa fie folosita la construirea unor noi pereti ai cetatii. In felul acesta, fiecare om era mai strins legat de aceste locuri, simtind ca si el a contribuit cu ceva la ceea ce era Cetatea Rupea.

Fata de gloria de odinioara, fortareata este acum in ruine. Astazi, ea se prezinta cu trei incinte concentrice, ale caror ziduri, ridicate direct in bazalt, au aspect spiralat, pornind de la incaperea de jos catre cea superioara – cea mai veche si grandioasa, cu o suprafata de 1.500 mp. In mod surprinzator, zidurile se imbina armonios cu stinca din care se ridica, formind un sistem defensiv eficient si spectaculos. Intrarea se face prin poarta de sub Turnul Pulberariei, situata la nord, in interior zarindu–se inca urmele unor incaperi ce slujeau drept locuinta in vreme de asediu, iar in incinta de mijloc, Gattertum – Turnul cu Gratii, respectiv, un turn pentagonal. Incinta inferioara, din secolul al XVII–lea, este fortificata cu ziduri de 5 m, bastioane si creneluri.

Istoria spune ca aici a fost construita initial, pe masivul de bazalt, cetatea pe care dacii o numeau Ramidava. Vestigiile istorice descoperite sint martore ale existentei umane pe aceste locuri din vremuri mult mai indepartate: unelte de piatra din paleolitic si neolitic, ceramica si fragmente din urne funerare ce datau din perioade stravechi. Dar este incontestabil ca dacii au fost primii care au construit aici cetate, si se pare ca acesta este si locul unde Decebal si–a pus capat zilelor dupa cucerirea romana si tradarile unora dintre generalii sai. Intrarea in cetate se facea numai printr–un culoar foarte ingust, cit un lat de om. Romanii au ridicat aici un castru, apoi o asezare romana pe care au numit–o Rupes (cuvint care, in limba latina, inseamna "stinca" sau "piatra"). Un drum construit de romani ducea de la Rupes catre celelalte fortificatii si localitati romane – Hoghiz si Sighisoara. De fapt, se pare ca avea legaturi cu toate celelalte castre romane de pe Tirnave si de pe Olt; controla si apara in acelasi timp intregul comert al zonei, fiind locul de intersectare a drumurilor comerciale din Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca.

La Rupea s–au descoperit, prin iarba inalta, numeroase pietre militare romane, stinci ce poarta inscriptii latine. Dar a fost atestata de–abia incepind cu anul 1324, sub numele de Castrum Kuholm, in vremea in care avea loc si rascoala sasilor impotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. Regele il numeste comite de Sibiu pe Toma, care este atacat de cele Sapte Scaune rasculate, printre care este citata si Rupea. Incepind cu secolul al XIV–lea, sasii au fost cei care au continuat sa construiasca ziduri in forma de melc, pastrind denumirea sub care era cunoscuta de atitea secole: Reps. Mai tirziu, cetatea este cunoscuta si sub denumirea de Cohalm sau Cohalom, cuvint care in limba maghiara inseamna "gramada de piatra". In secolul al XIV–lea, Vlad Dracul, domnitor al Tarii Romanesti, bate moneda la Sighisoara, moneda care circula si la Rupea. Este o perioada infloritoare, cind cetatea devine un important centru comercial: in anul 1433 este mentionata ca resedinta de tirg, iar in timpul lui Matei Corvin devine centru a 12 bresle mestesugaresti.

Partea de mijloc a cetatii a fost construita de–abia in secolul al XV–lea si apoi extinsa in secolul al XVII–lea. Atunci au fost ridicate Capela si Turnul Cercetasilor, dar si celebrul Turn al Slaninii. Atirnati de grinzile de lemn, indiferent de anotimp, in locuri bine stiute si numerotate de catre fiecare familie, slanina si cirnatii erau pusi la uscat, dar si la pastrare, pentru vremuri de restriste, cind reprezentau proviziile comunitatii, ce avea de infruntat asediul vreunei populatii migratoare. Dupa 1324, cetatea este ocupata de reprezentantii regelui maghiar, care o si administreaza timp de aproape un secol, mai precis pina in anul 1420, cind sub ziduri ajunge primejdia turceasca. Pentru a face fata unei asemenea amenintari, cetatea este redata locuitorilor din Rupea. Desi rezista cu succes o buna bucata de vreme, in 1432 o importanta parte a Scaunului Rupea este pustiita de navalirea otomana. Cinci ani mai tirziu, turcii navalesc din nou, pricinuind si de aceasta data pagube importante, atit de mari, incit este nevoie de interventia regelui Sigismund. In 1601, Mihai Viteazul trece prin Rupea, iar mai tirziu Stefanita Voievod.

In 1621 este captusita cu benzi metalice portita de pe latura estica a cetatii. O zarim si noi, inca masiva si impresionanta, gata sa se deschida pentru calatorul ce vine in cetate cu ginduri curate, dar pregatita sa reziste, atita vreme cit va fi nevoie, in fata oricarei navaliri. Fintina este construita tot in aceeasi perioada, mai precis in 1623. Douazeci de ani mai tirziu, in 1643, cetatea este mistuita de flacari, fiind abandonata.

Sub administrarea nobilului David Heyruch, se reface sistemul de fortificatii, iar cetatea este reconstruita in anul 1688, cind se instaleaza aici primii soldati austrieci.

In secolul al XVIII–lea se construieste si cea de–a treia incinta, Cetatea de Jos, dar urmeaza iar o perioada zbuciumata. Dupa anul 1716, cind stapinirea austriaca este definitiv instalata, izbucneste o puternica epidemie de ciuma. Intre zidurile cetatii, oamenii din Rupea isi gasesc din nou adapost. Apoi, in anul 1788, cetatea rezista impotriva turcilor. Doi ani mai tirziu, in 1790, acoperisul este distrus de o puternica furtuna. Dupa aceasta data, cetatea este lasata in parasire.

Ultima restaurare a avut loc in anul 1954. Am aflat ca

s–ar organiza, inca din 1968, un Festival al Cetatii: au loc expozitii si simpozioane de arta populara, spectacole si parade ale costumelor populare; insa nu am reusit sa aflam si data la care are loc aceasta sarbatoare. Cu siguranta ar fi fost interesant sa participam, chiar si numai in calitate de spectatori. Din pacate, timpul nu ne–a permis nici sa vizitam biserica evanghelica din Rupea, despre care am aflat ca pastreaza o valoroasa colectie de covoare orientale, precum si un frumos potir de argint, vestit prin bogatia ornamentelor sale. Dar cu siguranta o vom face data viitoare!



Text & foto: Cristina Dumitru
InfoUtil
– Cai de acces:

– masina: DN 13 si E60 pe ruta Brasov – Sighisoara, aproximativ la jumatatea distantei dintre cele doua orase;

– tren: pe ruta Brasov – Rupea.



– Obiective de vizitat in zona: Biserica Evanghelica din Rupea, Cetatea Viscri, Minastirea Bunesti.



– Cazare:

– Motel Restaurant Liliana, Rupea, DN 13, km 64 + 900; tel.: 0040268260229;

http://www.motel–liliana.ro;

– Motel Dumbrava, Rupea, DN 13, km 68;

tel.: 0040744788977; 0040268260044.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona