Jurnal thailandez Culorile, furculita si dolarii
Articol










Bangkok, Thailanda, intr–o zi de luni dimineata: milioane dintre locuitorii metropolei sint imbracati in tricouri galben–aurii cu stema regala brodata pe piept. Purtind aceasta culoare, thailandezii isi afirma sustinerea si dragostea fata de regele lor, Rama IX, in virsta de 80 de ani. Galben–auriul semnifica stralucirea si opulenta unei case regale deosebit de populare.



Bangkok, Thailanda, intr–o zi de marti dimineata: milioane dintre locuitorii metropolei poarta tricouri albastru deschis cu stema regala brodata pe piept. De asta data, thailandezii se roaga intr–o forma originala pentru sanatatea regelui lor. Albastrul inseamna speranta, nemarginitul marii sau al cerului, certitudinea unui viitor bun.

Tricourile galben–aurii ca si cele albastre pot fi vazute in numar mare si in restul zilelor saptaminii. Un limbaj al culorilor, clar, precis, liber asumat si acceptat. Cind am aflat toate acestea, am inceput sa ii indragesc pe thailandezi. Sincer.

La inceput de iunie 2008 am petrecut zece zile in Thailanda. Patru zile la o conferinta internationala organizata de IAWRT (Asociatia Internationala a Femeilor din Radio si Televiziune) destinata luptei impotriva violentei in familie in general si a violentei impotriva femeilor, in special. O conferinta foarte bine organizata, care a mers ceas si care a avut printre participante mai ales femei din audio–vizualul din Nepal, Filipine, Pakistan, India, Laos, Cambodgia, Butan, Vientnam, China, Birmania/Myanmar.

Atentie, responsabilitate, implicare maxima din partea organizatorilor. Dau un singur exemplu la sfirsitul lucrarilor fiecare dintre noi a primit cinci dvd–uri cu sintezele discutiilor, documentarele prezentate, temele dezbatute, concluziile, proiectele de viitor, pozele oficiale sau particulare, ce ramin amintiri dragi. Aceste imagini pastreaza vii contactele cu femei extraordinare dintr–o parte a lumii, pina acum, mie, straina Asia de sud–est.

Atentie, responsabilitate si implicare maxima din partea participantelor. Ne–am cunoscut, ne–am indragit si mai ales ne–am respectat, simtindu–ne umar la umar intr–un demers ce pune in balanta, cel mai adesea, viata si moartea. Tema principala felul in care media reflecta si incearca sa combata raul si agresivitatea din spatele usilor inchise ale institutiei numite familie. Actiuni ce adesea par – si chiar sint – disperate sint declansate si urmarite cu o perseverenta rar intilnita.

Mi–am facut un obicei ca, la sfirsitul fiecarei conferinte IAWRT, sa–mi prelungesc sederea in tara de destinatie si sa incerc sa cunosc mai indeaproape oameni si locuri. Asa am pornit si in aventura thailandeza, care a durat sapte zile si care m–a purtat prin Bangkok, provinciile Chiang Mai si Chiang Rai, pina la triunghiul de aur format de Thailanda, Laos si Birmania/ Myanmar in nordul tarii, in jurul apelor fluviului Mekong, pe spinarea elefantilor si pe pluta din bete de bambus. Jurnalul meu nu va urma un desfasurator organizat, sistematizat, ordonat, ci consemenz acum post factum doar imaginile si momentele ce s–au pastrat instantaneu si profund in suflet si in minte, caci ele sint cele mai importante atit pentru mine, cit si pentru cititorul care, daca doreste date exacte, le poate gasi oriunde, in carti sau pe internet.

Daca vrei sa maninci, in Thailanda ti se pun in fata, desigur, cele doua betigase, dar si o furculita si o lingura. Niciodata un cutit! Unul dintre cele mai ciudate lucruri pe care le–am aflat este ca, in Thailanda, daca bagi furculita in gura esti catalogat imediat ca lipsit de cele mai elementare maniere si buna–cuviinta. Gestul ar echivala, la noi, in Europa, cu a infige la o masa festiva un briceag in bucate si a le introduce astfel in gura! In Thailanda, furculita foloseste doar la incarcarea delicata a lingurii cu orez, carne, legume... Doar lingura se introduce in gura. Furculita, niciodata!

Mincarea este alcatuita mai ales din legume fierte combinate cu mirodenii, cu arahide si toate felurile de carne fripta pe gratar sau prajite in ulei. Supele sint nelipsite. Gustul mincarii il dau sosurile si condimentele iuti–dulci, iuti–acre, iuti–sarate, iuti, iuti, iuti... de iti iau gura si stomacul foc. O familie din India cu care am impartit o masa de prinz mi–a sugerat un remediu pentru o digestie buna, rapida si usoara: intr–un pahar cu apa se amesteca bine o lingurita plina cu sare, cu sucul de la o jumatate de lamiie verde. Se bea si... problemele dispar! Marturisesc, nu am avut curajul sa incerc acest remediu. Domnul si doamna insa au baut, calmi, amestecul si... mi–au zimbit incurajator.



In nicio alta parte a lumii nu am vazut atita mincare pe strazi. Masuta linga masuta, thailandezele gatesc non stop. In vase imense clocotesc supe in cele mai ciudate culori si combinatii. Produsul este livrat la... punga de plastic, legata la gura si prevazuta cu un pai. Dupa ce bei lichidul, legumele si carnea sint mincate, delicat, cu cele doua betigase. Admir femeile deosebit de indeminatice care arunca polonicele cu lichid in aceste pungi fara sa piarda un strop! Ii admir si pe cei care maninca din mers, atenti si preocupati de problemele lor. Pe tarabe, foarte multe fructe portionate, tot in pungi de plastic, acestea inchise cu un betigas de lemn. Ananas, pepene verde si galben, multe fructe exotice ale caror nume nu le stiu, toate taiate in bucati mici, pentru o singura imbucatura. Pe aceleasi tarabe, multa, foarte multa carne ce se prajeste pe gratare asezate deasupra unor vase de metal, pline cu carbuni. De la bucati grase de porc la frigarui cu fructe de mare. In alte vase de dimensiuni medii sfiriie uleiul incins din care, cu linguri mari si gaurite, sint scoase bucatelele rasucite de piele de porc si de peste, ghearele sticolos crocante de pui si de gaina, bucatelele de peste sau de fructe de mare, dar si rimele, greierii si alte insecte care se ofera apoi doritorilor pe tipsii mari si rotunde... Pe strazile din Bangkok, toata lumea gateste... Pe strazile din Bangkok toata lumea maninca. Din pungi de plastic. Milioane de pungi de plastic care nu stiu unde dispar, caci peste tot curatenia este exemplara!

Thailandezii sint foarte credinciosi. O credinta venita din suflet, sincera, senina, colorata, bine mirositoare. Templele si altarele din curti sau de pe strada sint pline de flori alaturi de care ard betigase parfumate. In acest moment inchid ochii, trag adinc aer in piept si incerc sa–mi activez memoria olfactiva si sa simt mirosul acestui oras, un miros puternic, specific, omniprezent, in care se amesteca nenumaratele arome de mincare, delirul uleiului prajit, emanatiile delicate ale fructelor si fumul discret al betigaselor aromate...

Revin la afirmatia ca thailandezii sint foarte credinciosi. Obiectul adoratiei lor este miticul Budha, pe care il regasesc peste tot, in statuetele de gips de citiva centimetri de pe bordul taxiurilor pina la imensul Budha culcat, a carui lungime este de 30 de metri. Recunosc, m–a impresionat profund, atit prin dimensiuni, cit si prin frumusete. In jurul fiecarei reprezentari a lui Budha si am aflat ca pozitiile sint noua la numar exista foarte multe flori, mai ales flori de lotus, ale caror petale exterioare sint gingas indoite in forma de triunghi decorativ, sau flori micute de iasomie combinate cu flori de alte culori in siraguri pe ata. A insira flori in ghirlande pentru Budha a devenit o... meserie ca oricare alta. Nimic nu poate fi mai frumos si mai normal decit sa oferi divinitatii iubite flori, cit mai multe flori. Dar si mincare si bautura! In fata altarelor nu este nimic neobisnuit in a spune o incantatie si a depune pungi cu supa, cu tocanita, cu dulciuri... sticle de apa minerala sau sucuri proaspete de fructe, gata deschise si cu paiul la indemina pentru zeul insetat.

Bangkok, Thailanda... ce imi mai amintesc?! Multe, foarte multe temple suprapopulate, multe, foarte multe statui ale lui Budha in diferite pozitii – eu nu am descifrat decit semnificatia a doua dintre ele: cind sta asezata, cu picioarele incrucisate sub ea, iar miinile se odihnesc in poala cu palmele in sus, una peste alta, inseamna ca zeitatea se odihneste, se afla in repaus absolut. Cind, in aceeasi pozitie, una dintre miini coboara pe genunchi inseamna ca Budha este activ, aduce binele si indeparteaza raul... Iti asculta rugaciunile. Mi s–a atras de foarte multe ori atentia ca acea reprezentare a lui Budha ca un chefliu vesel, foarte bine hranit, cu burta revarsindu–se generos, semn clar al bunastarii, nu este un Budha thailandez, ci unul chinez. Va spun si voua, cititorilor, ca sa sesizati diferenta. Budha din religia thai este frumos, suplu, elegant, binevoitor, mereu cu zimbetul pe buze am remarcat o asemanare frapanta intre zimbetul lui Budha si ceea ce noi, europenii, numim zimbetul grec, discret si misterios, ca o privire inlauntrul fiintei umane!

Am mai sesizat citeva asemanari intre ceea ce se intimpla aici, departe, undeva intr–o alta lume, cu ceea ce se intimpla acasa. Si thailandezii construiesc temple cu aceeasi fervoare cu care noi construim biserici. Temple, cit mai multe temple; biserici, cit mai multe biserici. Pe malul riului ce traverseaza Bangkokul am fotografiat citeva astfel de constructii, intr–una, din statuie nu s–au ridicat decit picioarele, intr–alta, Budha este aproape terminat, dar inconjurata inca de schele... Si inca ceva, in jurul pagodei centrale cum ar fi altarul la noi este ridicat un zid. Toti se pot roti in jurul pagodei altar, rugindu–se, in transa sau doar curiosi. Numai barbatii insa pot patrunde dincolo de zid, femeile niciodata!

Bangkok! Orasul cocioabelor si al zgirie–norilor. Orasul trenului zburator datorita caruia deplasarea dintr–un loc intr–altul a devenit simpla si eficienta. Orasul cu sosele si autostrazi late si sanatoase si intersectii supraetajate ce par complicate, dar de fapt sint logice si eficiente. Orasul bazarului de noapte, al masajelor la picioare, al bunului–simt si al respectului reciproc, al taximetristilor si ghizilor care vorbesc limba engleza fara ca nimeni sa inteleaga ce spun. Trebuie neaparat sa petreceti o seara la cabaretul Calipso din hotelul Asia – in care in marele spectacol Istoria Siamului elefantii se plimba prin sala si zeci de razboinici imbracati in costume stralucitoare zboara cu adevarat prin inaltul scenei, infruntindu–se in lupte spectaculoase...

Thailanda nu inseamna insa numai capitala Bangkok. Si pentru ca am avut de ales intre o calatorie in sud, catre plajele minunate, si directia nord, catre munti, am ales varianta ultima si nu am regretat.

In drumurile mele prin nordul tarii am vizitat un templu mai degraba un complex de temple cu totul special. In general templele thai sint bogat colorate cu rosu, galben, verde, albastru, margele si cioburi de oglinda incrustate peste tot. Unele acoperisuri si statui sint urite, altele doar imita stralucirea metalului pretios. Acest templu insa este... alb! Proiectul este o initiativa privata: un thailandez foarte bogat si foarte credincos a inceput prin a dona 50 de milioane de bathi – paritatea este aproximativ 30–32 bathi la un dolar american – si a pornit lucrarile. De ce un templu alb? De ce nu! Constructia este deja celebra, fiind un unicat in intreaga Asie. Este alba, imaculata acoperita cu mozaic de ciob de oglinda de mici dimensiuni. Straluceste orbitor! Doar un templu este gata, cel mai important, cel din inima complexului. Construirea lui a durat zece ani! Pentru ca totul sa fie gata, mai este nevoie de... 60 de ani. Totul este perfect planificat, perfect organizat. Desigur, suma necesara este mult mai mare decit cele 50 de milioane initiale. Se asteapta donatii. Nu mai mari de 20.000 de bathi, astfel incit foarte multi thailandezi sa poata contribui la ridicarea acestei opere de arta, repet, unica in felul ei. Si donatiile nu se lasa asteptate.

Cei care au alcatuit planurile au avut, cred eu, mult umor. Cum intri, in dreapta si in stinga sint doua sculpturi, in stil, care atrag atentia ca aici nu se bea si nu se fumeaza! Pe una dintre laturile templului principal s–a ridicat o constructie maiestuoasa, colorata in stilul cunoscut, bogat ornamentat, auriul fiind nuanta predominanta. E un hotel de lux?, am intrebat. Nu, sint toaletele, mi s–a raspuns!

Mi–am dorit mult sa fac o plimbare pe spinarea unui elefant. Si am facut... doua plimbari. Minunate si triste, in acelasi timp. Minunate pentru ca elefantul este un animal blind, linistit, ce mi–a transmis siguranta si echilibru. Raspunde calm la comenzi, trece fara probleme prin apele tumultuoase ale riurilor de munte si paseste delicat pe poteci inguste si abrupte. Triste pentru ca, inainte de plimbare, noua, turistilor, ni s–a prezentat un spectacol de dresura de elefanti, si nu o data toporistile ascutite ale stapinilor au piscat agresiv urechile uriaselor pahiderme, facind sa curga firicele subtiri, dar evidente, de singe. Triste si pentru ca dupa spectacol si plimbare am revazut animalele, fiecare in cusca sa, cu picioarele in lanturi, gemind neputincios.

Vechiul nume al tarii a fost Siam in traducere Tara surisului. Noul nume, Thailanda, inseamna Tara libertatii. Simbolul tarii este orhideea. Vizitarea unei ferme de orhidee este o experienta de neuitat. O avalansa spectaculoasa de culori minunate in diferite forme si dimensiuni. Frumoase si delicate, orhideele se numara, cu siguranta, printre cele mai frumoase flori!

Chianh Mai si Chiang Rai sint doua destinatii turistice splendide. Peisaj proaspat si verde, temple budhiste vechi si noi, orasul in sine, imprejurimile pline de poveste... O calatorie in nordul Thailandei ofera si spectacolul Triunghiului de aur, un loc in care apele fluviului Mekong scalda trei tari, Thailanda, Laos si Birmania, acum Myanmar. Numele Triunghiul de aur se explica prin povestea ce spune ca, in urma cu mii de ani, aici se afla tarimul stapinit de opium si ca, valoarea monedelor fiind relativa si diferita in cele trei tari, un kilogram de opium se platea simplu, cu un kilogram de aur! Aur se gaseste si astazi in Triunghi, dar... un alt fel de aur! Chiar pe malul apei, foarte aproape de granita, in Birmania se afla Cazinoul, cladire celebra, mult cautata si apreciata de jucatorii impatimiti. Am aflat ca in Thailanda jocurile de noroc sint interzise si ca nu exista niciun cazinou.

O barca usoara cu cinci locuri si cu motor ne–a trecut fluviul si ne–a debarcat in... Laos. Am pasit in tara fara pasaport, platind doar 20 de bathi, adica mai putin de un dolar. Pe mal ne astepta un cazan imens mi–a amintit de cazanul de rufe din curtea bunicii! in care se aflau serpi, multe cobre, plutind intr–un lichid de o culoare incerta. Cu un mic polonic, lichidul e scos din cazan si turnat in pahare mici, care ne sint oferite. Gust si simt o arsura cumplita ce coboara catre stomac. Prea tirziu ca sa scuip! Bautura este vestitul Whisky Cobra din Laos. Vad insirate pe mese sticle de diferite dimensiuni, de la 10 cm la sticla de un litru. In fiecare recipient pluteste frumos aranjata, ca si cum s–ar ridica auzind sunetul unui fluier, cite o cobra, aleasa pe dimensiunea sticlei. Am aflat ca serpii sint crescuti in ferme cu destinatie precisa, ca inainte de a fi inecati in alcool li se scoate punga cu venin si ca, dupa o anume perioada de macerare, efectele bauturii se aseamana cert cu cele ale vestitei pilule Viagra!

Tot la granita cu Birmania/Myanmar traiesc citeva triburi cu totul speciale. Am vizitat doua dintre ele, tribul Giturilor lungi si tribul Akha. Povestea Giturilor lungi a inceput atunci cind, un sot grijuliu, a vrut sa isi fereasca sotia de mortala muscatura a tigrului. Si cum tigrul musca la... git, a inceput sa aseze in jurul gitului femeii iubite inele de metal pe care coltii salbaticiunii nu le poate strapunge. Pentru mai multa siguranta, a adaugat si citeva inele la... genunchi. Inelele sint de fapt o spirala asemanatoare cu cea de la vechile paturi cu arcuri dintr–un metal greu si solid. Aceasta spirala se scoate o singura data pe an, pentru 24 de ore, si asta numai spre a fi inlocuita cu una mai lunga, mai inalta. Desi se vorbeste de gituri lungi, adevarul este ca nu gitul se lungeste, ci umerii sint impinsi in jos de greutatea metalului. Rezultatul... il vedeti.

Tribul Akha are citeva principii de viata cu totul speciale. Conform traditiei, in aceasta comunitate barbatul se ocupa de copii, de casa, de gradina, in timp ce femeia se ocupa de... afaceri. Si ca acestea sa fie cit mai prospere, femeia trebuie sa fie cit mai frumoasa, adica sa aiba dintii cit mai... negri. Idealul de frumusete este o dantura perfecta, dar neagra, si se obtine prin indelungata mestecare de tutun si coji verzi de nuci de cocos efectul este identic cu cel al cojii nucilor noastre verzi!

In nord templele sint parca mai frumoase, mai calde, mai incarcate de emotia si misterul vremurilor trecute Cel mai mult m–a impresionat templul unde, alaturi de constructiile relativ noi, se inalta ruinele unui locas de cult foarte vechi, cu deschideri in cele patru puncte cardinale. Ornamentatia a fost bogata si se mai pastreaza inca pe alocuri. Elefanti ce ies din piatra, balauri cu trei capete, statuile lui Budha inaltate pe scari maiestuoase... Am aflat ca traditia cere ca Budha sa fie mereu udat cu apa. Ce se intimpla insa daca statuia este amplasata atit de sus, in templu, incit nu se poate ajunge la ea? Calugarii au gasit solutia un sistem de scripeti si sfori si un recipient de metal pe care credinciosii il umplu cu apa si care acolo, sus, printr–o simpla manevra dibace, este rasturnat si apa curge peste templu si statuie. De zeci, de sute de ori pe zi.

In Wat Pratha Doi Suteph, templul celor 361 de trepte, situat la 1.022 m altitudine, m–au impresionat clopotele pe care credinciosii le fac sa sune vorbindu–i lui Budha, care le raspunde cu aceleasi sonoritati. In fata templului, mai multe fetite de 10–14 ani cintau si dansau pentru privitorii care erau invitati sa doneze bani pentru educatia lor.

Probabil ca as mai avea multe de povestit, daca iau in fata itinerarul excursiei si imi amintesc chiar de tot si de toate. Am evitat deliberat acest lucru, astfel incit v–am impartasit cele mai puternice senzatii si mai profunde amintiri. Nu v–am vorbit despre atelierele de scupltura in lemn, in jad, despre manufacturile de matase sau bijuterii, caci le–am perceput ca obiective turistice de neocolit si regizate anume pentru noi; nici despre piata plutitoare unde am descoperit ulterior fructele sint mai scumpe ca la supermarket; nici despre noul Bangkok, centru comercial, bancar, construit la standarde arhitectonice de ultima ora. Nu v–am vorbit despre palatul regal, a carui frumusete nu poate fi descrisa in cuvinte... Ce as mai dori neaparat sa adaug este ca Thailanda inseamna pentru mine cel mai sigur spatiu strain in care m–am miscat pina acum. M–am simtit libera, neamenintata de nimeni si de nimic, m–am plimbat linistita pe strazi in miez de zi si in miez de noapte. Am descoperit lucruri minunate, pe unele nu le–am inteles, pe altele sper ca le–am deslusit... Oameni si locuri intr–o armonie perfecta, ce ascunde insa destule abisuri intunecate. Daca m–as mai intoarce in Thailanda? Oricind, cu cea mai mare placere. Chiar daca dupa aceasta prima calatorie de initiere am adus si pastrat in mine citeva nedumeriri Thailanda, tara in care cele mai frumoase femei sint barbatii, cel mai frumos zimbet este cel al dintilor negri si tara in care dolarul american are doua valori diferite, desi este vorba de aceeasi valuta: in hirtii de 100 si de 50, dolarul american valoreaza 32,33 bathi, iar in hirtii mai mici de 20, 10, 5 sau 1 valoarea lui scade la 31,95 bathi! Incredibil, dar adevarat.





Text & Foto:

Cristina Bogaciu Sarbu

Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona