Minastiri si locuri sfinte din Dobrogea
Articol









Dobrogea este teritoriul romanesc ce se intinde intre Dunare si Marea Neagra. La sud, aceasta regiune este delimitata de granita cu Bulgaria, la est se afla Delta Dunarii, Complexul lagunar Razim Sinoe si Marea Neagra, la vest si nord fiind Dunarea. Dupa cum se poate deduce si de mai sus, Dobrogea este bine delimitata, dea lungul anilor ea ajungind sa evolueze intrun mod diferit fata de restul tarii. Desi nu este o regiune foarte mare, si nu foarte departe de Muntenia, pe tarimul dintre Dunare si mare timpul a curs diferit, de aceea astazi descoperim aici una dintre zonele cele mai slab populate din Romania, o intindere cu multe stepe salbatice.



Aparent, un peisaj dezolant, incomparabil cu bogatia peisajului transilvanean sau moldovean, iar daca privesti mai atent descoperi un tinut plin de legende, plin de istorie, si in primul rind un teritoriu aproape salbatic. Pentru ca este slab populata, multe zone ale Dobrogei nu au fost afectate de progresul economic si, din pacate, pentru localnicii satelor dintre dealuri, stilul de viata nu sa schimbat foarte mult. Desi aceasta nu este o regula generala, poti gasi insa si astazi, mergind prin stepa, sate parasite, localitati unde oamenii nu stiu ce este aceea Uniune Europeana, unde pesteri ale pustnicilor inca mai sint locuri de rugaciune, zone unde cimitire turcesti stau in liniste pe coama dealului, intre firele de colilie, asteptind sa treaca sutele de ani. Pe linga flora si fauna dobrogeana, care cuprind o buna parte din varietatile aflate in Romania, Dobrogea ii fascineaza pe cei care o descopera si prin amalgamul cultural de aici. Stapinita de turci mai bine de 400 de ani, aceasta zona a fost un refugiu pentru toti aceia care au cautat un refugiu. Lipovenii au venit aici din toate colturile Rusiei pentru asi practica liberi credinta ortodoxa de rit vechi, turcii au colonizat multe din depresiunile locului crescind capre si oi. Tatari, bulgari, germani, evrei, italieni, romani transilvaneni au gasit o noua casa pe aceste meleaguri. Imperiul Otoman a dovedit multa toleranta din punct de vedere religios fata de populatiile ce au dorit sa se stabileasca aici. Pretul ce trebuia platit de acestea era evident tributul anual. Mai tirziu, sa dorit colonizarea acestei zone salbatice, perioada in care multi au devenit proprietari de pamint, infiintind localitati noi, precum: Fagarasul Nou, Simbata Noua.

Cutreierind stepa pe jos in cautarea de lucruri interesante si dornic de a cunoaste mai indeaproape Dobrogea, am descoperit undeva pe Valea Casimcei o ruina. Parea ca am in fata un miraj. Ce sa caute acolo, in mijlocul pustiului, la kilometri buni de cel mai apropiat sat, o biserica germana? Mam apropiat si am descoperit ruinele intro stare destul de rea, si printre ele citeva maicute. Am inteles atunci ca este vorba de o fosta asezare din care a mai ramas doar aceasta biserica. Mai tirziu, aflu de la maicute ca este o veche biserica ce va fi renovata. Minastirea Colilia va fi locul de pe Valea Casimcei unde Dumnezeu va fi mai aproape pentru credinciosi. Nu departe de acest loc, in zona Cheilor Dobrogei, se afla pestera Sfintului Casian. Deasupra gotei, pe deal, a fost construita minastirea cu acelasi nume. Zona Cheile Dobrogei este una dintre cele mai spectaculoase, cu pereti stincosi ce surprind orice turist, care nu se asteapta sa gaseasca un astfel de relief in inima Dobrogei. Zona este presarata cu atoli de corali, ramasitele unui recif stravechi, si cu pesteri. Pestera lui Adam, Pestera Lilieci sint doar citeva dintre cele cunoscute. Pestera Sfintului Casian este greu de gasit daca nu ai un ghid. Undeva la marginea acestei zone spectaculoase, sus pe un perete de stinca, se vede o grota. Dupa un urcus abrupt si apoi citeva trepte pe o scara verticala, ajungi la intrare. Panorama este deosebita de acolo. In interior sint citeva icoane, candele si un scaun confortabil pentru cei ce vor sa isi linisteasca sufletul privind valea de dedesubt.

Lasind in urma locurile ascunse ale acestui "pustiu", unele dintre ele fiind deosebite tocmai pentru ca sint greu accesibile si ajung a fi descoperite doar de cei care isi doresc cu adevarat sa le vada, imi indrept atentia catre citeva minastiri mult mai cunoscute din nordul Dobrogei. Minastirile CelicDere, Cocosul si Saon sint situate in judetul Tulcea, intre Tulcea si Isaccea.

Situata la 24 de kilometri de municipiul Tulcea, in comuna Frecatei, pe Valea Celicului, Minastirea CelicDere a fost construita in secolul al XIXlea, ca minastire de maici. Numele acesteia vine de la piriul ce trece prin apropiere "celik dere" "piriul de otel" (dereaparau, celikotel, in turca). Prima biserica se afla in locul in care este acum cimitirul. A fost ridicata la 1800 de catre calugari ardeleni si basarabeni care veneau din Grecia, de la Muntele Athos, unde au capatat experienta monahala. Prima bisericuta a ars. Ea a fost facuta cu aprobarea sultanului AbdulMedgid (18391861) de la Constantinopol. Intre 1841 si 1844 sa cladit o alta bisericuta, cu chilii, transformata in minastire pentru maici. Minastirea se remarca prin picturile interioare de o mare frumusete, realizate in 1929 de catre Gheorghe Eftimiu, precum si prin acoperirea cu folie de aur a catapetesmei, sculptata de Anghel Dima.

Aflata in judetul Tulcea, la 6 km de comuna Niculitel, Minastirea Cocos este asezata intrun loc retras, in mijlocul padurilor de tei, unde se face simtita protectia Sfintei Treimi, un loc permanent de pelerinaj, prielnic reculegerii duhovnicesti, un colt de rai pe pamintul dobrogean de sub dealul zis al Cocosului unde noaptea se facea auzit, uneori, cintatul unui cocos salbatic, deal de la care sia luat numele minastirea. In anul 1853 se pune temelia unei noi biserici, din piatra si caramida, linga bisericuta din nuiele, ambele dainuind pina in 1910, cind, nemaiputind fi consolidate, sint demolate, spre a se incepe la 1 septembrie 1911, sub indrumarea arhitectului Toma Dobrescu, constructia bisericii mari ce este terminata in toamna anului 1913, pictata fiind apoi, in stil neobizantin, de catre pictorul italian F. de Biasse. In jurul anului 1870, este construita o clopotnita monumentala inalta de 30 m, sint ridicate chiliile dinspre vest, in stil oriental, si monumentul istoric.

In anul 1971, suvoaiele de apa din urma unei ploi au dezvelit pe o ulita din comuna Niculitel, veche asezare romana dependenta de cetatea Noviodunum Isaccea, cupola unei cripte martyrion de piatra si caramida din epoca romana, ce adapostea moastele a patru martiri intru Hristos Zotic, Attal, Kamasie si Filip, cel mai probabil apartinind anilor 303 si 304, marea persecutie a lui Diocletian. Moastele au fost depuse la loc de cinste in biserica Minastirii Cocos, stind marturie incontestabila a credintei crestine stramosesti. Astazi, crestinii ortodocsi, neclintiti de doua mii de ani, vin si se inchina la Minastirea Cocos, sarutind racla sfintilor patru mucenici, spre a gasi pacea si linistea sufletului.



Text si foto: Andrei Parciog
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona