Pe urmele dacilor cetati in Muntii Orastiei
Articol











Despre daci, anticii spuneau ca sau nascut, au crescut si au nemurit agatati de muntii lor: intradevar, se pare ca dacii siau "zidit" muntii, ei construind ziduri, terase si valuri de pamint pe versantii Carpatilor, cei mai impaduriti si mai salbatici din Europa acelor vremuri, care si astazi par inaccesibili.

Dar asta stiam numai din carti, trebuie sa si vedem....



O dimineata senina e cea mai buna motivatie de a porni la drum! Dar nu la orice fel de drum, ci unul care sati descopere locuri noi, nemaivazute vreodata in concediile noastre de oraseni comozi.

Drumul despre care vorbesc porneste din Hateg si merge prima data catre ruinele unei cetati atit de cunoscute romanilor: Sarmizegetusa Ulpia Traiana sau, cum se numea pe vremuri, in calitate de capitala a Daciei Romane: Colonia Ulpia Augusta Dacica. Orasul se afla la 8 km departare de trecatoarea care face legatura intre Banat si Transilvania, si care purta in antichitate numele de Tapae, astazi Portile de Fier ale Transilvaniei. Intemeierea orasului se pare ca a avut loc in primii ani dupa cucerirea Daciei (dupa unele pareri, 106107, dupa altele, intre 108 si 110).

Bagajele sint facute, masina si noi, calatorii, gata de drum. Pornim din Hateg pe DN 68 si ajungem in comuna Sarmizegetusa, pe care locuitorii o numesc cu drag "Sarmi". Dar nu ne oprim aici decit pentru putina vreme si mergem sa vedem ruinele fostei colonii romane: inscriptii latinesti vechi inca mai pot fi deslusite pe zidurile de piatra. Un impresionant amfiteatru, in care parca se mai aud inca aplauzele si strigatele spectatorilor prezenti la luptele cu gladiatori si fiare salbatice. Forumul cetatii este insa ceva mai departe, dar intro buna stare de conservare. Coloanele templelor au capiteluri impresionante, iar atelierele de sticlarie sint dea dreptul uimitoare.

Dar drumul nu se opreste aici. Vrem sa mergem la sora "vitrega" sau "vitregita" a cetatii prin care pasim acum, la cetatea din munte, Sarmizegetusa Regia, pe culmile Muntilor Orastiei, mai precis la Gradistea Muncelului, dar si la alte doua cetati dacice, monumente UNESCO, despre care se stiu foarte putine detalii de catre turistii impatimiti. Facem cale intoarsa la Hateg, de unde pornim catre Simeria si de acolo catre Orastie, pe DN 7. Drumul il continuam pina la Costesti, pentru ca acolo vrem sa fie punctul de plecare catre cetatile dacice.

Cazare nu avem, dar nici nu ne este greu sa gasim: pensiunile din zona asigura turistilor camere calduroase si servicii de masa la cerere.

A doua zi, trezirea o da Ursu, un superb exemplar de ciobanesc mioritic al gazdelor noastre. Coborim pentru un mic dejun traditional, cu slana si brinza de oaie, si cerem detalii despre drumurile pe care vrem sa le parcurgem in ziua care vine, catre cetatile dacice Blidaru si Costesti.

Iesim in aerul rece si tare al unei dimineti fara claxoane, zgomot de roti si de tramvaie.

Poteca bine marcata ne poarta pasii catre un monument UNESCO: Cetatea Blidaru

In apropierea pensiunii unde sintem cazati exista indicatoare: banda albastra catre Cetatea Blidaru, monument istoric inclus in patrimoniul mondial UNESCO, durata traseului fiind de 50 de minute. Drumul urca prin padurea de foioase, fiind accesibil chiar si celor mai putin experimentati drumeti. Si marcajele sint intro stare foarte buna si la distante de aproximativ 50 m. Ceea ce nu am respectat a fost timpul: 50 de minute. Nu a fost de ajuns pentru admirarea peisajului absolut superb! Zona este rar vizitata de turisti. Singura intilnire pe care am avuto a fost cu un batrin taran cesi aducea vitele de la pascut, din vale. Cetatea ne intimpina scaldata in soarele amiezei. Situata la o inaltime de 703 m, este cel mai puternic complex fortificat din aceasta zona, ocupind o suprafata de aproape 6.000 mp. Fortificatia cuprinde doua incinte, unite intre ele si avind impreuna sase turnuri. Astfel, prima cetate, situata pe platoul superior, are o forma trapezoidala si patru turnuri exterioare, plasate pe colturi. In interiorul ei se pastreaza urmele unui turnlocuinta. Spre vest este cea dea doua incinta, ce are o forma pentagonala si inca mai pastreaza pe laturile de nord si vest platformele de lupta si cazemate. Zidurile au fost ridicate in tehnica proprie dacilor, "murus dacicus", adica blocuri de calcar asezate unul linga altul, perfect lipite, in doua siruri paralele, iar spatiul dintre ele se umplea cu sfarimaturi de piatra si pamint. Pentru sustinerea zidului erau sapate jgheaburi, mai inguste la interior si mai late spre exterior, in care erau apoi fixate birne. Aprovizionarea cu apa a cetatii era asigurata printro uriasa cisterna patrulatera, cu ziduri duble sau intreite, adinca de peste 5 m. Se pare ca un interes deosebit pentru arheologi a prezentat pardoseala acestei cisterne, un "ciment" ce are in compozitie mortar, cenusa si carbune de lemn. In partea de nord a cetatii exista un turn de paza care asigura o larga vizibilitate, dominind imprejurimile. Stam pe zidurile vechii cetati, de unde dacii vegheau cindva si scrutau orizontul pentru asi apara mai bine neamul. Noi acum vedem coamele molcome ale muntilor, acoperite de paduri. Ici si colo cite o capita de fin se ridica dintre ruinele cetatii. Si in jur doar liniste si fosnetele padurii.

Intilnim zidurile uneia dintre cele mai insemnate cetati dacice din ultimele doua secole dinainte de cucerirea romana, Costesti

Cu greu ne desprindem de Cetatea Blidaru, dar avem un motiv serios: trebuie sa ajungem si la Cetatea Costesti. Coborim pe acelasi drum prin padure si regasim indicatorul care ne aminteste de unde venim, dar ne arata si incotro sa ne indreptam: Cetatea Costesti, monument istoric ce face parte, de asemenea, din patrimoniul mondial UNESCO; marcaj: cruce galbena, durata traseului: 40 de minute. O buna parte se poate merge si cu masina, caci este drum forestier. Asa cum ne indrumasera si gazdele noastre, la ultima casa lasam masina si pornim pe jos. Acolo este si un chiosc, in geamurile caruia am vazut pliante si vederi cu cetatile dacice, dar nu era nimeni care sa le vinda. Asa ca ne continuam drumul pe jos, avind in partea dreapta pajistile strajuite de uriase capite de fin. Drumul e scurt si descoperim imediat, pe culmea inalta de 561 m, zidurile uneia dintre cele mai insemnate cetati dacice din ultimele doua secole dinainte de cucerirea romana, Costesti. Se pare ca a fost construita in perioada dintre domnia lui Burebista si cea a lui Decebal. Distrusa definitiv in anul 106 d.H., nu a mai fost refacuta. Pasim pe scara monumentala, lata de 3 m, catre unul dintre cele doua turnurilocuinta, realizate din piatra si acoperite cindva cu tigle masive. Se pare ca acestea erau resedintele regilor daci si aveau doua etaje, accesul la nivelul superior fiind asigurat de o scara interioara; la unul dintre cele doua turnuri sa descoperit si o scara exterioara. Impresionant este sistemul complex de aparare a cetatii: un val de pamint gros de aproape 3 m, trei bastioane si o dubla palisada ce inconjoara partea de sus a inaltimii. Locul unde a fost construita cetatea este strategic ales: vizibilitatea este excelenta pina spre Mures. Pe terasele din jurul platoului au fost ridicate patru sanctuare rectangulare, unul in interiorul fortificatiei si alte trei in exteriorul acesteia. Acum se mai pastreaza din ele numai discurile din calcar, destinate sustinerii stilpilor de lemn. In interiorul fortaretei se mai afla si un turn de paza, o cisterna pentru apa de ploaie si vestigii ale unor baraci pentru soldati. Totul era construit pentru a asigura o buna aparare, dar si pentru un minim confort: existau jgheaburi care captau apa de ploaie. Sursa permanenta de apa se gaseste in majoritatea cazurilor sub cota fortificatiei, cetatile dacice nefiind astfel in masura sa reziste unor asedii prelungite.

Locul este extraordinar, nu inspira decit liniste. Soarele a incalzit iarba si florile care cresc acum pe zidurile vechii cetati, si aerul era inmiresmat de parfumul cimbrisorului, al izmei si al sunatorii. Toate sunt plante ce vindeca si pe care dacii le apreciau, ei fiind considerati printre cei mai mari specialisti ai antichitatii in cunoasterea, cultivarea si folosirea plantelor medicinale. Odata cu trupul, plantele vindecau si sufletul. La Costesti trebuie sa mergi si sa stai jos, printre ruine. Sa nu mai vezi altceva decit natura din jur, muntii si atit. Sa auzi undeva, departe, sunetul talangilor de la gitul vitelor si zumzetul albinelor ce zboara de la o floare la alta. Stateam pe locurile din care altadata daci cu caciula peo parte isi vegheau caii pe pajistile muntilor, herghelii care au impresionat intreaga lume antica.

Un mar isi apleaca spre noi crengile incarcate si pentru o clipa te crezi nemuritor. Nemuritor asemeni tinerilor razboinici, "lupii daci". Ei luptau si rideau in fata mortii, sub stindardul "capului de lup".

Daci sint si cei pe care ii vedem pe Columna lui Traian si pe Arcul lui Constantin, la Roma. Dar adevaratii daci ii veti intilni daca mergeti la ei acasa, in Muntii Gradistei. Dacii erau pacifisti, popor de agricultori si crescatori de animale. Educatia si spiritul de invingator iau facut nemuritori. Si inca ii mai puteti vedea, aducindusi vitele de la pascut, in itari, cu ie si caciula peo ureche.

Cai de acces:

din Orastie catre Costesti, pe Drumul Judetean 705

din Costesti catre cetatea dacica Sarmizegetusa Regia drum forestier, circa 20 km, marcaj cruce rosie;

din Costesti catre Blidaru drum marcat, dunga albastra,

50 min.;

din Costesti catre Cetatea Costesti drum forestier, cruce galbena, 40 min.



Posibilitati de cazare pensiuni in Costesti: "Roua", "La Istrate", "Blidaru", preturile fiind in jurul sumei de 80 de lei/camera dubla/noapte; micul dejun, prinzul si cina nu sint incluse in pret, dar pot fi luate la pensiune pentru preturi incepind cu 10 lei/persoana (mic dejun), 15 lei/persoana (prinz).



Text & foto: Cristina Dumitru
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona