"Locuitorul din zona de munte este gospodar chibzuit, harnic si priceput, cu simtul proprietatii bine dezvoltat"
Articol






Obisnuiti mai mult sa ne gindim la zona montana ca la o posibilitate de turism, am uitat ca exista oameni care traiesc aici si isi cistiga existenta practicind agricultura, mica industrie sau, mai nou, agroturismul. Care este situatia acestora, cine se ocupa de destinele lor si care sint perspectivele de viitor sint intrebari la care ne va raspunde dna Mioara Bocanici, director executiv adjunct al CEFIDEC Vatra Dornei.



Vacante&Calatorii: Pentru inceput, am dori sa prezentati Centrul pe care il conduceti: de cind exista si ce activitati a desfasurat pina in prezent?



Dr. ing. Mioara Bocanici: Centrul de Formare si Inovatie pentru Dezvoltare in Carpati – CEFIDEC – Vatra Dornei este o institutie publica in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si are ca obiect principal de activitate formarea profesionala a adultilor, respectiv, formarea specialistilor din domeniile agriculturii montane, a cadrelor care instruiesc si acorda consultanta agricultorilor din zona de munte, cit si formarea profesionala a agricultorilor din ruralul montan.

De asemenea, CEFIDEC elaboreaza proiecte si programe inovatoare privind dezvoltarea economica si sociala durabila a spatiului rural montan si colaboreaza cu institutii specializate in domeniul cercetarii stiintifice, ONG–uri, destinate dezvoltarii agriculturii si economiei rurale.

Acest centru a luat fiinta in anul 1994, printr–o hotarire a Guvernului Romaniei, si si–a inceput efectiv activitatea in anul 1996, in sediul actual, care a trebuit sa treaca printr–o perioada de transformari si investitii, care sa serveasca nevoilor unei institutii europene cu preocuparile pe care le–am prezentat pe scurt in prima parte.



V&C: Ce reprezinta zona montana din Romania si cum caracterizati situatia in care se gaseste aceasta?



M.B: In Romania, aproximativ 32,7% din teritoriul tarii este clasificat drept LFA (zone defavorizate). Acest teritoriu este reprezentat cu precadere de zonele montane. Criteriile pentru stabilirea zonelor cu handicap natural – zonele montane au fost stabilite conform art. 37 si 50 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005 si art. l din Hotarirea Guvernului nr. 949/2002, care precizeaza: "Zonele montane sint acele zone care se caracterizeaza prin limitarea considerabila a posibilitatilor de utilizare a terenului si prin cresterea apreciabila a costurilor lucrarilor acestuia, datorate: existentei unor conditii climatice deosebit de dificile, determinate de altitudini de peste

600 m, al caror efect este scurtarea substantiala a sezonului de vegetatie; prezentei la o altitudine mai joasa, pe cea mai mare parte a terenului agricol, a unor pante de peste 20%, prea abrupte pentru utilizarea de masini agricole sau care necesita utilizarea unor echipamente costisitoare; sau a combinatiei factorilor prevazuti la alin. a) si b), acolo unde dezavantajul rezultat din fiecare factor luat separat este mai putin acut, dar combinarea acestora are ca rezultat un dezavantaj echivalent".

In tara noastra, zona montana este reglementata prin legislatia nationala si se regaseste in 28 de judete, cu 826 comune si 3.536 de sate. Zona montana este populata de

2.905.377 locuitori (circa 13,2% din populatia tarii), dintre care 1.307.869 agricultori, si exista un numar de 954.922 gospodarii, dintre care 815.813 detinatoare de teren agricol. Fondul funciar in zona montana este de 7.325 274 ha, din care suprafata agricola reprezinta 2.894.573 ha (12,14% din teritoriul tarii si 19,67% din suprafata agricola totala).

V&C: Exista in momentul de fata o politica unitara a autoritatilor fata de zona montana sau fiecare judet in parte are libertatea de a realiza propriile masuri in aceasta privinta?



M.B: Agricultura zonei montane din Romania, bazata pe proprietatea privata, a cunoscut o jumatate de secol de marginalizare, raminind inchistata la nivelul sistemului traditional, cu grad de echipare tehnologica redus, randamente scazute si nivel de instruire agricola a populatiei rurale, precar. Din aceasta cauza, s–a considerat in permanenta necesara gasirea de solutii atit pentru eficientizarea activitatilor agricole, cit si solutii alternative pentru sporirea veniturilor populatiei rurale, mai ales prin agroturism, artizanat si mici industrii. Preocuparile autoritatilor din ultimii ani au facut ca la aceasta data zona montana din Romania sa fie guvernata in baza unei legi, respectiv Legea nr. 347/2004 Legea Muntelui, iar in anul 2005, aceasta zona a beneficiat de prevederile HGR 562/2005, privind "Programul de sprijin al asociatiilor si producatorilor agricoli din zona montana pentru achizitionarea de dotari specifice noi, cu finantare de la bugetul de stat", act normativ care a permis cheltuirea in medie de la bugetul de stat a circa 2000 euro/gospodarie, materializata in: grupuri individuale de muls mecanic, motocultoare, motocositori, greble mecanice, tancuri de racire a laptelui, mori/tocatori pentru furaje etc. La ora actuala, prin PNDR se are in vedere acordarea de plati directe sub forma de "sprijin pentru zona montana defavorizata", in cuantum de 50 euro/ha/an.

V&C: Ce inseamna pentru dumneavoastra un locuitor din zona montana: cu ce se ocupa, ce planuri de viitor are, care sint activitatile care il fac pastrator al traditiilor si ce inoveaza acesta?



M.B: Un locuitor din zona de munte isi consuma existenta la altitudini de 1000 m in medie, beneficiaza de temperaturi medii anuale de patru grade, traieste si munceste in conditii de iarna intre sapte si opt luni pe an, diferenta pina la 12 luni reprezentind–o celelalte trei anotimpuri. Este gospodar chibzuit, harnic si priceput, cu simtul proprietatii bine dezvoltat, pentru ca nu a trait experienta cooperativizarii, dintotdeauna a fost stapin. Merge cu regularitate la biserica, se roaga pentru el si semenii lui, iubeste si este mindru de portul popular pe care il afiseaza in sfintul locas, la marile sarbatori de peste an. In zilele de astazi, manifesta interes pentru nou, fiind participant activ la programele noastre de formare profesionala, iar in gospodaria lui se simte impletirea traditionalului cu modernismul.



V&C: Cum poate fi convinsa populatia din satele de munte pentru a ramine in zona? Exista o varianta viabila pentru cei care aleg sa isi continue traiul aici sau oferta de a se muta spre centre economice dezvoltate este mai tentanta?



M.B: La ora actuala, suprafata de teren este in medie de

2 ha/gospodarie. Sint putini cei care au peste 20 ha de teren agricol, ceea ce le–ar permite sa dezvolte o ferma comerciala.

Politica Uniunii Europene de dezvoltare rurala, la care si Romania trebuie sa se racordeze, vizeaza, pe linga cresterea competitivitatii fermelor si silviculturii, managementul mediului si al pamintului, imbunatatirea calitatii vietii si diversificarea activitatilor care presupun sprijinirea indeletnicirilor non–agricole, ajutoare pentru crearea microintreprinderilor, incurajarea turismului, renovarea satelor.



V&C: Cum poate ajunge Romania la nivelul unor tari precum Austria, Elvetia sau Franta, care au cistiguri uriase an de an prin promovarea turismului montan? Este deficitar sistemul de promovare sau oferta este slaba?

M.B: In tarile mentionate, formele de ajutor pentru agricultura si agricultori constau in: subventionarea pretului pentru exportatori, finantarea directa si imediata a fermierilor din zona muntoasa, unde conditiile sint grele si de cele mai multe ori neprielnice, incurajarea fermelor mixte, agroturistice, deoarece in Austria cresterea animalelor domestice este mai redusa in comparatie cu celelalte tari europene, fermierii mergind pe productii ecologice, pe care le valorifica prin agroturism, sprijin acordat in cazul calamitatilor naturale, programe federale de ajutorare a agricultorilor. Agricultura franceza este bazata pe proprietatea privata asupra pamintului, proprietarului de teren revenindu–i intreaga responsabilitate cu privire la modul in care il foloseste. Franta a fost printre primele tari europene in care s–a pus problema asa–numitelor exploatatii agricole din zonele defavorizate sau mai putin fertile.

Cu ocazia recensamintului din anul 1988, in Franta au fost definite patru tipuri de exploatatii agricole, pe care le voi enumera in continuare. Primul tip il reprezinta exploatatiile agricole de tip industrial care au o suprafata medie de 120 ha si al caror numar este in crestere, in anul 2000 fiind de 120.000, suprafata medie crescind in continuare. Aceste exploatatii agricole se intilnesc in bazinele cerealiere din cimpiile franceze, avind forta de munca foarte putina, dar dotari moderne. Al doilea, exploatatii agricole de tip familial care au o suprafata medie de 45 ha si care sint in continua scadere din punct de vedere numeric. Astfel, in anul 2000 existau 200.000 de exploatatii agricole de tip familial, fata de 540.000, cite existau in anul 1988. Suprafata acestor exploatatii agricole a crescut de la 27 ha, in 1988, la 45 ha, in 2000. Se intilnesc in zonele apropiate marilor aglomerari urbanistice. Cel de–al treilea tip – exploatatii agricole ecologice detine suprafete medii de 10 ha. Acesta manifesta tendinta de crestere, datorita sporirii cererii de produse de acest gen, atit pe piata interna, cit si la export.

Al patrulea tip il reprezinta exploatatiile agricole de timp liber, de placere detinatorii acestor exploatatii au alte surse de venit sigure, practicind aceasta activitate doar din placerea de a–si produce singuri cele necesare.

Aceste ferme s–au dezvoltat in zonele industriale si

in cele montane. Romania va putea ajunge la nivelul

acesta, daca va incepe cu inceputul, adica prestatorul

de servicii turistice va invata, calitatea si diversitatea

serviciilor turistice vor creste, infrastructura va deveni imbietoare pentru consumatorul de servicii.

Nu este posibil sa faci doar promovare agresiva, de care se ocupa in general agentiile de publicitate pe bani buni, dar total neadevarata de multe ori si in dezacord cu infrastructura, nemaivorbind de calitatea serviciilor. Trebuie, de asemenea, "calmata" nerabdarea noastra de a ne imbogati peste noapte pe spinarea clientilor, fara a le oferi mare lucru in schimb. Munca in acest domeniu, ca angajat, nu trebuie privita drept un supliciu, ci ca o placere, iar asta se dobindeste prin formare profesionala si motivare, care ar trebui sa fie responsabilitatea angajatorilor.



V&C: Care este politica Uniunii Europene pentru zona montana? Ce probleme au inregistrat tarile UE aflate in aceasta situatie si ce masuri au luat pentru rezolvarea lor?



M.B: Zonele de munte reprezinta 40% din suprafata Europei si 20% din populatie, fiind considerate rezervoare de diversitate, respectiv, diversitatea culturilor, mostenirilor, mestesugurilor, produselor alimentare, dar si a limbilor si a biodiversitatii, toate ingrediente cu potential pentru inovatie, durabile, de pe urma carora beneficiaza insasi societatea europeana. Procesele migratoare din ultima decada, puternica dependenta de sectorul primar si o confruntare intre stilul de viata rural si serviciile de la oras au facut ca politicienii si oamenii de stiinta sa clasifice zona de munte ca fiind una in stare de criza. Singura modalitate pentru estomparea fortelor negative ce afecteaza comunitatile montane, cum ar fi depopularea sau somajul tineretului, o reprezinta sprijinirea financiara a comunitatilor de tineri. Noile politici pornesc de la faptul ca stimularea productiei de capital uman, educarea populatiei si incercarea de a–i mentine pe tineri in regiune ar fi un bun inceput.



V&C: Care sint institutiile care se ocupa de aceasta problema la nivel european si ce contacte aveti cu acestea?



M.B: CEFIDEC, in calitate de institutie publica ce lucreaza in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, este membru cotizant si activ in cadrul EUROMONTANA asociatie europeana multisectoriala pentru cooperare si dezvoltarea teritoriilor montane. Aceasta asociatie cuprinde organizatii montane regionale si nationale din intreaga Europa largita, inclusiv agentii de dezvoltare locala, autoritati locale, organizatii agricole, agentii de mediu, organizatii silvice si institute de cercetare.



V&C: La final, spuneti–ne citeva dintre planurile pe viitor ale CEFIDEC.



M.B: Cu optimism, vom continua sa fim furnizori de programe de formare profesionala, spun "cu optimism", pentru ca acesta trebuie transmis celor care ne trec pragul. Vom organiza in continuare cu precadere programe de initiere si calificare pentru: lucratori in gospodarie agroturistica, administratori de pensiuni turistice si fermieri.

CEFIDEC este implicat intr–un proiect – Leonardo da Vinci – pentru transferul inovatiei, dezvoltat in cadrul Programului pentru Invatare Continua: Proiectul "AGRONATUR" care se axeaza pe transferul rezultatelor unor proiecte anterioare, in special, "In Nature" si "Active Tourism" , ce au fost dezvoltate ca proiecte–pilot in cadrul Programului Leonardo da Vinci. In cadrul acestui proiect, lucreaza cu alte sase entitati din patru tari, respectiv: Austria, Spania, Portugalia si Estonia. De asemenea, CEFIDEC lucreaza in parteneriatul privind proiectul–studiu "Potentialul instrumentelor politice regionale de a contribui la obiectivele de la Lisabona si Goteborg de crestere, locuri de munca si dezvoltare durabila". Nordregio este partenerul principal al acestui proiect, ce include, de asemenea, si o echipa de experti nationali din 16 tari. Studiul examineaza cele aproximativ 300 de programe operationale din Europa, cu scopul de a vedea daca instrumentele politice regionale si politica de coeziune au cu adevarat potentialul de a contribui la agendele Lisabon/Goteborg.



A consemnat Razvan Voinea
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona