Itinerare harghitene: Tusnad
Articol










Judetul Harghita are multe comori naturale si obiective incluse printre destinatiile de top din Romania, fiind un tinut cu un potential turistic considerabil, dupa cum o dovedesc atit materialele publicitare din domeniu, cit si reactiile oamenilor care au vizitat aceste locuri. Noi am ales o zona foarte cunoscuta, statiunea Tusnad si imprejurimile sale, datorita numeroaselor posibilitati de agrement oferite.



Baile Tusnad

Cine nu a auzit de "perla Harghitei", dupa cum este supranumit oraselul Baile Tusnad? Aceasta superba statiune, asezata de–a lungul Oltului, la poalele muntilor Bodoc si Harghita, la o altitudine de 650 m, este cunoscuta drept baza balneara inca din vechime, datorita numeroaselor izvoare minerale, mezotermale si mofete cu efect curativ. Dar si aerul puternic ozonat, bogat in aerosoli si ioni negativi, era un atu in vederea refacerii organismului si a relaxarii psihicului oamenilor. Asadar, localitatea Baile Tusnad era vizitata mai ales de cei suferinzi, care–si puteau vindeca diversele afectiuni (cardiovasculare, digestive, urinare, boli locomotorii si ale sistemului nervos etc.), intr–un climat subalpin reconfortant. Si astazi statiunea este asaltata de cei veniti la tratament, pe care–i vezi la tot pasul cu sticla la izvoarele minerale, dar si de turistii sositi la odihna sau in drumetii usoare prin imprejurimi.

Prima atestare documentara a localitatii dateaza din 1732 sub denumirea romaneasca (Tusnad), apoi, din 1913, sub cea ungureasca (Tusndf•rdo), iar din 1821 sub cea de Tusnad–Bai. Informatii si mentiuni importante despre efectul benefic al apelor minerale de aici au aparut inca din veacul al XVI–lea, dar statiunea a cunoscut o dezvoltare accentuata de–abia la sfirsitul secolului al XIX–lea, cind un negustor brasovean, Tache Stanescu, dupa ce si–a construit o vila cu gradina, a amenajat citeva drumuri, alei, parcuri, fintini, un complex balnear, precum si lacul Ciucas din centru. Demersul lui innoitor a fost continuat de ginerele sau, Iosif Blaga, care a fost presedintele Societatii Balneare Baile Tusnad intre anii 1920 si 1937. De–a lungul vremii, numeroase personalitati au poposit aici (Caragiale, Nicolae Iorga, Alecu Urechia), atrase de cadrul natural si de numeroasele izvoare minerale (peste 40, dintre care astazi sunt exploatate vreo sase, printre cele mai renumite in cura externa fiind "Ileana", "Stanescu", "Apor", "Mikes"). Dupa efectuarea reparatiilor ce au urmat Primului Razboi Mondial, activitatea balneara s–a redeschis in anul 1928, cind au ajuns la Tusnad tot mai multi turisti si suferinzi, dornici de vindecare si relaxare. In prezent, Baile Tusnad functioneaza permanent, tratamente si excursii facindu–se in toate anotimpurile, existind, asadar, o moderna baza balneara, dar si structuri de cazare atit in unitatile omologate (hoteluri, vile si pensiuni), cit si la localnici, care vin in gara sa–i intimpine pe oaspeti.

Odata instalati in statiune, se impune un tur de recunoastere si de familiarizare, in caz ca poposim pentru prima data aici. Sa incepem cu drumul principal, strada Oltului, de unde vedem principalele obiective turistice: complexul hotelier Tusnad (una dintre emblemele statiunii, in preajma caruia este mereu un furnicar de lume, poate si pentru ca in spate se afla doua izvoare minerale feruginoase), strandul termal (apa minerala mezotermala provenind de la izvorul feruginos "Ileana" avind 22–24 de grade Celsius), biserica din localitate (inaugurata in 1939 si inaltata in stil bizantin, cu un pridvor brincovenesc, ca o copie a Catedralei Reintregirii din Alba Iulia, dar asemuita si cu minastirea Voronet), doua parculete cu sculpturi in lemn (unul transformat in loc de joaca pentru copii, celalalt redind figurile unor voievozi si personalitati ale secuimii). Apoi ne inscriem pe aleea izvoarelor, plina de banci, pe care ne odihnim la umbra brazilor, si ne delectam cu inghetata de la restaurantul "Veverita", vizitind si magazinele cu tot felul de produse alimentare si de imbracaminte. Ne uitam cu parere de rau la citeva vile in paragina, altadata faimoase, cu aspect elvetian, masive, cu fundatii din piatra si ancadramente de lemn, in care traiesc nevoiasii. Dar adevarata emblema a Bailor Tusnad este laculetul Ciucas, care se vede din tren, facind parte dintr–un complex de agrement ce include si un restaurant. Este o adevarata incintare sa treci podul de fier pina in mijlocul lacului ca sa iei masa in ambientul lacustru, in timp ce doritorii se delecteaza cu vislitul barcilor, iar alti vizitatori, cu plimbarea pe "faleza" si cu sederea pe bancile unui parculet cu vedere spre Stinca Soimilor. Aceasta este, de fapt, o rezervatie naturala de pe raza localitatii, si ne grabim sa urcam intr–acolo ca sa admiram panorama statiunii. Imediat dupa ce am trecut podul peste riul Olt, am dat de panoul indicator si de marcajul cu triunghi rosu al potecii turistice. Nu am facut mult, vreo 40–45 de minute de mers lejer, dar in urcus continuu prin padure, insa, odata ajunsi la inaltime, privelistea ne–a taiat rasuflarea: intreaga statiune sclipea in soare, iar fiecare constructie se zarea in cele mai marunte detalii. Stinca Soimilor este un real loc de belvedere nu numai asupra Bailor Tusnad, ci si a intregului defileu al Oltului. Identificam rapid marile hoteluri, turla bisericii, un cartier de blocuri, lacul Ciucas cu restaurantul ca o insulita si multe alte constructii, precum si virfurile impadurite din jur (Vrteto, Szurdok), dar si muntele de vizavi, Ciomad, pe care se afla doua dintre atractiile regiunii lacul Sf. Ana si tinovul Mohos. Nu ne mai saturam sa contemplam de sus localitatea, intr–atit de clara avem in fata ochilor imaginea ei. Am facut puzderie de poze, si apoi ne–am intors "la civilizatie", aproape nestapinindu–ne picioarele, asa ca in 20 de minute am fost din nou la baza traseului, unde ne–am grabit sa vizitam un alt obiectiv important al statiunii, si anume campingul Univers, de pe malul Oltului, fostul popas turistic de pe vremuri, amenajat modern, cu terase/restaurante, cu casute de lemn si constructii de piatra, gen bungalouri, inconjurate de alei cu bancute de pe marginea carora ne vegheaza sculpturi de lemn din trunchiuri de copac. Am fotografiat totemurile si cheile de pe copaci, dar si celelalte accesorii (ceaune atirnate) care dau un farmec aparte acestui ansamblu. In apropierea acestui camping pitoresc exista odinioara o mofeta foarte cautata de virstnici, ajunsa astazi o ruina (am aflat ca terenul aferent a fost retrocedat).

Info util:

*Acces statiune: pe calea ferata (pe linia 400 Bucuresti–Brasov–Miercurea Ciuc) sau rutiera (DE 578, DN 12 Brasov–Miercurea Ciuc, Baile Tusnad fiind la 32 km de Miercurea Ciuc, 37 km de Sfintu Gheorghe si 67 km de Brasov).

*Posibilitati de cazare: complexurile hoteliere Tusnad, Ciucas, Olt; vilele Frida, Manyi, Pax, Smaranda, Speranta; hotelurile Fortuna, Astoria, Onix, Hanul Secuiesc; pensiunile Csomad, Daniel, Ibolya, Iris, Sara, Panorama, Sf. Stefan etc.; campingul Univers; localnici.

*Restaurante: Laleaua, Hanul Secuiesc, Stinca Soimilor, la hoteluri, vile si pensiuni.

*Agrement si drumetii: Complexul Lacul Ciucas; excursii la Stinca Soimilor (45 minute), lacul Sf. Ana si tinovul Mohos (trei ore pe poteca, jumatate de ora cu masina), precum si la statiunea Balvanyos.

*Cure si tratamente de relaxare: impotriva afectiunilor cardiovasculare, reumatice, digestive, metabolice, ale sistemului nervos etc., prin tehnici specifice cuprinse in pachete de servicii.

Rezervatia naturala

Lacul Sfinta Ana si Tinovul Mohos

Daca statiunea propriu–zisa se viziteaza lesne in citeva ore de la un capat la altul, in schimb, pentru a face turul imprejurimilor ei este nevoie de cel putin o zi intreaga. Asa incit, recomandam plecarea de dimineata la cele doua monumente ale naturii din masivul Ciomadul Mare, cuprinse intr–o rezervatie: lacul Sf. Ana si tinovul Mohos. La cele doua obiective se poate ajunge atit pe poteca turistica ce porneste din spatele izvoarelor minerale din centru (aproximativ 10 km, timp de mers trei ore urmind semnul cruce rosie), cit si cu masina

(25 km). Odata ajunsi in perimetrul rezervatiei, avem impresia reintilnirii cu natura in stare pura: paduri dese de conifere, poieni superbe, aer de munte, vegetatie deosebita. Cele doua arii naturale protejate au fost incluse in microregiunea Ciomad–Balvanyos, bucurindu–se de un statut aparte fata de alte obiective din preajma, asa–numitele zone umede, adica mlastini si tinoave care alcatuiesc partea umeda a luncii Oltului, situate in bazinul inferior al Ciucului (mlastinile Valea de Mijloc, Nyirkert, Ndas, Csemo, Benes, K•lso Egs, Varsavsz, tinovul Buffogo).

Prefigurindu–se ca un ochi de apa in mijlocul unei paduri de brazi, lacul Sf. Ana, de origine vulcanica, este unicat in centrul si estul Europei, fiind rezervatie geologica si peisagistica de prima marime. Situat la o altitudine de 950 m, este amplasat pe fundul craterului unui vulcan stins din masivul Puciosu. Desi nu iese in evidenta prin dimensiuni (are o adincime de 7 m, o latime de 460 m, o suprafata de aproximativ 20 ha), este un loc foarte cautat pentru posibilitatile oferite: inot, canotaj, plaja in zona debarcaderului sau la adapostul padurii, pe malurile departate. In zilele toride, aici vine puhoi de lume, in special turisti din tara vecina, incit poti spune ca limba oficiala este ungara.

In zona lacului Sf. Ana nu intilnim pescari, deoarece in apa nu traiesc vietuitoare, neexistind oxigen, iar la fundul lacului sunt emanatii mofetice. Cine nu suporta prea mult baile de soare se poate retrage la micuta capela de linga lac, un asezamint de cult romano–catolic purtind hramul Sfintei Ana (26 iulie). Este un loc imbietor, intr–o poiana larga, cu brazi falnici si flori subalpine. Se spune ca tinerii care vor sa–si gaseasca perechea sau femeile care nu pot avea copii trebuie sa vina aici in pelerinaj pentru ca dorinta lor sa se implineasca (pelerinajul prin aceste locuri era o traditie inca din veacul al XII–lea, unele surse mentionind chiar prezenta mai multor zeci de mii de oameni deodata).

In imediata apropiere a lacului Sf. Ana se afla o alta arie protejata, Parcul natural Tinovul Mohos, rezervatie floristica, habitat pentru specii rare de plante. Este un "lac cu muschi", dupa cum indica numele, o turbarie de vreo 80 de hectare, situata tot in craterul vulcanic al masivului Ciomad, la o altitudine de 1050 m. Arealul se viziteaza numai in grup organizat, din doua in doua ore, insotit de ghidul locului, care explica detaliat procesul de formare a mlastinii, care are o vechime de 3000 de ani, si principalele specii vegetale de tip relictar roua cerului (Drosera Rotundifolia), care este o planta insectivora, rozmarinul (Andromeda polifolia), bumbacarita (Eriophorum angustifolium), trestia de cimp (Calamagrostis epigeios), precum si peste 20 de specii si varietati de muschi de turba, dar si afin si merisor din interiorul padurii de pin pitic si de mesteacan pitic si pufos (Betula humilis si Betula pubescens). Vizita dureaza circa o ora, se intra pe o parte, se iese pe alta, pasindu–se cu grija doar pe podete si trepte de lemn, pe asa–numitul "drum al ursilor" (zone relativ stabile calcate de patrupedele care ajung aici noaptea, in cautarea hranei), urmindu–se circuitul unor laculete cu apa neagra, dar foarte limpede, in care se reflecta cerul neinchipuit de frumos. Sunt vreo 17 astfel de ochiuri de apa, unele foarte adinci. Cine calca pe alaturi risca sa fie tras la fund de muschiul gros ascunzind capcane nebanuite, asa incit prudenta este cuvintul de capatii al insotitorului de grup.

Turistii vrajiti de aceste locuri pot ramine peste noapte in preajma rezervatiei, cazarea facindu–se fie la cort in poiana din apropiere, fie la cabana–restaurant, de conditie modesta, dar functionala.

Cine ajunge pentru prima data pe meleaguri harghitene va reveni cu siguranta, fascinat de prima incursiune, descoperind de fiecare data ceva inedit in locuri binecunoscute si strabatind alte si alte poteci prin padurile din jur, pline de variate specii de pasari viu colorate care incinta auzul cu trilurile lor fermecatoare.



Text: Adina Baranovschi

Foto: Bogdan Baranovschi
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona