Culele de la Maldaresti, amprenta boierilor olteni asupra istoriei
Articol












Un drum de 34 km te duce parca intro alta lume: ajungi departe de orice zgomot al civilizatiei noastre moderne, intrun loc ce inca mai intruchipeaza satul romanesc in toata splendoarea lui. Casele marginesc o parte din drum, peste tot zaresti meri si pruni, vite priponite din loc in loc pasc linistite, si prin curti oamenii trebaluiesc pe linga acareturile lor.



Drumul catre Horezu lam strabatut de nenumarate ori, fie mergind catre Festivalul "Cocosul de Horezu", fie catre atelierele mesterilor olari din zona, atit de renumiti in tara, dar si peste hotare. De fiecare data, pe partea stinga a drumului, zaream un indicator albastru decolorat, indoit, pe care litere inghesuite semnalau drumul catre Culele de la Maldaresti.

Ajungi in dreptul unor porti uriase, pe partea stinga a drumului; o femeie intre doua virste e bucuroasa de oaspeti si te invita cu placere sa vizitezi ansamblul de la Maldaresti.

Si pentru ca am mentionat cuvintul "ansamblu", trebuie sa precizez ca acesta cuprinde casa memoriala I. Gh. Duca si culele Duca si Greceanu. Si pentru ca tot sinteti acolo, vizitati si biserica cea veche: se remarca prin extraordinarele picturi exterioare ale Olgai Greceanu, dar si prin forma zvelta, inaltata catre cer.

In aceeasi curte, cu fata una spre cealalta, sint cula Duca si casa memoriala I. Gh. Duca.

Aceasta din urma te intimpina cu linistea si lumina caselor taranesti. A fost construita de marele politician in anul 1912, pentru a fi folosita drept casa de vacanta. Exteriorul este placut, armonia proportiilor fiind desavirsita. Interiorul impresioneaza prin incaperi sobre, dar si intime in acelasi timp. Totul este modest construit si mobilat, dar cu un extraordinar bungust. Mobilierul vechi este de o valoare inestimabila. Biroul la care sia petrecut atitea ore I. Gh. Duca este bine ingrijit, aratind ca si cum politicianul lar fi parasit cu citeva minute in urma; calimara, penita, foile de hirtie abia asteapta sa fie folosite. Dormitoarele au paturile acoperite cu vechi cuverturi, iar podelele, cu covoare oltenesti. Palaria de paie dintrun colt al camerei, fotografia din perete ce infatiseaza familia Duca la umbra unui pom si fereastra ce da spre gradina inverzita iti creeaza sentimentul unor amieze placute si linistite la tara. Totul in jur pastreaza simtul masurii, trasatura ce la caracterizat pe marele om politic. Pe unul dintre peretii casei se zareste un portret al sau. Sa nascut la 20 decembrie 1879, iar cea mai interesanta descriere a sa cred ca este facuta de un vechi coleg si bun prieten al sau, Gala Galaction. Acesta din urma spunea despre I. Gh. Duca, proaspat elev si coleg la liceul "Sfintul Sava" din Bucuresti, ca era "un baietandru mai mic si mai firav decit media colegilor, dar cu o infatisare deosebita. Era miop, purta ochelari, avea obraz fin si trandafiriu si sub ochelarii lui de miop niste scaparari de nestinsa curiozitate si de vie inteligenta. Nu neam imprietenit prea curind. El era un elev de o sirguinta si de o exactitate exemplare. Sa afirmat in douatrei luni, fruntas printre fruntasi, si a devenit stima colegilor si a profesorilor". Urma apoi sa cunoasca una dintre cele mai spectaculoase cariere politice, pe care sia meritato din plin prin cinste exemplara si simt al raspunderii. Cariera sa ia sfirsit brusc, in seara zilei de 29 decembrie 1933, cind, dupa o audienta la rege la palatul Peles, este asasinat de legionari pe peronul garii din Sinaia.

Dragostea lui pentru frumos si pentru pitorescul locurilor este evidenta: in fata casei memoriale Duca se afla cula purtind acelasi nume.

Cuvintul "cula" provine din limba turca, "kula" fiind un termen ce sar traduce prin "turn". Pentru ca de fapt culele sint constructii fortificate, case inalte si fortificate, specifice Olteniei si zonei de vest a Munteniei. Au fost construite incepind cu secolul al XVIlea de boieri, pentru a se apara de atacurile turcilor de la Dunare. Se caracterizeaza prin beciul solid, scari interioare, camere simple cu podele curate si grinzi de lemn. Sint construite din piatra solida si vopsite in alb, in alb orbitor. Au pridvor, usi barate cu drugi uriasi de lemn, iar in ziduri au orificii pe unde, la nevoie, puteau fi scoase pustile si alungati vizitatorii nepoftiti.

Cula Duca este cea mai noua dintre cele doua: a fost construita in anul 1812 de catre Gheorghita Maldarescu. Atunci cind o veti vizita, veti zari o inscriptie la etajul superior si veti descifra anul 1827. De fapt, acesta este anul executarii stucaturilor, realizate dintrun amestec din var stins, praf de marmura si praf de creta. Sint ornamente noi pentru arhitectura culelor. In 1907, un urmas al familiei Maldarescu a vindut cula lui I. Gh. Duca, si de atunci aceasta a fost cunoscuta sub numele de cula Duca. Pasiunea pentru traditii si pentru frumusetea autentica a mestesugurilor zonei il determina pe proprietar sa infrumuseteze cula cu "tot felul de candele de argint si caldarusi de arama spinzurate de tavane si din care atirna flori; pe pereti sint insirate farfurii lucrate de tarani, icoane vechi adunate de pe la batrinii satelor, prosoape, cruci, sfesnice cumparate de prin bilciuri indepartate; pe jos si pe scaune sint intinse intro neregula placuta tot felul de scoarte, laicere si covoare vechi". Atmosfera si aspectul actuale ale culei Duca nu difera cu foarte mult de descrierea din anul 1912. Aici se incearca organizarea unei expozitii permanente care sa reflecte viata de zi cu zi a inceputului de secol. Ce se remarca inca de la inceput este varietatea sobelor cu olane modele diferite de la o incapere la alta, acestea sint o marturie inca vie a mestesugurilor din alt veac , dar si accesoriile orientale o narghilea, o pereche de papuci turcesti cu virfurile indoite si prinse cu ciucuri, un Coran legat in fildes.

Unele sobe sint simple, altele au gura de incarcare intro camera si soba in alta. Printre cele mai vechi elemente ale constructiei se numara si gardul culei Duca, fiind cel original. In jurul anului 1962, constructia este donata statului de catre vaduva Duca.

Traversind drumul, ajungem apoi la cula Greceanu, cea mai veche constructie de acest fel din Romania. In anul 1516, Nan Paharnicul a construit aici un turn de aparare, pentru a face fata atacurilor tilharilor. In anul 1650 incepe construirea de cule in tara noastra; nepotul lui Nan Paharnicul, Tudor Maldar, este cel care ridica aici o casa fortificata, in jurul turnului deja existent. Acesta din urma inca mai este vizibil, ca o proeminenta in partea de vest a culei.

Tudor Maldar era capitan in oastea lui Mihai Viteazul si de numele sau este legata si legenda fetei hanului tatar. Se spune ca Tudor Maldar a fost prins de tatari. Fiica hanului sa indragostit de el si tocmai aceasta dragoste a salvat viata tinarului capitan. Fata a fugit impreuna cu acesta, cei doi refugiinduse la cula de la Maldaresti. Tudor Maldar ii da sotiei frumoasa si impunatoarea casa.

Ultima urmasa a familiei Maldar, jupinita Eva, a fost umilita si jefuita de tilhari; astfel a sfirsit intro noapte a anului 1830, in timp ce incerca sa fuga de urmaritori cu bijuteriile familiei. Fiica sa, Maria, a primit cula drept zestre la casatoria ei cu Gheorghe Greceanu. De atunci mostenitorii culei Maldarescu vor fi Greceni, iar in zilele noastre este cunoscuta sub numele de cula Greceanu. Vechimea acesteia este demonstrata si de vechi elemente arhitectonice care caracterizeaza stilul brincovenesc: beciul are ferestrele lucrate in piatra perforata si patru incaperi cu destinatii precise doua pentru pastrarea bauturilor, una pentru scara ce urca la etaj, si cea dea patra era folosita ca ascunzatoare in caz de pericol. Cerdacele au arcade si bolti de penetrare. Accesul se face printro usa de stejar, ferecata acum; cheia ce permite accesul in interiorul culei are o vechime de peste 200 de ani, asa ca merita sa o tineti in mina pentru citeva minute!

La primul etaj se ajunge pe scara de stejar cu trepte groase, iar zidul casei scarilor este strapuns de doua guri de tragere; din pridvor se intra intro incapere micuta, de unde, cu ajutorul unei scari mobile, se ajungea in cel mai sigur loc in caz de primejdie. Ascunzatoarea este de foarte mici dimensiuni si are doar o fereastra minuscula. Tot la acest etaj mai exista camera de primire si o alta ale carei bolti au fost pictate de Olga Greceanu in 1934, cu fresce care reprezinta imagini din trecut portrete ale familiei Maldarescu.

La etajul urmator se mai afla doua camere recent amenajate, precum si un cerdac larg cu arcade trilobate. O particularitate si o confirmare a vechimii acestei cule este si faptul ca pivnita nu comunica in niciun fel cu etajul. Acesta era un avantaj in caz de primejdie: dusmanii care credeau ca intrarea era gura pivnitei sfirseau sub ploaia de gloante a celor din interior, dar si pentru ca restul casei era perfect izolat de locul cel mai vulnerabil al culei. Aici exista si o scara mobila, legata cu sfoara, pe care boierii o ridicau dupa ce urcau catre ascunzatoare, lasind astfel izolati dusmanii ce patrunsesera in pivnita; era un adevarat ascensor rudimentar. Dezavantajul era insa faptul ca ferestrele si cerdacul de la primul etaj puteau fi mai usor cucerite de catre raufacatori.

Una dintre cele mai importante si frumoase piese de mobilier este masuta zodiacala in maronul sau catifelat se zaresc sculptate cele 12 semne zodiacale ce fac din aceasta un unicat in tara noastra.

Incaperile se remarca prin aceleasi sobe cu olane, cu modele atit de diferite de la una la alta. Si la cula Greceanu sint creneluri prin care puteau fi scoase flintele daca trebuia purtata o batalie; foisorul este de asemenea crenelat in partea de jos, dupa model sirbesc.

In 1590 mosia familiei Maldarescu se intindea de la munti pina la Dunare, fiind tinta atacurilor pasalelor de la fluviu.

Nenumarate batalii trebuie sa se fi dat sub zidurile acum imaculate ale celor doua "casoaie" ce duc mai departe povara veacurilor.

Aici, la cula Greceanu, au fost filmate peliculele "Drumul oaselor", "Trandafirul galben" si "Iancu Jianu".

Incepind cu anul 1956 intra in circuitul muzeal, iar in 1967 cula Greceanu a fost restaurata si deschisa publicului. Acum este revendicata de mostenitori ai familiei Greceanu.

Cele doua cule atit de perfect integrate peisajului natural, casa memoriala I. Gh. Duca si biserica cea veche reprezinta locul potrivit pentru un popas de weekend, dar si pentru o incursiune in istoria frumoasa si inca nedescoperita a Olteniei.

Nu ocoliti nici vechea biserica, ce rasare dintre flori si cruci de piatra. A fost construita in anul 1790 si impodobita cu picturi exterioare de catre Olga Greceanu. Este frumoasa si senina, iar de aici se vad cele doua case albe, impunatoare si stralucitoare in soarele zilelor de vara.

Informatii utile:

Cai de acces: DN 65C;

Adresa: comuna Maldaresti, jud. Vilcea;

Program de vizitare:

vara (aprilie octombrie) zilnic 10.00 18.00, luni inchis;

iarna (noiembrie martie) zilnic 09.00 17.00, luni inchis;

Cazare: chiar la complexul muzeal: informatii si rezervari 0250/861510. Tarif: 60 lei/noapte/camera/fara mic dejun.



Text & foto: Cristina Dumitru
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona