Povesti din Busteni
Articol



Tunul din tunel

In Primul Razboi Mondial, armatele austro–ungare si–au indreptat tirurile asupra localitatii Busteni, tragind de pe muntele Muchia Lunga (granita dintre Romania si Imperiul austro–ungar). Artileristii erau contrariati de puternica riposta a armatei romane, dar mai ales de faptul ca nu puteau repera locul de tragere, cu atit mai mult cu cit tirurile erau precise, iar pagubele insemnate. Acest fapt a fost posibil datorita unui tun de calibru mare care era ascuns in tunelul situat intre Busteni si Azuga (functional la acea vreme, nefolosit in zilele noastre), si care imediat dupa lansarea proiectilelor se retragea rapid in tunel pe sina de cale ferata. Urmare a acestei situatii, inaintarea trupelor austro–ungare a fost intirziata cu citeva saptamini.



Epitaful

Dupa ocuparea orasului, un ofiter ungur a furat din Biserica Domneasca din Busteni un epitaf, scris cu fir de aur pe matase, adus din Israel. Avind mustrari de constiinta, in anul 1928, inainte sa moara, ofiterul s–a intors la Busteni si a restituit epitaful bisericii. Epitaful se afla in prezent la biserica din localitate.



Castelul Cantacuzino

Castelul din localitate a fost terminat in anul 1911, fiind ctitorit de Grigore Cantacuzino, zis Nababul, cu dorinta de a realiza o replica de bogatie si somptuozitate a Castelului Peles din Sinaia. De altfel, regele Carol I, pentru a infrina ambitiile Nababului, a permis acestuia cumpararea unei mosii in zona Busteniului, in majoritate padure (990 de hectare), care sa nu depaseasca domeniile regale (peste 1.000 de hectare).

Se spune ca Nababul a cerut permisiunea regelui sa puna pe toata suprafata acoperisului castelului monede de argint (ruble rusesti). Consultindu–se cu ministrul de finante, A. Costescu, acesta i–a sugerat regelui sa–i dea acordul, mai in gluma, mai in serios, cu conditia sa puna monedele pe cant. Se pare ca in vistieria boierului existau atitea monede, dar nicio solutie tehnica nu permitea acest lucru.



Poiana Tapului

Cartier al orasului Busteni, Poiana Tapului a fost pina in anul 1946 o statiune balneo–climaterica de sine statatoare care depasea ca suprafata orasul Busteni, intinzindu–se in partea de sud pina la limita domeniului Peles, si care avea in componenta actualul cartier Cumpatu din Sinaia. In acea perioada, statiunea Poiana Tapului avea, pe linga vilele de odihna, biserica, oficiul postal, cinematograful, fabrica de cherestea, cariera de calcar din care se obtinea varul, o parte din grajdurile regale, si un teren de golf unde, in cadrul unui ceremonial fastuos, regelui Mihai i s–a acordat gradul de locotenent.

Poiana Tapului are si o poveste: in zona numita astazi Vadul Cerbului, aproape de intrarea in Sinaia, se aflau locul de adapare a animalelor salbatice, precum si un spatiu de pinda si vinatoare. Printre animalele care se adapau aici, se spune, venea zilnic si cel mai mare tap vazut prin partile locului, care avea o stea in frunte si care era conducatorul turmei de capre negre. De la acest tap se trage si numele statiunii de atunci, devenita ulterior cartier al orasului Busteni.

Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona