Pestera Ialomitei, eterna boltii lacrimare
Articol








Situata in mijlocul masivului Bucegi, pestera Ialomitei atrage din cele mai vechi timpuri. Primii ajunsi aici au fost calugarii, care au construit la intrare o minastire. In timp, numarul schiturilor a crescut, iar de curind a fost inaltata si o biserica in interiorul pesterii. De la an la an, numarul vizitatorilor creste, in principal acestia fiind credinciosii veniti de peste tot pentru a se inchina si turistii care sint fascinati de privelistea uimitoare oferita de cheile Pesterii.



Masivul Bucegi este cel mai mediatizat si vizitat munte din tara noastra. Documentele cele mai vechi consemneaza despre Bucegi denumirea de Buceaciul, ceea ce confirma faptul ca multe nume de munti s–au dat dupa cele ale proprietarilor respectivi.

Datele si informatiile despre aceasta "cetate de piatra" se pierd in negura vremilor, dar putem aminti ca in jurul anului 1550 este mentionata in scrierile timpului arendarea pasunilor din Bucegi risnovenilor, iar in 1592 Valea Cerbului este cumparata de acestia, care se obligau fata de domnitorul tarii, Mihai Viteazul, sa plateasca si o arenda in folosul minastirilor de aici.

Ca leagan al drumetiei din tara noastra, masivul Bucegi apare consemnat in numeroase publicatii. Astfel, Bucura Dumbrava si Mihai Haret sint primii care descriu cu deosebita exactitate cararile si unele fenomene caracteristice din acest masiv. Lor le revine meritul de a fi infiintat primele case de adapost, respectiv "Hanul Drumetilor" de pe valea Ialomitei, si refugiul de la virful Omu. Cu multa maiestrie au descris autorii sus citati greutatile pe care le intimpina turistul in cucerirea inaltimilor din Bucegi. Sfaturile lor sint demne de retinut pentru toti aceia care vor sa patrunda mai adinc in tainele muntelui.

Relieful in jurul pesterii Ialomitei este foarte variat din cauza solului calcaros, in care apa a sculptat indraznet. In lungul bazinului Ialomitei apar, in functie de benzile de calcar, o succesiune de chei si bazine. Acestea sint: Cheile Ursilor Pesterii si bazinul Padina; Cheile Tatarul Mic, bazinul "dintre Tatare" si Cheile Tatarul Mare; bazinul Bolboci si Cheile Zanoaga Mica; bazinul "dintre Zanoage" si Cheile Zanoaga Mare, bazinul Scropoasa si Cheile Orzei; bazinul Dobresti si cheile cu acelasi nume.

Atragem aici atentia asupra denumirii corecte: pestera Ialomitei, intrucit in numeroase ocazii se foloseste "pestera Ialomicioarei", cu toate ca este stiut faptul ca valea Ialomicioarei se afla in zona subcarpatica, si deci nu are nimic in comun cu pestera Ialomitei.

Formele naturale din interiorul pesterii Ialomitei sint opera actiunii apelor subterane, la care s–au asociat o gama de procese foarte variate: inghet, dezghet, prabusiri etc. Toate acestea consemneaza lumea de basm a adincului. Picatura cu picatura, "eterna boltii lacrimare", cum o cinta poetul Panait Cerna apa a lucrat necontenit creind aceasta suita de forme ciudate a stalactitelor, stalagmitelor, coloanelor si draperiilor.

Astazi, aceste "opere de arta" cu greu mai pot fi vazute in pestera Ialomitei, ele au fost distruse nemilos de catre om, care a inteles gresit frumusetea lor rece si dreptul de a le detine. Pestera Ialomitei, care este cea mai mare si cea mai vizitata din Bucegi, mai are doar in ungherele cele mai ascunse aceste forme de concretionare. Apa incarcata cu bioxidul de carbon a actionat cu usurinta asupra calcarului, in care a slefuit peretii pesterii, iar prin depunere lenta a format stalactitele care impodobesc tavanele pesterii si stalagmitele dispuse pe podea.

In pestera Ialomitei intilnim o succesiune de grote si galerii; primele au luat nastere prin actiunea de subminare a apei, la care s–au asociat prabusiri, iar galeriile prin forma lor rectilina, prin sectoarele de tuburi de dizolvare si presiune, pastreaza urmele actiunii apelor. De cele mai multe ori galeriile sint desfasurate in lungul liniilor de fisuratie, fapt tradat si de aspectul rectilin.

Riul Ialomita isi culege apele din doua circuri glaciare situate intre culmea Doamnei, virful Bucura Dumbrava, Mecetul Turcesc si Coltii Obirsiei undeva putin la sud de virful Omu. Aceste obirsii sint firave, ele apar la baza unor mari acumulari de grohotisuri. Debitul insa creste brusc la cascada care separa circul de valea glaciara prin aportul izvoarelor generate de caderea straturilor. Aceasta alimentare abundenta poate fi urmarita pe tot versantul sting al Ialomitei; pe versantul opus, singurele izvoare apar la baza conurilor de dejectie. Ialomita, care in acest sector glaciar are ca afluenti valea Sugarilor pe stinga si valea Doamnei pe dreapta, strabate apoi aproximativ central morena frontala de la baza careia culege numeroase izvoare.



Minastirea Pestera

Inca din secolul al XV–lea se stie ca in acest loc veneau sihastrii. In timp, numarul lor a crescut in acelasi ritm cu dezvoltarea vietii religioase din Arges, Muscel si de la poalele muntilor Fagaras. Minastirea a fost ridicata in secolul al XVI–lea chiar la intrarea in pestera, fiind ctitoria lui Mihnea cel Rau, voievodul din acele timpuri al Tarii Romanesti. La 200 de metri in adincul pesterii se afla locul ce poarta numele de "Piatra Altarului", unde traditia ne spune ca sihastrii savirseau cele sfinte.

In anul 1818 constructia din lemn de la intrare a ars, fiind refacuta de preotul Gheorghe Ion Baltag si ieromonahul Gherontie din Pietrosita. Mai multe chilii au fost construite in apropierea minastirii pentru a adaposti calugarii.

Se spune ca in prima jumatate a secolului al XIX–lea, in Pestera Mica, s–a nevoit (torturat fizic) un sihastru al carui nume nu se cunoaste, precum nici locul unde acest lucru s–a intimplat. Totusi, acesta este singurul caz cunoscut in monahismul romanesc cind un sihastru se tortureaza si este slujit de animalele salbatice.

Actualul schit din apropierea pesterii a fost construit in 1901 de mai multi ctitori, cu participarea ciobanilor din zona. Ctitorul principal a fost ieromonahul Ieronim. Biserica sfintita in 1911 de staretul Dionisie de la minastirea din Sinaia a fost distrusa de foc in 1961, si apoi restaurata. In 1994 s–a inceput constructia unei noi biserici, tot la intrarea in pestera, iar pe 23 iunie 1996 aceasta a fost terminata si sfintita cu hramul "Sfintii Apostoli Petru si Pavel".

Aproape de izvoare, la intrarea in pestera Ialomitei, credinciosii si calugarii din comunele invecinate (Pietrosita, Moroeni, Bran, Moieciu etc.) au construit locasuri monastice ortodoxe in mai multe rinduri. Bisericile si chiliile fiind din lemn, au ars in decursul a patru secole de existenta de patru ori. Ultimul incendiu a distrus totul in anul 1961. Anul 1993 a adus renasterea complexului monastic, la 1 august incepind lucrarile de reconstructie, din temelie, a tot ceea ce astazi ne uimeste, incintindu–ne inima si sufletul.

Cu o temelie de piatra, biserica veche este construita din lemn. Este compartimentata in altar, naos, pronaos si pridvor. Pridvorul lasa impresia ca a fost construit ulterior. Catapeteasma, adica peretele despartitor dintre altar si restul bisericii, este din lemn si in partea inferioara din stinga o are pictata pe Sfinta Cuvioasa Paraschiva, in dreapta pe Sfintul Ierarh Nicolae, iar in centru pe Maica Domnului si Isus Hristos. Are doua tule infundate, una pe naos, alta pe pronaos. Picturile au fost realizate pe pinza in anul 1986, din grija parintelui Neofit Florea, fostul staret al minastirii. Geamurile si ferestrele din interior sint si ele pictate.



Rezervatia Pestera

Cu o suprafata de 225 de hectare, aceasta include zona forestiera din muntii Cocora si Batrina, pestera Ialomitei, Cheile Pesterii si Ursilor, precum si Valea Horoabei. Aici sint ocrotite atit formele caracteristice, specifice acestei parti a Bucegilor, cit si molidisuri, tufarisuri de jneapan, pilcuri de larice si zimbru. Chiar linga Cabana Pestera, la 1590 m altitudine, se afla fineata alpina Poiana Crucii, unde se intilnesc specii rare, ca paisul rosu si ghintura galbena.



Cazare

Hotel Pestera Prima constructie a fost inaugurata la 21 septembrie 1923. Casa Pestera apartinea asociatiei turistice Hanul Drumetilor, societate pe actiuni infiintata in anul 1921. Asociatia se va transforma in anul 1926 in Turing Clubul Romaniei. Printre cabanierii perioadei de inceput se numara si legendarul Niculaie Butmaloiu. In februarie 1940, vechea cabana de lemn este distrusa de un incendiu. In acelasi an, in aprilie, Turing Clubul incepe constructia unei noi cabane pe acelasi amplasament. Noua cladire avea parterul din piatra si etajul din lemn. Cabana va rezista in aceasta forma pina in septembrie 1970, cind va fi din nou distrusa de un incendiu. Intre 1970 si 1978, casa de adapost functioneaza in patru baraci construite linga ruinele vechii cabane. Continuitatea este asigurata prin eforturile unui alt cabanier inimos, nea Nelu Soric, din Risnov. In 1974 incepe constructia actualului hotel, inaugurarea avind loc la 31 decembrie 1978. De atunci Hotelul Pestera este integrat in circuitul turismului romanesc, iar astazi este catalogat la trei stele si are in dotare 49 de camere, cu televizor, radio, telefon si minibar. Toate camerele au balcon si o excelenta priveliste.

Preturile difera, in functie de camera dorita, astfel: camera dubla 200 lei, 240 la sfirsit de saptamina; camera simpla 160 lei, 190 la sfirsit de saptamina; garsoniera 330 lei, 390 la sfirsit de saptamina.

Telefon: 072(Pestera) 0727/3798.372.

Cabana Padina situata la zece minute de Pestera. Initial dispunea de 170 de locuri de cazare, dar acum nu mai are la fel de multe. Are in dotare bufet si restaurant, telefon, apa curenta, electricitate si este legata de Sinaia de soseaua alpina ce merge la Pestera si prin telecabina de la Virful cu Dor, cit si in continuare, prin poteca marcata mai intii cu banda rosie, iar apoi cu cruce rosie.

Telefon: 0244/314331. Este bine sa verificati acest numar, deoarece a fost schimbat de mai multe ori.

Cazare putem gasi si la cabanele invecinate: Doina, Cheile Zanoagei, Bolboci si Scropoasa, sau la chiliile calugarilor.

Acces

* Din DN71 – Moroeni – Zanoaga – Bolboci – Padina – Hotel Pestera traseu de 30 km, aproximativ o ora cu autoturismul pe drumul forestier, care este bine intretinut.

* Din DN71 – Cota 1000 – Cuibul Dorului – Dichiu – Hotel Pestera traseu de 25 km, aproximativ o ora cu autoturismul pe drum forestier.

* Telecabina Busteni Babele (27 lei) – Telecabina Babele – Hotel Pestera. In ultimul timp telecabina nu a mai functionat intre Babele si Pestera si este recomandat sa va interesati inainte. Telefon telecabina Busteni: 0244/311.674.



Text & foto: Catalin Munteanu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona