Comorile din Vinatori - Neamt
Articol








Tinutul Neamtului este bine cunoscut prin maretia acelui "urias cu fruntea in soare", dupa cum foarte plastic s–a exprimat Mihail Sadoveanu, impresionat de masivul Ceahlau si de ciudatele formatiuni stincoase cu forme care mai de care mai bizare. Insa nu numai acest munte olimpic se numara printre deliciile zonei, ci si o serie de alti muncei, nu mai inalti de 1200–1500 de metri (strabatuti calare odinioara de Calistrat Hogas, neobosit voiajor, si descrisi cu atita umor in scrierea sa Pe drumuri de munte), alcatuind astazi Parcul Natural Vinatori–Neamt. Constituit in 1999 si administrat de ROMSILVA, Parcul Natural Vinatori–Neamt are o suprafata de peste 30.000 de hectare, din care 26.300 hectare de padure. Pe teritoriul acestui parc aflat in raza comunelor Agapia, Vinatori, Cracaoani, a orasului Tirgu–Neamt si a statiunilor Baltatesti si Oglinzi, sint citeva atractii principale: arii naturale forestiere protejate (Padurea de Argint, Codrii de Arama, Stejarisul Dumbrava), rezervatii animaliere (Rezervatia de zimbri si fauna carpatina "Dragos Voda"), minastiri si schituri (Neamt, Secu, Sihastria, Sihla, Agapia, Varatec etc.), monumente si muzee (Cetatea Neamtului, casele memoriale ale lui Creanga, Sadoveanu, Veronicai Micle).



Am pornit incursiunea in acest areal din frumoasa asezare Tirgu Neamt de pe malurile Ozanei, orasel vestit prin ruinele cetatii medievale si prin casa lui Ion Creanga de la Humulesti. Un scurt popas prin aceste locuri s–a dovedit cit se poate de binevenit pentru a ne patrunde de spiritul "Amintirilor din copilarie" si a ne cufunda in lumea personajelor lui Ion Creanga, vizitind atit casa natala, cu numeroasele exponate de altadata, cit si asa–numitul "park land", un frumos amfiteatru in aer liber strajuit de statuile sugubetilor eroi. Bineinteles, nu am putut rata vizitarea Cetatii Neamtului de la marginea orasului, situata pe un monticol de unde am putut cuprinde cu privirea intreaga vale a Ozanei, in toata splendoarea sa. Am patruns in cetatea inaltata de Petru I Musat si fortificata de Stefan cel Mare printr–un impozant pod arcuit, inaltat pe piloni de piatra, care aureoleaza maretia acestui obiectiv turistic destul de bine conservat, in ciuda vechimii sale. Ceea ce ne–a frapat au fost atit zidurile exterioare impunatoare, groase de 2–3 m si inalte de 12–20 m, prevazute cu creneluri si cu turnuri/bastioane de aparare in colturi, cit si zidurile din incinta, dezvaluind grandoarea acestui ansamblu medieval. Inca de la intrare, dupa strabaterea podului suspendat, ne–am dat seama de rolul strategic al intregii constructii, menite a opri navalirea asupritorilor. Si, intr–adevar, cetatea a rezistat atacurilor strainilor si dupa domnia lui Stefan, adica pe vremea lui Bogdan, Stefanita si Petru Rares. De–a lungul timpului, Cetatea Neamtului a fost un simbol al eroismului neamului, totusi ea nu a scapat necucerita, turcii, cazacii si polonii lui Sobieski ocupind–o vremelnic (acest din urma episod inspirindu–i pe Alecsandri, cu piesa Cetatea Neamtului, si Negruzzi, care a scris nuvela Sobieski si romanii). Astazi, Cetatea Neamtului este vizitata de numerosi turisti, atrasi de renumele–i glorios si de legendele puse pe seama ei.

Am pornit incursiunea in acest areal din frumoasa asezare Tirgu Neamt de pe malurile Ozanei, orasel vestit prin ruinele cetatii medievale si prin casa lui Ion Creanga de la Humulesti. Un scurt popas prin aceste locuri s–a dovedit cit se poate de binevenit pentru a ne patrunde de spiritul "Amintirilor din copilarie" si a ne cufunda in lumea personajelor lui Ion Creanga, vizitind atit casa natala, cu numeroasele exponate de altadata, cit si asa–numitul "park land", un frumos amfiteatru in aer liber strajuit de statuile sugubetilor eroi. Bineinteles, nu am putut rata vizitarea Cetatii Neamtului de la marginea orasului, situata pe un monticol de unde am putut cuprinde cu privirea intreaga vale a Ozanei, in toata splendoarea sa. Am patruns in cetatea inaltata de Petru I Musat si fortificata de Stefan cel Mare printr–un impozant pod arcuit, inaltat pe piloni de piatra, care aureoleaza maretia acestui obiectiv turistic destul de bine conservat, in ciuda vechimii sale. Ceea ce ne–a frapat au fost atit zidurile exterioare impunatoare, groase de 2–3 m si inalte de 12–20 m, prevazute cu creneluri si cu turnuri/bastioane de aparare in colturi, cit si zidurile din incinta, dezvaluind grandoarea acestui ansamblu medieval. Inca de la intrare, dupa strabaterea podului suspendat, ne–am dat seama de rolul strategic al intregii constructii, menite a opri navalirea asupritorilor. Si, intr–adevar, cetatea a rezistat atacurilor strainilor si dupa domnia lui Stefan, adica pe vremea lui Bogdan, Stefanita si Petru Rares. De–a lungul timpului, Cetatea Neamtului a fost un simbol al eroismului neamului, totusi ea nu a scapat necucerita, turcii, cazacii si polonii lui Sobieski ocupind–o vremelnic (acest din urma episod inspirindu–i pe Alecsandri, cu piesa Cetatea Neamtului, si Negruzzi, care a scris nuvela Sobieski si romanii). Astazi, Cetatea Neamtului este vizitata de numerosi turisti, atrasi de renumele–i glorios si de legendele puse pe seama ei.



De la Sihla se poate ajunge lesne la minastirea Agapia luind–o, la inceput, pe o poteca nemarcata prin padure (pe care orice calugar de acolo o poate indica tuturor celor dornici de scurtaturi), apoi tinind drumul forestier pina in dreptul minastirii, cale de vreo doua–trei ore, in functie de ritmul de mers al fiecaruia. Este un itinerar mai mult decit imbietor, cind dificil (apucind prin hatisuri), cind lejer. Noi l–am parcurs "fluierind", desi salbaticia si pustietatea traseului ne–au dat, pe alocuri, fiori. Odata ajunsi la Agapia, ne–am tras sufletul, cautind popas peste noapte, urmind sa facem a doua zi restul itinerarului, incluzind minastiri si rezervatii. Am ales sa innoptam in chilia modesta dar curata a unei maicute, insa doritorii de confort pot opta pentru pensiunile localnicilor. A doua zi, odihniti, am vizitat pe indelete minastirea, privelistea ansamblului religios fiind coplesitoare: pe linga incinta minastireasca, sint casele, acareturile si atelierele maicutelor, veritabile gospodarii de o curatenie exemplara, incarcate de flori in orice anotimp. Minastirea este compusa, de fapt, din doua locasuri: cel de la sosea Agapia Noua sau Agapia din Vale, ctitorit de hatmanul Gavril (fratele domnitorului Vasile Lupu) si sotia sa, in 1644, celebru prin pictura lui Nicolae Grigorescu si prin muzeul cu obiecte de cult si cel din padure Agapia Veche sau Agapia din Deal, schit datind din secolul al XIV–lea, dar reconstruit de Petru Rares, apoi refacut in intregime in zilele noastre, accesul la el facindu–se pe un drum forestier rustic, cale de 2 km prin padure. Recomandam insistent acest popas in inima parcului, la una dintre acele oaze ale spiritualitatii ortodoxe plantate parca in chip miraculos in codrii nemteni.

De la Agapia, mergind fie prin padure vreo 5 km, sau pe sosea, vreo 9 km, se poate ajunge usor la o alta minastire de maici din zona Varatec bine cunoscut locas datind din veacul al XVIII–lea. Desi nu e o ctitorie a vreunui voievod sau figuri marcante, ci o zidire a unei maici si a unui duhovnic, ansamblul religios de aici este un spatiu incarcat de sacralitate, atragind o multime de pelerini prin aura mistica a locurilor si frumusetea peisajului.

Aici se afla mormintul Veronicai Micle si tot aici a trait spre batrinete Zoe Dumitrescu–Busulenga (sub numele de maica Benedicta).

In preajma Varatecului, la 8 km de Tirgu Neamt, intr–o superba regiune impadurita, se afla rezervatiile forestiere Codrii de Arama si Padurea de Argint, doua areale valoroase imbiind trecatorii sa poposeasca la umbra falnicilor arbori. Primul, amplasat pe dealul Filiorul, la o altitudine de aproximativ 600 de metri, contine goruni seculari (de peste 135 de ani), dar si alte specii de plante. Celalalt, aflat la o altitudine de 540 de metri, linga Ocolul silvic Varatec, un loc vizitat in trecut de Eminescu, este plin de mesteceni seculari, dar si de puieti.

Calatoria noastra s–a incheiat "rotund", ajungind in punctul de plecare, dupa un circuit de doua zile pline prin faimosii codri nemteni ai Parcului Natural Vinatori–Neamt. Daca Ceahlaul si imprejurimile sale ii atrag in special pe montaniarzi, iubitorii de drumetii mai lejere au la dispozitie poteci mai domoale, la fel de imbietoare, ei putind imbina strabaterea unor locuri pitoresti cu vizitarea unor obiective importante din aceasta parte a tarii.

Repere utile:

Accesul catre Parcul Natural Vinatori–Neamt se face dinspre Tirgu Neamt, Piatra Neamt, Vatra Dornei–Poiana Largului, Pascani, Falticeni, pe drumurile urmatoare:

– dinspre Vatra Dornei, pe DN 17 B pina la Poiana Largului;

– dinspre Borsec, pe DN 15 pina la Poiana Largului;

– dinspre Durau, pe DJ 155 pina la Poiana Largului;

– dinspre Bicaz, pe DN 15 pina la Poiana Largului;

– dinspre Poiana Largului se merge pe DN 15 B Poiana Largului Vinatori Tirgu Neamt;

– dinspre Piatra Neamt, pe DN 15 C Piatra Neamt Tirgu Neamt;

– dinspre Suceava, pe DN 2 pina la Cristesti si apoi pe DN 15 B pina in Tirgu Neamt;

– dinspre Bucuresti, pe E 85 Bucuresti Roman Cristesti si apoi pe DN 15 B pina in Tirgu Neamt.



Cazarea se poate face atit la minastirile din zona, cit si la localnici ori la structurile omologate din aproape fiecare localitate de pe traseu. Pentru harta pensiunilor, se pot consulta site–urile ANTREC–ului si ale parcului.



Text: Adina BARANOVSCHI

Foto: Bogdan BARANOVSCHI
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona