Coltii Morarului
Articol





Venind dinspre Predeal spre Busteni, in partea dreapta ne apare impunatorul masiv Bucegi, cu cele citeva repere ale sale. Doua dintre ele sint usor de recunoscut si de memorat, releul de pe muntele Costila si Coltii Morarului. Coltii Morarului sint o formatiune stincoasa formata din patru ace foarte ascutite si abrupte aflate pe creasta muntelui cu acelasi nume. Coltii atrag privirea oricui si multi turisti doresc sa ajunga acolo. Traseul pe care il vom descrie este probabil cea mai usoara cale de a ajunge in apropierea lor, dar este rezervata numai celor mai bine antrenati montaniarzi, mai exact, alpinistilor.



Muntele Morarul face parte din culmile nordice ale Bucegilor. Aceasta culme porneste din virful Omu spre est, fiind marginita la sud de Valea Cerbului catre muntele Costila, iar la nord de Valea Morarului, catre muntele Bucsoiul. Capatul estic al culmii este accidentat, formind Coltii Morarului, unde de la est la vest recunoastem Coltul de Sus, Degetul Prelungit (sau Acul Crucii), Degetul Rosu si Acul Mare. De multe ori se confunda denumirile, deoarece in realitate se vad cinci ace. Patru ascutite si unul mai plat Acul Mare. Aceasta incurcatura o face Acul Crucii, care este crapat, si astfel formeaza doua ace mai mici. Intre colti se adincesc pe rind, tot de la vest la est, Strunga Acului de Sus, Strunga Degetelor si Strunga Acului Mare. Mai jos de Coltii Morarului, o alta formatiune stincoasa atrage atentia: Manusa Morarului.

Trei brine incing pe la sud, est si nord muntele Morarul: Brina Mare, de Mijloc si de Sus (Brina Acelor).

Fata sudica, fiind mult mai des insorita, este in cea mai mare parte inierbata, chiar si Coltii priviti din aceasta directie apar destul de accesibili, aspectul fetei sudice fiind neted, strabatuta doar de citeva sistoace putin adincite.

Fata estica, strabatuta de doua vai bine conturate, este in mare parte acoperita de jnepenis, pe cind zona inferioara se adinceste in padure. Cea mai salbatica este fata nordica, stincoasa, umbrita si rece, brazdata de mai multe vai de abrupt dificile.

Accesul la muntele Morarul se face din Busteni si Azuga, precum si de la cabanele Gura Dihamului, Diham, Poiana Izvoarelor si Omu. Caile de acces sint reprezentate de citeva poteci, precum cea marcata cu triunghi rosu "Busteni Pichetul Rosu Malaiesti", cea cu banda galbena "Busteni Valea Cerbului Vf. Omu", cea cu banda rosie "Gura Dihamului Poiana Izvoarelor Pichetul Rosu Vf. Omu", si ultima, tot cu triunghi rosu "Busteni Caminul Alpin Poiana Costilei Poiana Batrinilor Casa de vinatoare "Refugiul Morarului" Pichetul Rosu". Poteca aceasta se mai numeste si "poteca batrinilor", reprezentind cea mai rapida cale de acces la abruptul muntelui Morarul.

Imaginea caracteristica a fetei nordice a Morarului, incepind cu Coltii Morarului, vaile nordice si culminind cu virful Omul, se poate distinge inca din Predeal sau de pe clabucetul Taurului, ea se vede chiar si din muntii Postavarul. Pe masura ce ne apropiem se disting insa tot mai mult detaliile, de exemplu de la Poiana Izvoarelor si in final din Poiana Morarului, in afara celor patru colti, ne mai apar si alte tancuri ce se inalta intre firele vailor ce brazdeaza fata nordica: Valea Poienii, Vilcelul Tancurilor, Ripa Zapezii si Valea Adinca. Numai putine dintre aceste tancuri au denumiri, acestea fiind: Coltul Ghinturii si Coltul Mosului. Cele trei brine ale Morarului care traverseaza fata sudica si estica sint continuate si pe fata nordica. Baza fetei nordice este Valea Morarului, cel mai important afluent al Vaii Cerbului.

Accesul se face prin Gura Dihamului Cabana de Vinatoare poteca marcata cu triunghi rosu, care, dupa ce traverseaza Valea Bujorilor, ajunge in Valea Morarului, pentru a continua apoi spre Pichetul Rosu si cabana Malaiesti.

Odata incheiata prezentarea muntelui Morarul, vom continua cu descrierea traseului Valea Adinca, pe care dorim sa vi–l recomandam.

Valea Adinca este un traseu alpin cu gradul de dificultate 1A. Gradul 1A, in termeni alpini, inseamna traseu usor, traseu de drumetie cu aspect turistic greu. Astfel de trasee sint in general vai si brine de abrupt si in acest grad se incadreaza traseele cu caracter turistic si de introducere in alpinism si catarare a incepatorilor. Pentru un turist incercat care urca des trasee montane lungi si dificile, care are o rezistenta fizica si psihica buna si stie bine sa se orieteze in teren, un astfel de traseu este o provocare, dar si un succes. In schimb, daca sintem incepatori sau doar turisti de ocazie, este bine sa ne ferim de un traseu ca acesta sau sa mergem numai insotiti de persoane care poseda cunostinte bogate in domeniu si care ne–au demonstrat in repetate rinduri ca ne putem increde in ele.

Pe un astfel de traseu gasim portiuni foarte expuse locuri inguste deasupra unor inaltimi foarte mari, sute de metri de multe ori, pereti de stinca ce necesita escalada si cunoasterea unor tehnici de asigurare si autoasigurare. Ideea nu este ca acest articol sa va sperie, ci doar sa va informeze despre ceea ce va asteapta acolo. Imaginile sint sugestive si se vede prin ce locuri ajungem si ce echipament au persoanele din aceste imagini. Fara acest echipament si fara cunostinte temeinice in domeniul alpinismului, ne punem viata in pericol. Continuam descrierea, sperind ca numai cei cu adevarat pregatiti vor urma acest traseu alpin.

Pentru a urca acest traseu in conditii bune, este recomandat sa plecam din Busteni, sa ajungem la cabana Poiana Izvoarelor, de unde sa mergem la Pichetul Rosu, in aproprierea caruia este intrarea in Valea Morarului. Mai exact, din Pichetul Rosu se urmeaza traseul marcat cu triunghi rosu spre Caminul Alpin din Busteni timp de aproximativ 15–20 minute. Imediat ce am intrat in Valea Morarului, vedem in stinga destinatia noastra Coltii Morarului. Daca pina aici nu am folosit coltarii si pioletul, acum este momentul in care trebuie sa ne echipam corespunzator. Valea isi are obirsia la vest de Coltii Morarului, imediat sub creasta, si coboara cu inclinatie moderata pina in Poiana cu Urzici.

Intrarea in traseu este comuna cu intrarea in Ripa Zapezii valea care urca spre stinga si care este un traseu mai dificil. La citeva sute de metri de intrarea in traseu trecem de aceasta confluenta si urmam firul din stinga, care este Valea Adinca, respectiv, traseul nostru. Trecem direct citeva saritori portiuni care par ca blocheaza inaintarea pe vale formate din acumulari de bolovani, trecem pe linga Coltii Vaii Adinci, doua ace aflate in stinga. Dupa intersectia cu Brina Mare a Morarului urmeaza o saritoare mai inalta, care se escaladeaza direct sau se evita prin dreapta. Fata din stinga este brazdata de doua hornuri mai dificile in acest loc si este bine sa nu ne aventuram pe acolo. In final atingem Creasta Morarului, creasta pe care o urmam in amonte, spre dreapta adica, pina la virful si cabana Omu.

Aceasta este descrierea pe scurt a Vaii Adinci, vale pe care o urcam in aproximativ doua–trei ore, mers de montaniard, fara pauze inutile si lungi. Rezistenta este foarte importanta aici. Nu este deloc recomandat sa stationam pe vale, mai ales iarna, cind primejdia avalanselor este mare, cu toate ca pe o vale ingusta ca aceasta pericolul este mai mic fata de vaile largi, unde zapada nu este la fel de bine prinsa de pereti. Un alt avantaj este acela ca valea este orientata spre nord, iar razele soarelui nu topesc zapada, in schimb este foarte rece aici si trebuie sa avem haine calduroase. Pentru a nu face pauze lungi pe vale, este recomandat sa mincam la intrarea in traseu, mai exact in Valea Morarului, locul de unde incepem adevarata escalada. Un alt popas il putem face sus, in creasta, daca timpul este favorabil si nu ne grabim. Daca este ceata si vint, este de preferat sa mergem la cabana Omu, unde ne putem odihni.

Daca avem parte de vreme senina, peisajul este grandios. Pe masura ce urcam valea, vedem din ce in ce mai jos padurea de unde am plecat, iar in fata noastra apare impunatorul peisaj oferit de muntele Bucsoiul. Cind ajungem aproape de creasta, privirea ni se pierde in departare. De aici putem privi spre muntii Piatra Mare si Postavarul, iar orasele Predeal si Brasov se vad si ele. Cind ajungem sus pe creasta, nimic nu ne mai sta in cale pentru a privi muntii Caraimanul si Costila, precum si Busteniul sau Muntii Baiului. Peisajul este grandios, colosul de piatra cu numele de Bucegi ni se dezvaluie intr–un fel demn de admiratie si respect.

Mentionez faptul ca in partea superioara Valea Adinca nu mai este ingusta, asa cum se prezinta in partea inferioara si de mijloc. Aproape de creasta ea se deschide, fiind acoperita de jnepenis. Pentru a evita portiunile mai dificile si nedoritele accidente, este recomandat sa nu urcam drept spre creasta, ci putin spre dreapta. Iesirea in creasta se poate face printr–un mic horn. Trebuie tinut cont si de faptul ca in creasta de multe ori este vint puternic, asa ca este bine sa ne pregatim din timp pentru a evita echiparea in locuri expuse.

Drumul pina la cabana Omu se poate face in treizeci de minute de aici, fara pauza. Daca este vreme frumoasa, soarele nu este aproape de asfintit si nici nu va grabiti, va recomand sa savurati peisajul indelung, merita. Daca v–am trezit interesul, si in acelasi timp v–am si avertizat de dificultatile acestui traseu, va mai fac citeva recomandari si sper sa ne intilnim pe potecile muntilor.

Vremea: asa cum ne–am obisnuit, mai ales la munte, vremea este... probabila. Chiar daca aveti in plan de mult timp sa urcati, si in momentul respectiv vremea nu este tocmai favorabila, ceata, ninsoare, ploaie etc., nu este bine sa va continuati drumul pe astfel de trasee. Vara puteti merge pe ploaie si ceata pe potecile marcate pina la virful Omu, dar iarna totul se schimba. Potecile sint acoperite de metri de zapada, marcajele nu se mai vad, urme nu gasiti, iar daca este si ceata, atunci chiar ca nu mai vedeti nimic. Chiar si cei mai experimentati alpinisti au gresit trasee pe vreme nefavorabila. In plus, trebuie sa stim la ce ora rasare si apune soarele, zilele de iarna sint mult mai scurte, si daca ne prinde intunericul in astfel de locuri nu este deloc bine. Informati–va temeinic inainte de a porni pe un astfel de traseu.

Echipamentul: daca urcam vara, bocancii, pantalonii, un tricou si hanoracul ne sint suficiente. Eventual, adaugam o caciula si o pelerina pentru frig si ploaie. In schimb, iarna echipamentul se schimba complet. Bocancii cu talpa moale, care vara sint ideali, nu mai sint deloc buni iarna, cind avem de–a face cu zapada si gheata. Iarna sint recomandati bocancii rigizi sau semi–rigizi, cu talpa tare, foarte tare. Bocanci care rezista la umezeala si frig pe perioade indelungate. Pe acesti bocanci se pot monta coltarii. Pentru acest traseu sint recomandati coltarii in 12 puncte (colti), cei de escalada in 14 puncte ne vor incurca pe alocuri, iar cei in 10 nu vor putea sa ne ajute in pasajele mai dificile. Inainte sa va achizitionati asa ceva informati–va despre fiecare in parte, pentru a face alegerea cea mai buna. Un piolet sau doi sint foarte necesari. Nu este recomandat sa se urce in grupuri mari pe traseele alpine, dar, daca sinteti mai multi, cel putin doi trebuie sa aiba pioleti. Restul vor putea trece pasajele mai dificile asigurati cu o cordelina sau semi–coarda de cei care sint mai bine echipati si pot parcurge aceste pasaje cu ajutorul echipamentului. Hainele sint foarte importante, mai ales in anotimpul rece. Pantalonii si geaca de schi sint foarte buni, sau salopeta de iarna. Hanorac calduros, tricouri de schimb, caciula si manusi sint accesorii extrem de utile. Foarte buna in caz de frig si viscol sint o cagula si ochelari de soare. In rucsac nu trebuie sa duceti lucruri grele si nefolositoare, acest traseu va va solicita fizic si fara aceste greutati. In schimb, nu trebuie sa lipseasca din rucsac apa, mincarea si trusa sanitara. Foarte folositoare sint o harta si o busola.

Cazare. Cu toate ca traseul se poate parcurge intr–o singura zi, este recomandat sa–l efectuati in doua sau trei, astfel nu veti fi foarte obositi si veti putea admira in voie peisajul. In prima zi puteti urca pina la cabana Poiana Izvoarelor, care are in dotare un restaurant si numeroase locuri de cazare. A doua zi urcati pe vale pina la virful Omu, unde, la fel, gasiti cazare si mincare. Mentionez ca iarna cabana este inchisa, dar se poate dormi la satia meteo, aflata la 20 de metri de cabana. A treia zi puteti cobori prin Valea Cerbului in Busteni, puteti merge pe platou la Babe, de unde sa luati telecabina, sau, prin Hornul Mare al Malaiestilor, la cabana Malaiesti. Toate traseele sint dificile iarna si necesita atentie.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona