O vacanta de vis – Plajele exotice ale lumii
Articol
















Soare arzator, care te alinta cu dibacie, nisipul fierbinte si fin, ce ti se strecoara cu agilitate printre degete, briza sarata adiind delicat dinspre mare si sunetul fermecator al valurilor inspumate: iata vacanta de vis!



Pentru a transforma visul in realitate, ne–am facut "temele" si va prezentam in cele ce urmeaza o lista cu cele mai exotice plaje ale lumii, incepind cu cele populare si terminind cu zone inca virgine.

Daca va opriti asupra uneia dintre ele pentru concediul acesta, aveti grija cu ce plecati la dumneavoastra! Nu de alta, dar oricit de exotica ar fi o destinatie si oricit de ispititoare, nu doriti sa deveniti mai rosu decit un rac ori, mai rau, sa va treziti cu o insolatie sau vreo arsura serioasa. Asa ca nu va expuneti prea mult la soare, mai ales in orele amiezii, folositi creme de protectie; si consumati cit mai multe lichide, de preferinta apa.



South Beach – Miami, Florida

Cea mai populara plaja din lume este, fara drept de apel, South Beach din Miami, Florida. Peisajul natural este feeric, culorile apei si ale plantelor tropicale care izbucnesc din fiecare coltisor verde sint amplificate parca si mai mult de soarele scinteietor. Dar ceea ce defineste unicitatea Miamiului sint oamenii locului: jumatate din populatie este de origine hispanica, majoritatea cubanezi. De altfel, spaniola este si limba predominanta, singura pe care s–ar putea s–o auziti in multe locuri. Nimeni n–ar fi crezut acum 100 de ani, pe cind Miami era doar o mlastina plina de tintari, ca introducerea caii ferate (1896) ce lega peninsula de restul continentului avea sa produca un boom si sa transforme zona in paradis turistic. Primele proprietati au aparut de–abia prin anii a20, iar in a50 orasul devenea, pe de o parte, statiune de fite in care celebritatile de la Hollywood isi etalau ostentativ ultimele achizitii, pe de alta, azil pentru mii de cubanezi refugiati aici o data cu instaurarea regimului lui Castro. Din pacate, anii a60–a70 au adus declinul, iar reputatia de a doua capitala a Statelor Unite pe care a capatat–o prin anii a80 era partial nemeritata. Cei care au vizionat filmul "Miami Vice" cunosc bine problemele cu care se confrunta orasul in acei ani: traficul de droguri devenise endemic, iar rata criminalitatii era la cel mai inalt nivel din Statele Unite. Dar de atunci multe s–au schimbat in Miami. Mai intii, South Beach a fost reamenajata, si nivelul serviciilor s–a ridicat la standarde ultra–lux, ceea ce a dat un avint extraordinar dezvoltarii turismului. Apoi, afluenta mare de hispanici si legatura permanenta cu America de Sud au transformat Miami intr–o veritabila capitala a afacerilor si a filmului latino–american, multe dintre celebrele tele–novelas fiind turnate in studiourile de aici. Astazi, plaja din Miami este asaltata deopotriva de turisti si... cameramani, regizori de film, fotografi, paparazzi, toti in cautarea unui subiect "fierbinte".



Key West, Florida

Initial cunoscut drept "Cayo Hueso" ("Cheiul oaselor"), nume pe care il primise de la primii exploratori spanioli, care au gasit o multime de oase de–a lungul tarmului, Key West, Florida, are o istorie la fel de interesanta. In 1820, insula a fost cumparata de John Simonton (un om de afaceri din Alabama) de la spanioli pentru 2000 de dolari, o suma destul de insemnata la acea vreme, urmasii sai detinind si astazi proprietati si o influenta destul de mare in zona. Piratii au fost alungati, si populatia amestecata a insulei, formata din bahamezi de limba engleza, sudisti si nordisti, a ajuns pe atunci la 2700, cei mai multi fiind mai degraba implicati in goana dupa epave decit in recuperarea cargourilor. Desi aceasta era o afacere destul de profitabila, aparitia primului far, in 1850, avea sa–i aduca declinul, industria orasului incepind sa aiba o alta orientare. Dupa incendiul devastator din 1859, citiva fabricanti de trabucuri, alungati de razboiul din Cuba,

s–au stabilit in Key West, si au inceput aici o activitate super–profitabila, care avea sa aduca orasului, in 1880, statutul de cel mai bogat din tara. De atunci avea sa treaca destul de putin timp pina ce citiva antreprenori cutezatori sa vada aurul din aceste insule insorite, cu ape cristaline si rezidenti iconoclastic boemi, si sa inceapa exploatarea turistica. Scriitorul Ernest Hemingway a fost la acea vreme unul dintre cei sedusi de peisaj si convins sa se stabileasca permanent aici. Tot in Key West l–a cunoscut si pe Sloppy Joe, patronul barului Duval Street, cu care a legat o prietenie la catarama si cu care obisnuia sa se retraga

intr–un separeu pentru a sta la taclale si inghiti copios cantitati uriase de whisky. Se pare ca povestile lui Joe ar fi inspirat citeva din cartile lui Hemingway. Daca ajungeti in zona, nu uitati sa vizitati casa scriitorului, acum locuita doar de urmasii neobisnuitelor sale pisici cu sase degete, ori barul Capt. Tonya Saloon, ridicat pe fundatia fostului bar al lui Sloppy Joe. C–o fi asa sau nu, nici nu conteaza, reclama e sufletul comertului. Strada Duval este centrul de facto al Key West, unde se afla numeroase hoteluri, case de oaspeti, hanuri si pensiuni, magazine si restaurante, toate armonizate superb in peisajul tropical. Si daca tot vizitati Key West, nu evitati Stock Island, o insulita cocheta, izlaz comunal cu multi multi ani in urma, azi port pentru barci charter ce–i asteapta pe amatorii de pescuit, iahting ori pe simplii curiosi. De aici exista o linie de feriboat catre insulele Dry Tortugas, unde a fost ridicat celebrul Fort Jefferson. Cindva, acesta din urma a servit drept inchisoare pentru dr. Samuel Mudd, care l–ar fi tratat pe John Wilkes Booth, asasinul presedintelui Abraham Lincoln. O alta atractie a zonei o reprezinta arhitectura exotica, multi bogatasi ridicindu–si aici vile cu fatada din lemn ornat, cunoscut drept "gingerbread", si interior din sticla securizata, unele devenite deja hanuri, restaurante ori magazine de lux.



Fort Lauderdale, Florida

Cunoscut drept "Venetia Americii", din cauza sistemului complicat de canale, Fort Lauderdale este o destinatie turistica destul de populara. Un tur cu water taxiul pe canalele de interior include toate obiectivele demne de vizitat in oras, precum si o farima din privelistea spectaculoasa a ceea ce este cunoscut drept "Millionairead Row" ("Rindul Milionarilor"), un sir interminabil de vile de lux, cu infatisari si exterioare dintre cele mai excentrice. Excentricitatea i–a atras, de altfel, si renumele de "cea mai tare statiune pentru gay din America", dupa deja celebrul "Fort Liquoredale" primit din partea sutelor de mii de tineri si studenti care vin aici anual, ca la o Mecca a alcoolului, barurilor, cluburilor si vietii de noapte. Numele si l–a luat insa dupa o serie de forturi ridicate aici in timpul Razboiului Floridei. Totusi, dezvoltarea orasului a inceput de–abia dupa terminarea razboiului si parasirea celor trei forturi – primul, asezat la raspintia New River, al doilea, la Tarpon Bend, si ultimul, in Bahia Mar Marina – care isi trageau numele de la cel al maiorului William Lauderdale, comandantul detasamentului ce a construit primul fort. Daca ar fi sa dam cifre, orasul poate fi descris prin: 42000 de iahturi, 100 de porturi maritime si santiere navale, 4100 restaurante si 120 de cluburi de noapte.



Plajele de aur din Bahamas

Cind a debarcat in San Salvador in 1492, Cristofor Columb a botezat o serie de insule din imprejurimi, care astazi sint cunoscute drept Bahamas – "baja mar" (apa putin adinca). Cu timpul, ele au ajuns sa fie bintuite de puritani, pirati, loialisti, sclavi, tilhari, si pina la urma, de turisti. Istoric vorbind, Bahamasul a fost loc de refugiu pentru cei care cautau sa scape de persecutii sau comori ingropate. Primii au sosit indigenii din Bahamas, Arawak Lucayans, plecati din America de Sud catre Antile, inainte de a se indrepta spre nord pentru a scapa de ferocitatea Caraibelor. Dupa care au urmat aventurierii eleutherani, puritani englezi, scapati de atmosfera religioasa a Angliei, si loialistii britanici refugiati din calea colonistilor care infrinsesera armata britanica in Revolutia Americana. Asezarea insulelor chiar linga coasta Floridei a constituit, de asemenea, refugiul ideal pentru pirati si tilhari. Desi pare un scenariu de film, aceasta a fost istoria adevarata, citeva dintre cele mai infame nume din istoria pirateriei bintuind apele Bahamasului, inclusiv Blackbeard ("Barba Neagra") si Calico Jack. Singurii care n–au venit de bunavoie in Bahamas au fost sclavii, care au influentat substantial cultura insulelor. Si astazi, peste 300000 de locuitori sint de origine vest–africana. Dupa abolirea sclaviei in 1834, fostii sclavi s–au putut misca liber si au facut din insule loc de resedinta, si nu inchisoare. Unii dintre stapinii de sclavi au fost chiar destul de "milostivi" incit sa le dea si parcele de pamint. Astfel, populatia vest–africana a influentat muzica, medicamentele si limba vorbita in Bahamas, care astazi dau elementele de pitoresc ale acestei zone.



Xanadu, Taino si Gold Rock, Bahamas

Insa, principalul motiv pentru care marea insula Bahamas a devenit destinatie turistica il reprezinta abundenta de plaje spectaculoase. Cea mai populara dintre acestea, Xanadu, amplasata in Freeport, ofera o gama larga de activitati, precum sporturi de apa, parasailing si volei. Aceasta plaja nu este supraaglomerata, desi abunda de localnici, oferind loc de refugiu atit pentru cei care doresc sa se socializeze, cit si pentru solitari. O alta plaja importanta, Taino, este locul perfect pentru cei aflati in cautarea nisipurilor albe si a activitatilor traditionale. Pentru familiile cu copii este o incintare, oferind si un teren de joaca adecvat tuturor cerintelor modei. Sportivii au la dispozitie nu mai putin celebra Lucayan, cu un tarm lung si nisip imbietor, iar iubitorii de natura, plaja Gold Rock – aflata in Parcul National Lucayan –, care este pur si simplu splendida prin armonia de culori si serenitatea peisajului. Aici sint disponibile mese de picnic si gratare pentru cei interesati sa revina zilnic si sa traiasca experiente de neuitat. Daca insa doriti sa intilniti localnici, plajele Mather Town si Williamas Town sint locuri ideale. Gasiti aici citeva restaurante cu specific, care fascineaza simturile, fara a goli buzunarele; iar daca va doriti o aventura calare, tot aici veti avea sansa sa va impliniti visul.



Insulele Virgine – Yo ho ho si o sticla de rom

"Tarim al timpului uitat", Insulele Virgine Britanice ramin un paradis natural inca nealterat. Nu se gasesc aici nici hoteluri inalte, nici cazinouri si nici aglomeratie. Mistica, luxurianta si cocheta cu cele 60 de insulite ale sale, destinatia aceasta ii imbie pe aventurieri, romantici si solitari prin verdele intens al dealurilor acoperite de arbori de mahon si cactusi, plajele virgine sarutate de fluxuri si refluxuri multicolore, acvariul colorat al celei mai diverse faune si flore marine din lume, recife de coral ce gazduiesc epave de mult parasite si sanctuare naturale adapostind multe specii pe cale de disparitie.

Ca multe dintre vecine, Insulele Virgine Britanice au fost descoperite de Columb, in cea de–a doua sa calatorie, din 1494, si botezate "Las Virgenes" ("Fecioarele"), in onoarea Sfintei Ursula si a tovaraselor sale. Pentru necunoscatori, ele se afla intre apele adinci ale Atlanticului si cele stralucitoare ale Marii Caraibelor, la est de Puerto Rico, linga Insulele Virgine ale Statelor Unite. Majoritatea insulelor sint asezate in formatie in jurul Canalului Sir Frances Drake, cea mai importanta dintre ele, Tortola, creind chiar coloana vertebrala a canalului, fiind urmata de Virgin Gorda la est, Jost Van Dyke la vest, respectiv, Anegada in Atlantic, aceasta din urma continuata de alte si alte insulite aruncate de soarta ceva mai la sud. Tot Columb a dat si denumirile de Virgin Gorda ("Fecioara grasa") si Anegada ("Insula inecata"), care au ramas neschimbate pina astazi. Inainte de descoperirea europeana, atit indienii Arawak, cit si Caraibii locuisera insulele, acestia din urma fiind gasiti inca aici de Columb. Influenta spaniola a fost insignifianta in Insulele Virgine: au excavat argint din Virgin Gorda, prin secolul al XVII–lea, dar, fiind atacati adesea de indieni si pirati precum Henry Morgan si Blackbeard, s–au retras din aceste teritorii. Britanicii au sosit aici pe la 1666 si s–au stabilit pe Tortola, raminind in zona pina astazi. La debarcare au gasit insa o asezare olandeza infloritoare (constituita in 1648), pe care au desfiintat–o in 1672. In 1801 au cucerit si insulele daneze (azi americane) St. Thomas si St. John, dar acestea si–au recapatat independenta pe la 1815. Britanicii au stabilit pe insule un sistem de plantatii de trestie de zahar si le–au administrat cu ajutorul sclavilor. De altfel, aici se mai produceau zahar, bumbac, rom, indigo si condimente. Sclavia a fost abolita in 1830, dar fostii scalvi au ales sa se stabileasca definitiv pe insula, influentind iremediabil si definitiv cultura locala. Odata cu dezvoltarea turismului insa, aceste elemente au fost capitalizate, Virginele ajungind destinatie de top, asaltata in fiecare vara de sute de turisti americani si europeni. Astazi insulele au capatat deja statutul de "Capitala mondiala a navigatiei" datorita vremii favorabile tot timpul anului, vinturilor constante, a celor 80 km radius nautici si a charterelor cu echipaj sau single organizate in zona (Tortola dispune de cea mai mare flota de barci fara echipaj din Caraibe – circa 700). Nici la pescuit nu se sta prea rau – doborind recordul mondial cu un merlin albastru de Atlantic cintarind 590 kg. Iar in ceea ce priveste cazarea – Insulele Virgine gazduiesc cele mai elegante proprietati din lume. Intre insula Guana, la nord de Tortola, si insula Necker, la est de Virgin Gorda, pina la insula Peter, hotelurile de lux se ratacesc in verdele stralucitor. Numai insula Peter, odinioara refugiu pentru pirati, dispune de cinci plaje splendide, 20 de pesteri bune de explorat si un complex hotelier cu o suprafata de 1620 de hectare. Aici se afla si celebrul golf Deadmanas Bay – una dintre cele mai romantice plaje din lume (in pofida numelui), care ofera o panorama inegalabila asupra insulei Deadmanas Chest, unde piratul Blackbeard si–a abandonat 15 dintre marinari. Cu o amenintatoare dihotomie de interioare luxuriante si creste plesuve, micuta insula pare sa sopteasca versurile deja faimoase: "15 men on a dead manas chest; Yo ho ho and a bottle of rum" ("15 oameni pe sicriul unui om mort; Yo ho ho si o sticla de rom").



"Spice of life" in Grenada

Ironia sortii face ca aceasta insula luxurianta sa fie cunoscuta mai ales datorita unei specii de porumbei pe cale de disparitie (Grenada Dove). Insa ea reprezinta astazi o destinatie turistica de prestigiu. Popular botezata "Insula Condimentelor", aduce in prim–plan o cultura muzicala, un dans si o bucatarie traditionala descrise eficient de sintagma "spice of life" ("esenta vietii").

Istoria cunoscuta a Grenadei incepe pe la 1498, odata cu debarcarea lui Columb, care gaseste aici populatie indigena Caraib (care–i inlaturase de ceva vreme de pe insula pe mai pasnicii indieni Arawak). Desi el a numit insula "Conception" ("Conceptia"), numele original era "Camerhogue", iar cel de astazi, Grenada, pare sa provina printr–o corupere a cunoscutului Granada, zona de unde proveneau majoritatea marinarilor spanioli. Oricum, din cauza razboinicilor Caraibi, spaniolii n–au locuit mai mult de 100 de ani pe insula. Englezii au esuat in prima lor incercare de a se stabili aici, si de–abia in 1650 francezii reusesc sa cucereasca insula de la Caraibi si sa macelareasca intreaga populatie indigena. Ajunsi la putere, francezii aveau sa urmeze ordinul Cardinalului Richelieu si sa transforme fosta Camerhogue in noua colonie La Grenade, cu capitala Fort Royal, mai tirziu botezata St. Georgeas. Colonia a fost cedata insa Marii Britanii in 1763, prin Tratatul de la Paris. Un secol mai tirziu, in 1877, Grenada devenea colonie a Coroanei. In secolul al XVIII–lea, economia Grenadei sufera o importanta transformare: ca si restul Indiilor de Vest, ea fusese orientata initial sa cultive trestie de zahar, pe plantatii lucrate cu scalvi, dar citeva dezastre naturale semnificative au determinat renuntarea la trestie si introducerea nucsoarei. Cum solul insulei era ideal, condimentul s–a aclimatizat perfect, la fel ca si mai tirziu introdusa cacao, plantatiile mari fiind inlocuite de ferme ale unei clase de mijloc, iar sclavia a fost declarata in afara legii (in 1834).

Grenada insasi este cea mai mare insula, dar arhipelagul cuprinde si mai micutele Grenadine: Carriacou, Mica Martinica, Ronde, Caille, Frigate, Insula Diamantului, Insula Larga si Insula Saline. Insulele au origine vulcanica si un sol extrem de bogat. De altfel, Grenada este o regiune muntoasa, Muntele St. Catherine (840 m) fiind cel mai inalt. Citeva riuri mici cu cascade spectaculoase se varsa direct in mare si induc insulei o clima tropicala. Nu lipsesc din peisaj nici plajele spectaculoase, cele mai cunoscute fiind cele din sud–vest – Calabash, Lance aux Epines, Morne Rouge, Horseshoe si Grande Anse. Desi arhipelagul dispune de 45 de plaje, una mai atractiva decit cealalta, toate sint proprietate publica, indiferent de asezare. Plaje pentru nudisti nu exista in Grenada, dar nisipul argintiu si palmierii ce penduleaza senzual deasupra apei sint mai mult decit seducatori. Favorita este Gande Anse, unde se simte din plin sufletul insulei, atit datorita hotelurilor elegante si restaurantelor cu specific caraibian asupra caruia bucataria franceza si vest–africana si–au lasat amprenta, cit si a manifestarilor de tot felul, menite sa incinte ochiul si sufletul – carnavaluri, petreceri diverse, magazine colorate, centre de scuba diving si snorkeling etc. La sud, atmosfera se calmeaza putin in Morne Rouge, unde exista numai un hotel pe plaja, fiind destinatia preferata a familiilor cu copii, la fel ca si La Sagesse. Pentru amatorii de snorkeling exista citeva locuri deosebite – linga restaurantul Aquarium si hotelul Rex Grenadian. Solitarii isi pot gasi linistea pe plajele calme de la Lance aux Epines ori Horseshoe, iar cei care nu prea stiu sa inoate pot opta pentru plaja Bathway, unde apa de–abia ajunge la "genunchiul broastei".



Madagascar – Nosy Komba, Sakatia, Iranja, Mitsio, Tanikely si Nosy Ve

Asa cum scriam intr–un numar anterior, cei interesati de cluburi, restaurante, viata de noapte, muzee sau arhitectura urbana nu au ce cauta in Madagascar. Aici domneste natura salbatica, neimblinzita, cu o flora si o fauna cu totul iesite din comun. Plajele pustii, padurile tropicale, muntii abrupti cu o geologie rar intilnita sint elementele care atrag turistii catre insula indepartata a Madagascarului.

De altfel, Madagascarul a fost intotdeauna un tarim misterios. Mereu in schimbare, ramine inca nedescoperit, nimic nefiind obisnuit si parind de fiecare data altul. A patra insula ca marime din lume, Madagascarul are citeva plaje de invidiat si expune in jurul coastelor sale magnifici recifi de coral. In special, nord–vestul sau este dominat de golfulete, plaje cu nisip alb si insule de corali cu nume pitoresti: Nosy Komba, Sakatia, Iranja, Mitsio, Tanikely si Nosy Ve. Rupte de lume, acestea sint vizitate doar de pescari si pirogile lor. Din iunie pina in septembrie, aici migreaza balenele, sosite din Antarctica pentru a se reproduce si da nastere puilor, in jurul insulei Sainte Marie, fosta colonie pentru pirati. In Arhipelagul Nosy Ve, plaja Andilana, cu nisip fin si cu un calm al imprejurimilor greu de egalat, face orice muritor sa se simta in paradis. La fel de fascinante sint si rezervatiile marine Nosy Tanikely, cu o plaja fermecatoare, si Nosy Komba, situata in apropierea satului de pescari Ampargorinana. Veritabile bijuterii naturale sint, de asemenea, Insula Testoaselor, Nosy Iranja, si insulele Mitsio. De–a lungul coastei de vest a insulei Sainte Marie exista un lant de golfulete cochete, umbrite de palmieri in tandem, unde scuba divingul si snorkelingul se pot practica in voie, plaja Ile Aux Nattes fiind un excelent loc de refugiu pentru amatori. Orhideele infloresc aici in toata splendoarea, in septembrie, iar migratia balenelor poate fi observata si admirata din iulie pina in octombrie. Un alt loc de popas este Ifaty, punct de acces catre desertul grunjos, care se deschide vizitatorului cu o plaja eleganta pe care troneaza hotelurile Bamboo Club si Vovo Telo. Recifurile de corali din zona atrag iubitorii naturii, dar, din pacate, in ultimii ani au fost sever afectate de uraganul El Nino.

Amatorii se pot inspira din viata de zi cu zi de la Anakao, un sat Vezo de pescari aflat la 35 km sud de Toliara. Izolarea l–a protejat destul de bine si ramine in continuare destul de netulburat. Anakao este insa familiar cunoscatorilor de plaje renumite, care il apreciaza pentru tarmul sau curbat si lung acoperit de nisip alb, fin, pe care se aliniaza militareste o armada de pirogi stralucitoare si multicolor vopsite, dar si pentru spectaculoasa sa laguna de turcoaz cu nuante de smarald. Din pacate, nisipul alb a avut si efecte negative. Inalbirea a redus reciful la o gramada de coral mort, iar activitatea de snorkeling, odinioara infloritoare, a disparut cu desavirsire. O scurta plimbare la sud de Anakao va va duce in fata unor morminte neobisnuite, si, daca aveti noroc, veti intilni fragmente de Aepyornis. Dar, atentie, este ilegal sa le scoateti din Madagascar!





Text: Anne–Mary Nechita

Copyright foto:

Visit Florida,

Bahamas Tourist Office,

British Virgin Islands Tourist Board,

Grenada Board of Tourism,

Constance LodgeTsarabanjina Madagascar
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona