Kitesurfing, zborul pe apa
Articol








Kitesurfingul, pentru unii, inseamna un stil de viata, pentru altii, cea mai buna metoda de a simti libertatea, pentru cei mai multi dintre noi reprezinta doar un sport bizar.

Kitesurfingul este un sport extrem ce imbina zborul cu zmeul si plutirea pe apa. Imaginati–va un surfer ce nu se foloseste de valuri pentru a se pune in miscare, ci de forta vintului. Ideea e una foarte buna, vintul de pe coastele oceanelor si marilor sau din zonele marilor lacuri te poate ajuta sa capeti viteza extrem de mare (recordul este de 50,57 noduri, adica 93,66 km/ora, detinut de Alex Caizergues, kitesurfer din Franta, in Luderitz, Namibia) si mai ales te ajuta sa faci salturi foarte mari, sa zbori peste valuri.



De unde vine ideea de kitesurfing?

In anii 70, un neamt, Dieter Strasilla, s–a gindit sa combine ideea de parasutism cu cea de schi pentru agrement. Urmatorul pas a fost sa inlocuiasca parasuta cu un zmeu. Spre sfirsitul anilor 70 (in 1979) s–a patentat in Elvetia o maniera primitiva de a face kitesurfing. Treptat, francezii de pe coasta atlantica, neozeelandezii, hawaienii au perfectionat acest sport. Zmeul a capatat o structura mai complicata, conferind insa un mai bun control si o mai mare usurinta in manevrare, iar placa a beneficiat de o constructie speciala, in functie de stilul adoptat (wave riding, wake, freestyle, jumping, cruising). Din 2001, dupa mai multe imbunatatiri, acest sport devine mult mai popular, dar si mai accesibil. In 2006 se estima ca numarul persoanelor care il practicau era de 150.000–210.000 (in acel an s–au vindut 114.465 de kite–uri).

Echipamentul

Kitesurfingul este un sport extrem ce presupune utilizarea unui echipament special. Siguranta a devenit primordiala in acest sport, dupa ce unii sportivi au murit izbindu–se de stinci sau de alte persoane aflate in apa, in timp ce altii au fost ridicati de vint la citeva zeci de metri, pentru ca apoi sa se prabuseasca. Echipamentul necesar este destul de scump. Pentru a face kitesurfing ai nevoie de un zmeu (exista mai multe tipuri si mai multe dimensiuni, cu suprafata mai mare sau mai mica) pentru inceput va trebui sa investesti 700–1.200 de euro, iar in viitor, daca veti dori recorduri de viteza sau de sarituri, va trebui sa platiti mult mai multi bani, placa de kitesurf (o veti gasi intre

500– 700 de euro), vesta de protectie, bara de control (vine in general cu zmeul), hamul (practic e o centura, din ce in ce mai complexa ce face legatura intre surfer si zmeu), un cutit de siguranta (se foloseste pentru taierea sforilor in caz de accident), casca de protectie fiind destul de costisitoare. Surferii experimentati folosesc si echipamente de masurare a vintului si a pozitiei (GPS). Puteti opta si pentru un echipament folosit, pe care il veti gasi la un pret considerabil mai mic. In 2004, una dintre firmele importante de echipament a patentat kite–ul cu profil plat, astfel incit cele cu profil C (de generatie veche) au devenit din ce in ce mai rar folosite, preponderent de profesionisti. Aceste kite–uri noi confera mai multa siguranta prin functia denumita quick release inlaturarea rapida a zmeului. Acest sistem e foarte usor de folosit si extrem de util: atunci cind pierzi controlul, cind vintul tinde sa te poarte haotic, actionezi o sfoara de legatura cu kite–ul eliberind bara de control, astfel incit zmeul ramine in continuare prins de tine, insa pierde din sarcina picind spre pamint. Sistemul e atit de bine construit incit mentine zmeul la suprafata pamintului in pozitie de relansare. Acest tip de zmeu are un wind range marit, astfel ca e utilizabil in 80% din ocazii. Lansarea si relansarea se fac mult mai usor, fiind ideal pentru incepatori.

Scoli de kitesurfing in Romania

Acest sport este reglementat de IKO Organizatia Internationala de Kiteboarding. In tara noastra exista doua scoli acreditate de IKO–D&D Kiteboarding si H2O Surf Club. Ambele isi desfasoara activitatea in Mamaia, ultima plaja dinspre nord, la barierele de iesire spre Navodari. Scoala IKO presupune parcurgerea a trei module diferite, ce reprezinta fiecare un anumit stagiu de pregatire in kitesurfing Discovery, Intermediate, Independent.

Modulul 1– Discovery – presupune formarea deprinderilor de manevrare a zmeului in fereastra de vint, acest modul se va desfasura pe uscat, evident, nu presupune utilizarea kiteboardului. Modulul 2 Intermediate va ajuta sa invatati sa practicati singur, in deplina siguranta, kitesurfingul. Presupune lansarea pe apa a placii (cu zmeu), schimbarea de directie in apa, recuperarea zmeului si a barei de control din apa, reglarea echipamentului in functie de conditii. Modulul 3 Independent presupune navigare up wind si down wind, executare salturi, trick–uri.

Preturile pe care cele doua scoli din Mamaia afiliate IKO le cer sint: aproximativ 100 de euro pentru modulul 1, 150 de euro modulul 2, 100 de euro modulul 3. La sfirsitul orelor, cursantul primeste un card de acreditare IKO recunoscut pe plan mondial. Fara acest card, nu veti putea practica kitesurfingul in toate statiunile.

Care sint cele mai bune locuri pentru kitesurfing?

Conditiile meteo diferite si cele geografice speciale inseamna pentru iubitorii de kitesurfing noi provocari si noi metode de a face acest sport si mai interesant. De aceea, exista din ce in ce mai multe cluburi si organizatii de kitesurf ce aduna laolalta sportivi ce calatoresc impreuna spre tot mai multe locuri renumite pentru conditiile bune de kitesurfing.

Locurile foarte bine cotate sint: Maui, Hawaii (este considerata o Mecca a kitesurfingului; aici sint conditii optime pentru orice nivel, tot timpul anului), Puerto Rico, Cape Town, Anglia, coasta vestica a Frantei, Wales (Australia).

Kitesurfing la Mamaia jurnal extrem

La meteo se anunta un weekend cu vint si cu posibile precipitatii, O veste buna gindindu–ne ca nu vor pleca prea multi romani spre plajele Marii Negre, drumul va fi lejer si plajele vor gazdui putini oameni. Conditiile par ideale pentru kitesurfing. Simbata dimineata plecam devreme din Bucuresti (eu si un bun prieten pasionat de sporturi extreme si suficient de curajos pentru a le practica) spre a reusi sa incepem primul modul de kitesurfing. Intuitia a functionat, putine masini se afla in drum spre Constanta si doar citiva oameni pe plaja. Gasim relativ usor locul zona de nord a statiunii Mamaia, spre Navodari. Ne–a ajutat un zmeu inaltat, unul dintre surferi iesise de dimineata pentru a se bucura de vintul puternic. Pe plaja gasim corturile scolii si persoane ce isi pregatesc echipamentul pentru aventura de dimineata. Atmosfera e una placuta, simti ca iti da incredere si, mai ales, curaj pentru a te aventura in marea involburata.

Dupa ce am facut cunostinta cu toata lumea, am ascultat timp de 30 de minute explicatiile instructorului. Ne–a vorbit despre modul de functionare a zmeului, despre controlul lui, despre placa si cum va trebui sa o controlam, accentuind la sfirsit ideea ca siguranta este cea mai importanta si ca atunci cind faci un sport extrem riscurile sint imense. Am imbracat apoi echipamentul si am pornit cu instructorul intr–o zona putin mai aerisita, la citeva zeci de metri departare de baza centrala. Fiecare cara zmeul, centura si bara de control.

In momentele acelea te incearca niste sentimente ciudate, incepi sa simti deja adrenalina, insa o teama straina te tempereaza, nerabdarea devine mare si parca iti vine sa treci peste primele cursuri, sa ajungi direct pe kiteboard, in apa.

Instructorul ne–a facut o demonstratie, explicindu–ne pasii necesari ridicarii zmeului. Nu parea dificil, insa trebuia multa acuratete in manevrarea lui. Erau multi pasi de urmat, cu reguli stricte: asezarea zmeului pe directia vintului, intinderea sforilor, prinderea corecta a acestora de zmeu si, evident, lucrul cel mai important, umflarea corecta a zmeului; ne spunea instructorul ca incepatorii au tendinta de a–l umfla insuficient, acesta devenind greu de controlat. Vintul puternic, un aliat al instructorului, era pentru noi o mare problema, ridica zmeul foarte repede, smulgindu–l parca din miinile noastre. Tehnicile de control din bara parca erau niste manevre ale hazardului, ni se explicase cum putem incarca (accelera) sau decelera, dar nu reuseam sa controlam zmeul, iar cind il aduceam in pozitie corecta devenea instabil.

Am reusit cu greu sa il inaltam, la inceput doar sa il ridicam putin, dupa care vintul il aducea pe pamint. Aceste prabusiri repetate pot deteriora zmeul, de aceea e de preferat sa se faca primul modul pe un vint moderat. Timpul a trecut foarte repede. Abia dupa vreo doua ore reuseam sa inalt zmeul si sa il mentin citeva clipe intr–o pozitie controlabila. Senzatia era una nemaitraita, mi se parea din cind in cind ca ma va ridica zmeul de pe nisip, deodata simteam un gol in stomac si panica ma cuprindea pentru ca ma vedeam zburind haotic spre mare. Instructorul striga sa controlez zmeul, sa ies din fereastra de vint, si parca de fiecare data in ultimul moment reuseam sa evit decolarea. In acele momente imi aminteam o filmare vazuta pe internet cu un tip ce facea kitesurfing si pe care vintul il ridicase foarte sus in momentul in care inalta pe uscat zmeul. Pierduse controlul si zbura la citeva zeci de metri intr–o fereastra de vint. Experienta l–a salvat, a iesit din fereastra, sperind sa se prabuseasca in mare, a cazut insa intr–o zona cu vegetatie reusind sa se pastreze intact.

Trei ore a durat primul antrenament, a fost epuizant, dar la final imi doream si mai mult parca sa ajung pe apa. Dupa o pauza de doua ore am reinceput antrenamentul. Lucrurile au mers mai bine, acum si pentru mine vintul era un aliat, reuseam sa controlez zmeul, sa il cobor, sa il inalt si sa il fac sa ma traga in directia dorita. A fost greu, insa a meritat. Dupa sase ore de munca eram acreditati de IKO pentru modulul 1. Nerabdarea era tot mai mare, parca marea ne chema. Spre seara vintul devenise si mai puternic, stricindu–ne planurile de a incepe modulul 2. Pentru cei experimentati erau conditii perfecte de kitesurfing, admiram de pe mal sariturile, intoarcerile, navigarea in paralel cu viteza. Imaginea kiteuri–lor colorate, zburind alergate de vint, aproape mereu sa se incurce, mi–a ramas in minte vie, dorinta de a mina zmeul si placa prin apa nu imi dadea pace.

Dimineata iesise soarele, se zarea printre norii ce incepusera sa se rareasca. Vintul nu mai era la fel de puternic. Erau conditiile perfecte pentru noi. Am inceput devreme, am reluat pentru un sfert de ora cursul de control al zmeului pe uscat, dupa care am intrat in apa. Lucrurile deveneau din ce in ce mai dificile, controlarea placii era imposibila. Trebuia sa iti sincronizezi perfect miscarile, sa ai grija de zmeu, dar si de placa. Pentru inceput am plutit in zona cu apa mica, pentru ca ne oferea un mare avantaj, atunci cind picam de pe placa reuseam totusi sa mentinem zmeul inaltat. A fost greu, am cazut de foarte multe ori, iar cind nu picam reuseam sa plutesc doar citiva metri. Prima parte a antrenamentului a fost foarte dura si mai ales dezamagitoare, parea imposibil. Am ales sa facem o pauza dupa trei ore de chin prin apa.

A doua parte a antrenamentului a fost una promitatoare. In timpul pauzei am analizat greselile, am incercat sa intelegem tehnica si sa gasim solutii pentru controlarea concomitenta a placii si a zmeului. Am continuat cursurile spre seara, de pe la 5 pina la 9, cind a trebuit sa renuntam din cauza lipsei de lumina. A fost o sedinta reusita, dupa vreo inca doua ore de stradanie am reusit sa ne mentinem echilibrul pe placa, deja puteam sa strabatem o distanta de 10–20 de metri, a trebuit apoi sa perfectionam controlul zmeului. Era absolut necesar, pentru intoarcere, pentru evitarea plutirii necontrolate spre largul marii sau spre plaja. Treptat am avansat spre larg, reusind chiar sa recuperam zmeul si placa atunci cind valurile ne doborau, si sa reluam plutirea. Procesul e dificil, in apa mare e greu sa te urci din nou pe placa si sa iti reiei zborul.

Cursul a fost un succes, am reusit sa plutim mai bine de 50 de metri si sa facem intoarcerea, eram pregatiti acum de kitesurfing, mai trebuia sa incepem sa incercam citeva salturi si trickuri.

Experienta de la Mamaia a fost una inedita, a reprezentat un pas mai departe, zborul cu zmeul pe kiteboard iti da o senzatie speciala, te simti mai liber si mai puternic, parca toata marea e a ta.

Luna septembrie a fost potrivita pentru kitesurfing, mult vint si putini nori. Povestea va continua din iunie, vintul ne va duce mai departe.



Text & Foto: Alexandru Grigorescu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona