Castele din Covasna
Articol















Judetul Covasna, cunoscut sub numele vechi de tinutul Trei Scaune (Hromszk), se mindreste cu o puzderie de castele si conace, aflate in diverse stadii (excelent intretinute, in curs de restaurare, paraginite), in functie de... proprietari. Cele mai multe, retrocedate sau pe cale sa ajunga in posesia descendentilor familiilor nobililor unguri, sint degradate, ba chiar ruinate, si doar citeva amintesc de faima si stralucirea resedintelor de altadata. In anul 2005 a aparut volumul "Castele si conace din Trei Scaune", in care autorii au inventariat vreo 200 de astfel de constructii, referindu–se la 70 dintre ele, cele mai importante, de pe raza judetului. Dintre acestea, la loc de frunte sint castelele de la Arcus, Virghis, Turia, precum si conacele din Cernat, Miclosoara, Valea Crisului, Zabala. Dar nici constructiile similare din Zagon, Bicfalau, Ika, Catalina, Olteni, Ozun s.a. nu sint de neglijat.



Am pornit incursiunea noastra plecind din orasul Sfintu Gheorghe, in apropierea caruia se afla singurul castel aflat in proprietatea statului (Castelul de la Arcus), cu dorinta de a vedea apoi cum arata si niste "castele particulare" si daca ele pot fi incluse in circuitul turistic.

Castelul de la Arcus

Arcus (in ungara Arkos) este o localitate aflata la trei kilometri de orasul resedinta de judet Sfintu Gheorghe (Sepsiszentgyorgy). Castelul de aici, al baronului Szentkereszty Zsigmond, este un important obiectiv turistic din intreg tinutul secuiesc, de vreme ce aici functioneaza un centru cultural patronat de Ministerul Culturii. Inca de la intrarea in vastul domeniu, pe aleea strajuita de doi lei din piatra, ne–am dat seama de starea exceptionala de intretinere (in comparatie cu celelalte domenii similare) a intregului ansamblu cuprinzind cladirea propriu–zisa si un vast parc dendrologic cu specii rare de arbori (arborele lalea, magnolia, diverse specii de tuia si salcioara), cu un lac si o insulita la care am ajuns pe un podet, de–a lungul careia se intind alei umbroase incadrate de sculpturi in lemn ale unor artisti plastici (intre care Dan Covataru, Doru Covrig, Denes Atilla, Napoleon Tiron, Mihai Borodi, Ingo Glas, Koppondi Jozsef, Leonard Rachita s.a.), care si–au instalat aici taberele de creatie inainte de 1989. Sint peste o suta de lucrari monumentale ce alcatuiesc un complex expozitional in aer liber, rezonind cu arhitectura castelului construit in stil neobaroc.

Cladirea este, asadar, o veche resedinta nobiliara, ridicata de familia baronului Bela Szentkereszty (care a fost casatorit cu Maria Bibescu), inrudita cu familia grofilor Haller si cea a boierilor romani Florescu si Bibescu, datind de la finele veacului al XIX–lea. Dupa nationalizarea din perioada comunista, a servit, pe rind, drept orfelinat, scoala de mecanici agricoli, magazie si sediu al CAP Arcus, pina in anul 1968, cind a devenit sediul Casei Agronomului, ocazie cu care a beneficiat de o prima consolidare si restaurare. Din anul 1982, a intrat in patrimoniul partidului comunist, fiind amenajata ca resedinta pentru familia Ceausescu. In 1990, cladirea a fost inclusa pe lista monumentelor istorice covasnene, apoi sub egida Ministerului Culturii, actualmente functionind Centrul Cultural Arcus, menit activitatilor culturale de interes local, national si international.

Castelul are mai multe sali si incaperi pentru conferinte, spectacole, concerte, o biblioteca, apartamente, fiind, asadar, un spatiu complex, un tarim prin excelenta al artelor, un loc in care pictura, sculptura, muzica si teatrul isi dau fericit intilnire in cadrul recitalurilor, serilor de gala, concursurilor, manifestarilor culturale de anvergura. Chiar la intrare a fost ridicat un Centru de studii europene, o constructie moderna, dovedind interesul autoritatilor pentru domeniul cultural–artistic, intr–un cadru natural deosebit, participantii putind sa imbine utilul cu placutul in sejurul lor aici.

Info utile:

Localitatea Arcus, mentionata documentar in 1332, este situata la 3 km de Sfintu Gheorghe. Se poate ajunge aici cu masina sau cu trenul (pina in Sfintu Gheorghe si de acolo cu mijloace auto). Localitatea s–a desprins din comuna Valea Crisului in anul 2004, devenind independenta.

Puncte de atractie: biserica unitariana fortificata, cu bastioane, din secolul al XVII–lea, si castelul baronului Szentkereszti, monumentala cladire neobaroca.

Castelul de la Valea Crisului

De la Arcus pina la Valea Crisului (Krospatak) unde se afla o resedinta impozanta ridicata de familia contelui Klnoky in veacul al XVII–lea, pe locul unui conac renascentist este o azvirlitura de bat. Castelul Klnoky este monumental, aducind cu un conac cu foarte multe incaperi, dar are un aspect dezolant. Am aflat ca descendentii grofilor Klnoky si–au recapatat proprietatea dupa un proces indelungat cu statul roman, urmind a incepe lucrari de consolidare si restaurare. Fiind particular, cu lacatul pus la intrarea cu alee din fata, strajuita de arbori falnici, castelul nu se viziteaza, asa incit ne–am multumit cu observarea lui din exterior, intrind prin curtea din spate, unde se aflau anexele si alte dependinte (grajduri pentru herghelia de cai, alte spatii de depozitare).

De la Valea Crisului am luat–o peste muntii Baraoltului, pe drumul nemodernizat, dar bine intretinut, nefrecventat de soferi, care prefera un ocol lung pe soseaua asfaltata. Cale de vreo 25 de kilometri am traversat paduri si pajisti pitoresti, intr–o impresionanta salbaticie a locurilor. Drumul pina la castelul de la Miclosoara urmatoarea tinta a calatoriei noastre a trecut prin comuna Aita Mare, unde n–am putut rata vizitarea bisericii fortificate de aici, datind din secolul al XVI–lea, dar din istoricul edificiului, expus la intrare, am aflat ca o prima biserica a existat aici inca din veacul al XIII–lea. Constructia descrisa atit de frumos, in 1864, de Orbn Balzs s–a dovedit impunatoare, am facut ocolul zidurilor vechi ca de cetate si apoi am intrat in incinta plina de flori si inauntrul bisericii dotate cu orga, la fel ca alte lacasuri de acest tip.

Info utile:

Localitatea Valea Crisului, mentionata documentar in anul 1332 intr–un registru papal sub numele de Krospatak, este situata la 8 km de Sfintu Gheorghe. Se poate ajunge aici cu masina (din Sfintu Gheorghe pe drumul judetean 121B) sau cu trenul (pina in Sfintu Gheorghe si de acolo cu mijloace auto).

Edificii importante: biserica greco–catolica.

Localitatea Aita Mare, atestata documentar in 1332, este situata la 15 km de orasul Baraolt.

Castelul de la Miclosoara

La citiva kilometri de Aita Mare se afla comuna Miclosoara (Miklsvr), unde a poposit si printul Charles, mare admirator al tinuturilor sasesti si secuiesti. A fost, bineinteles, la castelul de aici apartinind unei rude indepartate a sa (de fapt, retrocedarea este in curs), descendent al familiei Klnoky, aceeasi persoana care este proprietar si la castelul din Valea Crisului. Nici aici situatia nu este mai buna, constructia fiind intr–o stare avansata de degradare. Cu aspect de conac, castelul de la Miclosoara, folosit ca resedinta de vinatoare, dateaza din veacul al XVI–lea, dar este mentionat ca fortareata inca din secolul al XIII–lea. Cladirea este in stil renascentist, cu coloane in partea din fata si citeva decoratiuni pictate pe pereti, si are vreo douasprezece incaperi, inclusiv cele de la subsol, trecindu–se din una in alta (tip coridor). In interior nu este nimic amenajat, nici mobilier, nici sobe, dimpotriva, sint sparturi in ziduri, asa incit impresia de ansamblu este mai degraba dezagreabila. Am aflat de la supraveghetor ca resedinta a fost folosita de comunisti pe post de casa de cultura comunala, dar si de grajd (la subsol, acolo unde erau bucataria, pivnitele si camara, se mai observa urmele copitelor de cai in pardoseala). La final, am inconjurat castelul printr–o vegetatie deasa, parasind domeniul pe aleea cu castani pe unde am intrat, cu regretul ca astfel de locuri mai au de asteptat pina sa devina centre culturale, conform intentiei exprimate de contele Tibor Klnoky, proprietarul domeniului, cu ocazia vizitelor sale aici.

Info utile:

Localitatea Miclosoara, mentionata documentar in anul 1211, apartine administrativ de orasul Baraolt. Este situata pe drumul Sfintu Gheorghe–Baraolt, la o altitudine de 487 m.

Castelul de la Virghis

Am ajuns la urmatorul castel trecind prin Baraolt (Bart), orasel linistit de provincie, fara a zabovi deloc aici, minati de dorinta de a vedea un domeniu despre care auziseram numai lucruri bune. Odata ajunsi la Virghis (Vargyas), curiozitatea ne–a fost pe deplin rasplatita la vederea unui castel bine conservat si a unui splendid parc dendrologic, la fel ca in cazul castelului de la Arcus. Am auzit de la supraveghetor povestea intregului domeniu aflat chiar in centrul comunei. Castelul Daniel a fost ridicat in secolul al XIX–lea, de contele Mikes, in stil renascentist, baroc si clasicist, care si–a fixat blazonul pe frontispiciu, desi unele documente vorbesc despre o constructie de prin anul 1500, apartinind familiei baronilor Daniel (care mai poseda domenii, intre care cel de la Talisoara este mai important). Asadar, castelul nu are o vechime prea mare, acest fapt fiind un atu, intrucit nu trebuie restaurat masiv, ci doar pe portiuni. Cladirea are douazeci si sase de incaperi, in care nu am putut intra, fiind proprietate particulara. De altfel, nici nu aveam ce vedea, dupa cum ne–a marturisit supraveghetorul, intrucit nu exisa deloc amenajari. Ne–am multumit cu privelistile exterioare, i–am admirat turnurile, am dat ocol resedintei, vazind ca in spate este pe punctul de a fi demarata construirea unui motel care urmeaza sa faca parte din viitorul centru cultural preconizat a fi infiintat aici peste citiva ani. Parcul dendrologic al castelului de la Virghis s–a dovedit realmente incintator, o oaza de verdeata, relaxindu–ne in voie pe banci, la umbra speciilor rare de arbori.

Info utile:

Localitatea Virghis, mentionata documentar in anul 1334, este situata la 6 km de orasul Baraolt, la poalele muntilor Persani.

Obiective turistice: castelul Daniel, cheile Virghisului (aflate la peste 10 km distanta) si pestera Meresti (la peste 20 km).

Concluzie

Excursia la cele patru "castele" particulare covasnene ne–a convins de un lucru: vizitarea acestor obiective merita din plin a fi facuta numai daca... vorbim ungureste sau sintem insotiti de un ghid cunoscator al limbii vorbite in secuime. Altminteri, cine ajunge pe aceste meleaguri risca a se pierde pe drum (indicatoare nu exista, dat fiind faptul ca avem de–a face, in cele mai multe cazuri, cu proprietati particulare neintrate in circuitul turistic), iar localnicii nu ofera prea multe amanunte despre cum se ajunge acolo. Cu bune si cu rele, este bine de strabatut drumurile pina acolo, din dorinta de a vedea si alte lucruri, in afara celor mentionate in ghidurile sau hartile turistice.





Text: Adina Baranovschi

Foto: Bogdan Baranovschi
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona