72 de ore in Bucuresti
Articol







Zidurile groase ale Casei Poporului mi–au soptit intr–o seara, cind treceam pe linga ele, ca s–au saturat de turistii straini care vin sa se minuneze de constructia lui Ceausescu si ca ar vrea sa scape de povara de a fi destinatia numarul unu a Bucurestiului. Ascultindu–le doleanta, m–am gindit sa dau citeva idei agentiilor de turism si ghizilor care aduc turisti in Bucuresti. Ce destinatii ar trebui sa includa un tur al Bucurestiului in trei zile pentru un turist roman sau strain? Este succesul garantat de cladirile simbol ale orasului sau de catre locatiile alternative care ascund povesti unice?



Ziua intii

Parcul Carol si strazile–scara ale Bucurestiului

As incepe un tur de trei zile al orasului cu Parcul Carol, amenajat in 1906 cu prilejul expozitiei universale. De la Piata Unirii, mergem pe bulevardul Regina Maria, apoi stinga pe strada 11 iunie 1848 (denumita astfel de la data de incepere a Revolutiei in Bucuresti), si trecem pe la statia Gramont. (obligatoriu, aici ghidul trebuie sa spuna povestea locului – de unde vine denumirea ciudata. Daca nu o stim, intrebam unul dintre expertii bucuresteni, prof. Andrei Pippidi. Raspunsul apare intr–unul dintre articolele sale: "Numele acestui cartier vine de la un ofiter francez care fusese aghiotant al lui Alexandru–Voda Ghica, colonelul Antoine–Louis de Grammont (1797–1851). Schimbindu–si titlul de viconte cu rangul indigen de mare logofat, nobilul emigrant se autohtonizase prin proprietatile imobiliare bucurestene pe care le–a dobindit. Ele se intindeau, cu vii si cu helesteu, intre Sebastian, Parcul Carol, Calea Rahovei si Piata Regina Maria, pe suprafete care totalizeaza circa 390.000 metri patrati" (Andrei Pippidi, "Mitocania triumfatoare", Dilema Veche, anul VI, nr. 291 – 11 septembrie 2009).



Mergem mai departe pe str. 11 iunie, pina ce dam de Fintina Zodiac si intram in Parcul Carol. Putini stiu ca aici se afla singurul arbore de sequoia din Bucuresti, si, desi este uscat, turistii pot pleca in cautarea lui. Trecem pe linga Fintina lui Cantacuzino, statuia lui C.I Istrati, "Arenele Romane", "Turnul lui Vlad Tepes", "Monumentul Eroilor", muzeul tehnic "Dimitrie Leonida", iar ghidul le poate explica pe larg cum a fost amenjat parcul pe podgoriile intinse ale Filaretului, cine au fost C.I. Istrati sau Gh. Gr. Cantacuzino, care erau celalalte cladiri din parc inainte de demolare si care este importanta Muzeului Tehnic. Documentarea este mai mult decit necesara (recomand istoriile domnului Adrian Majuru), iar povestile trebuie spuse cu farmec. Masa se poate lua la restauratul de sub pod.



Partea a doua a zilei

Ne intoarcem pina la Fintina Zodiac si alegem sa urcam dealul Filaret. Imediat la dreapta apare intiia surpriza: prima strada–scara din Bucuresti, strada Xenofon. Urcindu–i agale treptele, ajungem pe dealul Suter. Cine a fost Suter? Nimeni altul decit arhitectul–inginerul –peisagistul care a amenjat Parcul Carol in 1906. Pe deal gasim Hotelul "Suter Inn", o bijuterie arhitecturala si avem una dintre cele mai bune perspective asupra Bucurestiului, din simplul motiv ca dealul este unul dintre cele mai inalte din Capitala. Daca tot mai vrem o strada –scara si o poveste interesanta, mergem inapoi la Unirii, urcam Dealul Mitropoliei (Patriarhiei) pe partea stinga pina ajungem la ultima casa. Printre zidurile ei, coborim usor–usor si ajungem in partea inferioara a intrarii in Palatul Patriarhiei. Este cea de–a doua strada–scara. Cam atit pentru prima zi de explorari. E timpul sa luam cina sau sa iesim intr–un bar.



Recomandari:

Clubul Taranului Roman Bd. Pavel Kiseleff nr. 2

Anul trecut, Vintila Mihailescu, directorul Muzeului Taranului Roman, declara: "Un muzeu are un rol astazi daca si–l reinventeaza, daca nu... moare!". Schimbarile prin care un muzeu eminamente traditional le–a adus sint de apreciat: muzeul este gazda de ani buni a numeroase festivaluri, a deschis Clubul Taranului Roman cu concerte saptamanale si organizeaza Tirguri pentru copii. Pare capabil sa se intretina singur si este, cu siguranta, unul dintre punctele de atractie pentru bucuresteni.



Club Fabrica – Str. 11 iunie nr. 50

Un club cu concerte live, stand–up–comedy, amenajat intr–una dintre halele fostei fabrici din apropiere.



Ziua a doua

O raita la Forturile "Centurei Bucuresci"

Pentru turistii care se plictisesc de muzee sau plimbari prin oras, ghidul trebuie sa pregateasca ceva special: forturile de aparare ce marcheaza limitele orasului (centura), construite la sfirsitul secolului al XIX–lea de catre inginerul belgian Brialmont, ce zac astazi in nepasare, neingrijite si uitate. Cel mai cunoscut este, fara indoiala, Fortul 13 Jilava, datorita faimei negative de temnita comunista. Oricum, dintre cele 18 forturi si tot atitea baterii, pot fi vizitate doar citeva: printre ele se afla Fortul 6 Afumati, Bateria 9–10 de linga Autostrada Soarelui sau Fortul 13 Leordeni. Accesul este greoi, dar, teoretic, nu este interzis. Nu sint destinate vizitarii de catre grupuri de pensionari, dar cei care ajung pina la urma la ele se pot mindri cu o experienta unica. Sint recomandate fotografilor, care pot sa isi puna in aplicare maiestria in scoaterea luminii din ungherele ascunse ale caramizilor. Orice turist care doreste sa cunoasca mai multe decit bucuresteanul "de rind" trebuie obligatoriu sa faca o vizita aici.

Povestea acestor constructii include eroismul soldatilor din Primul Razboi Mondial care au aparat Fortul Mogosoaia, tradarea si incercuirea Bucurestiului, abandonarea din anii douazeci si miile de povesti ale detinutilor de la Jilava. Locuri pentru a lua masa de prinz nu exista. Seara, in schimb, mincam pe rupte la restaurantele de pe Lipscani, iar noaptea se incheie in Pasajul Macca–Villacrosse. De ce acolo? Pentru a invata doua nume importante ale istoriei orasului (Xavier Villacrosse, arhitectul sef al Capitalei intre 1840 si 1850, si Mihalache Macca, cumnatul sau) si de a descoperi momentele in care arhitectura bucuresteana rivaliza cu Occidentul. Povestea lunga a pasajului poate fi expusa "la o narghilea" de catre ghidul care a avut grija sa citeasca intreaga istorie in "Bucureştii in date şi intamplari", de Radu Olteanu (Editura Paideia, Bucureşti, 2002). Pasajul are un parfum oriental, muzica buna si narghilea din plin.



Ziua a treia

Bucurestiul micilor mestesugari

Daca vreti sa vedeti cum se "repara" carti vechi, haideti in Centrul Vechi. Pe strada Smirdan nr. 5 pe partea stinga cum te duci spre Lipscani, intr–un gang, la subsolul unei cladiri impozante isi desfasoara activitatea unul dintre cei mai iscusiti mesteri bucuresteni: Aurel Ambrozie. Ucenic la Casa Scinteii, a invatat sa lege carti si a realizat unele dintre cele mai grele restaurari de carti vechi, biblii sau manuscrise. Povestirile sale din perioada comunista sint fascinante (Gh. Gheorghiu–Dej si Nicolae Ceausescu sint doar citeva dintre personajele despre care ii place sa povesteasca), iar regretul ca nu are cui sa ii lase mestesugul il roade necontenit.



Moscheea ascunsa si Cimitirul–monument

Practic, este vorba despre singura moschee din Bucuresti, ridicata initial in Parcul Carol si mutata ulterior vizavi de Cimitirul Bellu in dreptul statiei de metrou Eroii Revolutiei. Chiar daca accesul este interzis, poate fi fotografiata. Despre Cimitirul Bellu ar fi multe de spus, dar ghidul trebuie sa aleaga doar ce e atragator pentru urechea atenta a turistului. Oricum, sint de admirat o serie de monumente, precum cavoul Iuliei Hasdeu, Aleea Scriitorilor sau mormantul fratilor Poroianu. Despre acestia din urma povestea spune ca s–au indragostit la Paris fara sa stie ca au acelasi tata, iar la aflarea adevarului cei doi s–au sinucis.



Seara ultimei zile:

Carturesti mai mult decit o librarie

Aflata pe bulevardul Gheorghe Magheru, amenajata in casa in care locuia la inceputul secolului fruntasul liberal Dimitrie A. Sturdza, Carturestii inseamna mai mult decit o librarie: aici exista o ceainarie, sala de lectura, sala de expozitii (la subsol), gradina de vara si numeroase proiecte pe Arthur Verona.



Cinemateca Eforie Strada Eforie nr. 2

Unul dintre cinematografele favorite ale Reginei Maria in anii douazeci, Eforie a primit numele de la constructia de linga ea: Palatul Eforiei. Poti sa stai la o cafea la parterul Cinematecii, iar ghidul care doreste sa le aminteasca turistilor de un Murnau, Bunuel sau de cinematografia franceza a anilor cincizeci–saizeci ar face bine sa includa Cinemateca pe lista must–urilor bucurestene.



Ei bine, cam asta poti face intr–un weekend plin in Capitala. Locatii de care multi dintre locuitori nu au auzit si nu le–au vizitat, istorie si arhitectura de calitate, aventura si mult loisir. Pe scurt, Bucuresti.





Razvan Voinea
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona