Calator prin colturile tarii Biserica Bradet
Articol












Daca ar fi sa caut raspuns intrebarii: "ce locuri te–au impresionat intr–o zi la plimbare in Bihor?", cred ca m–as gindi la timpul petrecut printre coamele molcome ale Muntilor Apuseni. Drumurile ne–au purtat intii catre Padis, unde am ajuns dupa o tentativa nereusita de a vizita Cetatile Ponorului. Peisajul catre Padis iti taie rasuflarea: vai largi si domoale, creste alpine, paduri de brazi falnici si pajisti ce te imbie la odihna.



La Padis, cel mai mult ne–au incintat casutelebutoaie, in care ne–am fi cazat cu siguranta, daca nu ar fi trebuit sa ne continuam drumul. Zona turistica Padis este situata in ramura nordica a Muntilor Bihor, lant din Muntii Apuseni sau Carpatii Occidentali. Probabil in plin sezon turistic aici ar fi fost destul de aglomerat, insa acum, daca voiai, puteai sta sa asculti cum zumzaiau bondarii si cum frematau brazii. Din cind in cind se auzea latratul lenes al unuia dintre ciinii ce strajuiau casele de pe coasta muntelui. Inainte de a ajunge aici nu credeam ca in zona s–au ridicat si continua sa se ridice atit de multe case si vile. Zona inca mai este un rai verde si ofera un numar extraordinar de mare de posibilitati de petrecere a timpului in natura. Zona turistica mai cuprinde bazinul inchis Padis – Cetatile Ponorului, cu o suprafata de 36 kmp, impreuna cu Cheile Galbenei si Poiana Florilor, situate la sud–vest, si zona Cheile Somesului Cald – Poiana Varasoaia – Poiana Cuciulata situata la nord. Ar mai putea fi inclusa si obirsia Vaii Boga, situata in partea nord–vestica a bazinului, inchis sub abruptul Pietrelor Boghii. Din pacate, timpul petrecut de noi in Padis a fost foarte scurt, apropierea serii grabindu–ne pasii catre Pestera Ursilor.

In drum insa ne astepta o surpriza extraordinar de placuta: biserica de lemn din Bradet, la care am ajuns fara sa vrem. Era o amiaza calda, din mijlocul toamnei. Strazile satului erau pustii, oamenii fiind plecati pe cimpuri, la strinsul recoltei. Imediat dupa curba drumului la dreapta, am zarit–o: pe o ridicatura de pamint, in mijlocul satului, isi inalta catre cer turla zvelta. Nu stiam nimic despre biserica, nu stiam nici ca ar fi vreun monument sau vreun celebru sit turistic. Cred ca cel mai tare ne–au atras atentia acoperisul de tabla, nou–nout, si corpul de lemn invechit de vreme al bisericii. Asa ca oprim masina la poalele movilei pe care se inalta biserica. Locurile sint parca departate de civilizatie, casele ingrijite, dar destul de saracacioase. Sintem intr–o zona in care principala ocupatie este prelucrarea pietrei, asa ca, urcind scarile catre biserica, strabatem mai intii cimitirul din jurul ei. Peste tot crucile mestesugit lucrate, in marmura alba si neagra, strajuiesc mormintele invechite de vreme. Doar citiva bondari tulbura linistea din jur. Nicaieri nici tipenie de om: toti oamenii parca au disparut de pe fata pamintului. Biserica este incuiata, asa ca pornim sa–i dam un ocol si sa–i admiram minunatele sculpturi in lemn cu care este impodobita. Se pare ca a fost renovata, dar acoperisul de tabla care l–a inlocuit pe cel original, de sindrila, strica mult din aspectul lacasului de cult. Ii este parca stirbita mindria cu care a infruntat pina acum veacurile. Doar corpul sau de lemn mai pastreaza urmele trecerii vremii.

Biserica din Bradet te impresioneaza prin bogatia decoratiunilor exterioare. Extraordinar de armonios imbinate, de jur imprejurul sau este sculptata fringhia impletita, la colturi se zaresc console cu retragere in trepte. Tabloul oferit de sculpturile micului si stravechiului edificiu este completat de motivul coarnelor de berbec, al inimii si al crucii cu brate duble. Portalul bisericii este unul caracterizat drept "neobisnuit de monumental".

Nu puteam decit sa ne imaginam cit de frumos trebuie sa fi fost interiorul. Si ceva parca ne tinea pe loc, intr–o placuta asteptare: soarele amiezii de toamna incalzea usor lemnul innegrit de vreme al bisericii, dar si crucile din jur si iarba dintre morminte care incepuse sa miroasa a fin.

La un moment dat, pe scarile ce duceau jos, catre drum, se aud zgomote de pasi. Era un baietel venit din sat, care ne vazuse urcati la biserica si care, mai mult decit atit, stia unde este cheia care sa ne permita accesul si in interiorul bisericii: la una dintre casele din vecini. Si fara sa mai stea pe ginduri, ne spune sa–l asteptam pina ce se intoarce cu cheia bisericii. Cit ai clipi din ochi, s–a si intors si a fost cit se poate de bucuros sa ne fie ghid. Intram in biserica, iar mirosul ierbii de–afara lasa locul miresmei de tamiie si lemn, iar caldura soarelui este inlocuita de racoarea intunecoasa. Pe cit este de frumoasa la exterior, pe atit este de frumoasa si in interior biserica din Bradet! Primul lucru pe care l–am remarcat au fost crucile ce acopereau aproape in totalitate peretii interiori. Cruci vechi, de lemn, batute in cuie de sus pina jos. Unele dintre ele mai purtau inca vechi fotografii, de pe care zimbeau sters chipuri din alte timpuri. Soarele razbatea cu greu prin ferestrele inguste, iar lumina difuza si crucile de pe pereti te faceau sa te simti intr–o alta lume. Chipuri mai tinere sau mai batrine in fotografii decolorate, nume ce cu greu se mai zareau pe lemnul scorojit de vreme, toate acestea intregeau atmosfera mistica din biserica de lemn din Bradet.

Stergare albe si brodate impodobeau frumos restul bisericii, iar micul nostru ghid ne arata cu mindrie anticile carti ce erau inca folosite de preoti la slujbe. Acestea erau vechi, intr–o scriere mai greu descifrabila pentru noi. Probabil datau chiar de la inceputurile lacasului, de la 1733. In acel an a fost ridicata biserica, pe locul alteia, mai vechi, tot de lemn, si care la 1724 era "in stare de darimare". Hramul acesteia din urma, dar si al actualei biserici de lemn din Bradet este "Sf. Ioan Teologul". La intrarea in naos este o lunga pisanie, din care aflam anul in care a fost ridicata frumoasa biserica, dar si modul in care ea a fost construita: satenii, tineri si batrini, au fost cei care au contribuit, fiecare cu ce a avut si a putut aduce, la ridicarea sfintului lacas. Drept marturie stau documente ce dateaza din anul 1756 si care consemneaza faptul ca "satul a construit biserica" prin aportul enoriasilor. Pe iconostas, in jurul usii, se poate citi cu greu pisania lasata de pictorul Daniel Zugravu, de la Curtea de Arges, care a contribuit la pictarea bisericii in jurul anului 1750.

Cu greu ne despartim de atmosfera atit de calma a bisericii din Bradet si ne reintoarcem in lumea noastra atit de zbuciumata.



Ne indreptam catre Pestera Ursilor, despre care am sa ofer doar citeva informatii esentiale. A fost descoperita in 1975, cu ocazia unei dinamitari executate la cariera de marmura din zona. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Muntilor Apuseni, ea aflindu–se in judetul Bihor, in imediata apropiere a localitatii Chiscau, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m. Denumirea sa vine de la numeroasele schelete de urs de pestera, Ursus spelaeus, specie care a disparut acum 15.000 ani. Cu o lungime de peste 1.500 m, pestera se compune din galerii aflate pe doua nivele: prima galerie, cea superioara, in lungime de 488 de metri, poate fi vizitata de turisti, iar cea de–a doua, lunga de 521 m este rezervata cercetarilor stiintifice. Desi nu este impresionanta prin marime, galeria destinata accesului vizitatorilor este extraordinar de frumoasa: multimea si forma stalagmitelor si stalactitelor da nastere unor creaturi imaginare, precum "Mos Craciun", "Ursul pacalit" si o multime de alte vietati fantastice. Galeria este foarte bine luminata, iar vizitatorii pot strabate Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Casuta Piticilor, Draperiile din Galeria Ursilor, Portalul, Pagodele si ultima sala, Sfatul Batrinilor, iluminata cu luminari.

Temperatura in pestera este constanta de–a lungul anului (10sC), iar umiditatea se mentine la 97%.

Frumusetile din strafundurile pamintului sint egalate de superbul peisaj de–afara: pe dealuri oamenii isi termina muncile cimpului si peste tot se coboara linistea dinaintea unei frumoase seri de toamna.

Informatii utile

Cai de acces catre Pestera Ursilor:

– cu trenul, pe linia ferata Oradea – Vascau, pina la statia Beius sau Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport in comun;

– cu masina accesul este posibil pe DN 76 Oradea – Deva + DJ 763 Chiscau (14 km);

– la Sudrigiu se poate ajunge pe DN 76 Oradea – Deva.

Cai de acces catre Padis:

– drumul forestier Rachitele – Padis – Boga – Pietroasa, cu o lungime de 53 km. Drumul este accesibil dinspre:

o Huedin (Huedin – Padis, 58 km): Huedin – Calata – Buteni – Margau – Scrind Frasinet – Rachitele: 27 km, drum judetean partial modernizat; Rachitele – Padis: 31 km, drum forestier;

o Cluj–Napoca (Cluj–Napoca – Padis, 95 km): Cluj – Gilau – Somesul Cald – Marisel – Poiana Horea – Ic Ponor (Cantonul Silvic Birna), din care: Cluj–Napoca – Poiana Horea: 70 km, drum modernizat (asfalt), Poiana Horea – Calineasa – Ic Ponor (Cantonul Silvic Birna): 20 km, drum nemodernizat, recomandat autoturismelor de teren;

o Oradea (Oradea – Padis: 100km): prin Beius – Sudrigiu (Sudrigiu – Pietroasa 12 km, asfalt) sau dinspre stei (pentru turistii ce vin dinspre Alba–Iulia, Deva, Arad), tot prin Sudrigiu si Pietroasa, drum asfaltat.

Cai de acces catre biserica de lemn din Bradet:

– cu autoturismul pe E79, trebuie sa mergeti catre localitatea Buntesti si apoi catre Bradet; drumul este asfaltat, in stare buna.

Posibilitati de cazare:

– cabana Cetatile Ponorului: dispune de 60 de locuri pentru cazare, in camere de cite 2, 4, 6 paturi, la un pret de 37lei/zi/persoana. Sint 5 camere cu bai proprii la pretul de 45lei/persoana.

Pretul meselor principale: micul dejun 11–12 lei, prinzul (fel I si fel II) 23–25 lei si cina (un fel) 15–17 lei.

Din saua "La Scarita" din Balileasa, parasiti drumul forestier Rachitele – Padis – Pietroasa, intrind pe o ramificatie a acestuia, care insoteste Valea Cetatilor pina la locul numit La Grajduri, o poiana in dreapta drumului cu loc de campare, grajduri ale localnicilor si un punct alimentar. In stinga drumului se afla Cantonul Silvic Ponor, un drum de tractor care duce in Poiana Ponor si un izvor. Chiar linga canton exista o bariera (ne aflam pe teritoriul unei rezervatii naturale, iar Regia Nationala a Padurilor incearca sa stopeze furtul de lemn din rezervatie), care poate fi ridicata, in cazul in care aveti rezervare la cabana. De aici, drumul forestier continua inca 1,5 kilometri, trece pe linga intrarea in Circuitul Cetatilor Ponorului si Circuitul Galbenei si ajunge la o intersectie, de unde, in stinga, se zareste cabana Caput (speologie). In intersectie o luati la dreapta pe Valea Seaca si la 100 de metri se afla Cabana Cetatile Ponorului. Detalii pe www.padis.ro.





Text & foto: Cristina Dumitru
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona