Traditie şi modernitate in viata teatrala bucureşteana
Articol

















Bucurestii sint, indiscutabil, adevarata capitala teatrala a Romaniei, aici fiind concentrate

cele mai importante institutii, dar şi valori artistice. Daca inainte de 89 cenzura şi–a pus amprenta ideolo–gica asupra intregii activitati teatrale, dupa caderea comunismului teatrul a devenit liber. Eliberarea de canoane, de reguli, fortarea li–mitelor, recursul la formule experimentale, alternative toate au inflorit spectaculos in anii postrevolutionari, silind institutiile, regizorii şi actorii sa se adapteze

vremurilor, sa tina piept spectacolului strazii, mult mai viu şi mai percutant.



Teatrul National

Multa vreme reper absolut al mişcarii teatrale de la noi pentru ca istoria lui s–a confundat cu insaşi istoria dramaturgiei nationale, Nationalul bucureştean a fost emblematic in cultura romaneasca. Infiintat in 1852, punind in scena reprezentatii ale pieselor dramaturgilor autohtoni Alecsandri, Hasdeu, Delavrancea, Caragiale, V.I. Popa, Camil Petrescu, Mihail Sebastian, George Ciprian, G.M. Zamfirescu, Al. Kiritescu, Tudor Muşatescu ş.a., beneficiind de o ilustra galerie de mari actori (de la vestitii C. Nottara, Aristizza Romanescu, Grigore Manolescu, Ion Brezeanu, Aura Buzescu, George Calboreanu, Grigore Vasiliu Birlic, Marcel Anghelescu, Radu Beligan ş.a. la artiştii din "generatia de aur" Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Silvia Popovici, Mircea Albulescu, Marin Moraru, Sanda Toma, Mihai Fotino ş.a.), precum şi de mari regizori (de la maeştrii de odinioara Paul Gusti, Soare Z. Soare, Sica Alexandrescu, Ion Şahighian, Al. Finti la cei de azi Horea Popescu, Ion Cojar, Alexandru Tocilescu, Gelu Colceag, Grigore Gonta, Ion Caramitru), Nationalul bucureştean a ramas şi dupa 90 aceeaşi institutie–simbol, aici montindu–se spectacole grandioase, regizate de creatori unanim recunoscuti şi apreciati la adevarata valoare, intre care Andrei Şerban este, de departe, personalitatea care a dinamizat prima scena a tarii. De fapt, revirimentul s–a produs odata cu venirea sa la conducere şi cu montarea Trilogiei antice, cind a fost posibila innoirea repertoriala şi scenica, prin spectacolele regizate de el (Livada de vişini, A douasprezecea noapte sau Noaptea regilor), cit şi de Beatrice Bleont (Romeo şi Julieta), Mihai Maniutiu (Bacantele), Victor Ioan Frunza (Ghetou şi Tamerlan cel Mare), Felix Alexa (Roberto Zucco, Nunta lui Krecinski, Jocul dragostei şi al intimplarii, Visul unei nopti de vara, Sinucigaşul) etc., dar şi innoirea artistica propriu–zisa prin angajarea multor actori tineri talentati de la "generatia 90" (Mircea Rusu, Maia Morgenstern, Dan Puric, Claudiu Bleont, Razvan Mazilu) la "generatia 2000" (Vlad Ivanov, Marius Florea Vizante, Marius Manole).

Dintre creatiile de succes ale anilor postrevolutionari, sub directoratele succesive ale lui Andrei Şerban, Ion Cojar, Gelu Colceag, Fanuş Neagu, Dinu Sararu, Ion Caramitru, amintim: O batista in Dunare şi Dragoste in hala de peşte (regia Ion Cojar), Profesionistul şi Tarimul celalalt (regia Horea Popescu), Regina mama (regia Gelu Colceag), spectacolele de teatru/dans Dama cu camelii, Jocul de–a Shakespeare (in coregrafia lui Razvan Mazilu), spectacolele de pantomima Toujours lamour, Pantomimia şi Vis (realizate de Dan Puric), O scrisoare pierduta (regia Alexandru Tocilescu, respectiv Grigore Gonta), Machinal (regia Alexander Hausvater), Inima de ciine (regia Yuri Kordonsky), Burghezul gentilom (regia Petrica Ionescu), A patra sora (regia Alex. Colpacci) etc.

Din 1973, Nationalul bucureştean functioneaza in actualul sediu, o cladire impozanta care a suferit modificari şi se mai pregateşte de renovare, cu trei sali importante (Sala Mare ce poarta numele lui Caragiale, cu 1.100 de locuri, Sala Amfiteatru sau Sala Rebreanu, cu 400 de locuri, şi Sala Atelier sau Camil Petrescu, avind 200 de locuri) şi alte spatii de joc, de tipul salilor Studio.



Teatrul Bulandra

Institutie emblematica a Bucureştiului, infiintata in 1947 in jurul personalitatii Luciei Sturdza Bulandra, teatrul ce–i poarta numele a cunoscut gloria inca din perioada comunista. Prin venirea lui Liviu Ciulei, teatrul a intrat intr–o perioada de emancipare artistica. Atunci au fost realizate mari spectacole, in regia lui Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie, dar şi a altor creatori (Valeriu Moisescu, Alexandru Tocilescu, Catalina Buzoianu), fiind o perioada in care teatrul a devenit unul de elita. In anii 80, creatiile Catalinei Buzoianu (O dimineata pierduta de Gabriela Adameşteanu şi Uriaşii muntilor de Luigi Pirandello) au facut voga. Anii 90 au consemnat succesul turneului in Marea Britanie cu Hamlet in regia lui Alex. Tocilescu, in care a stralucit Ion Caramitru.

Din 1990, Teatrul Bulandra s–a impus definitiv intre celelalte teatre din Capitala printr–o modernizare accentuata a formulelor scenice abordate de la teatru/dans la mari spectacole de o modernitate frapanta: Visul unei nopti de vara, Deşteptarea primaverii (in regia lui Liviu Ciulei), Teatrul comic (in regia lui Silviu Purcarete), Mephisto, Poveste de iarna, Trei surori, Julius Caesar, Triumful dragostei, Orfeu şi Euridice (in regia lui Alexandru Darie), Antigona, Oblomov, Libertinul, Elizaveta Bam (in regia lui Alexandru Tocilescu), Woyzeck (in regia lui Tompa Gbor), Caligula (in regia lui Mihai Maniutiu), Tacimuri de pui (regia Gelu Colceag), Şase personaje in cautarea unui autor, Copilul ingropat, Turandot, Petru, Patul lui Procust, Tatal (in regia Catalinei Buzoianu) ş.a. In ele au jucat actori indragiti ca Victor Rebengiuc, Mariana Mihut, Irina Petrescu, Luminita Gheorghiu, Virgil Ogaşanu, Florian Pittiş, Adrian Pintea, Horatiu Malaele, Oana Pellea, Marcel Iureş, Razvan Vasilescu, Dana Dogaru, Mihai Constantin, Ştefan Banica jr., Cornel Scripcaru ş.a.

La cele doua sali Sala Izvor şi Sala "Toma Caragiu" de la gradina Icoanei, renovate in 2002 şi 2003 de arhitectul Octavian Neculai au fost puse in scena, in ultimii ani, creatii exceptionale apartinind regizorului Yuri Kordonsky (Unchiul Vanea, Casatoria, Crima şi pedeapsa, Sorry), unanim apreciat de critica de specialitate şi de publicul larg. Dar nici spectacolele regizate de Horatiu Malaele (Cafeneaua, Mascariciul) şi Andrei Şerban (Lear) nu au trecut neobservate.



Teatrul Nottara

Teatru de traditie construit pe Bd. Magheru de arhitectul Ciulei (tatal regizorului Liviu Ciulei) şi infiintat in 1947 ca Teatrul Armatei, Teatrul Nottara a fost condus de George Vraca, mare actor, interpret al rolurilor shakespeariene, apoi de dramaturgul Horia Lovinescu, sub directoratele celor doi impunindu–se cu un repertoriu solid din dramaturgia romaneasca (Alecsandri, Caragiale, Camil Petrescu, Mircea Ştefanescu, Tudor Muşatescu, Victor Eftimiu etc.) şi universala (Shakespeare, Molire, Ibsen, Cehov, Gorki, Dostoievski, Albee, ONeill, Pirandello, Garcia Lorca, G.B. Shaw, Kafka, Goldoni ş.a.), dar şi cu spectacole uşurele, comedioare sau piese bulevardiere destinate publicului larg.

Dintre actorii de ieri ii amintim pe N. Baltateanu, George Calboreanu, Lilly Carandino, Lia Şahighian, Toma Dimitriu, Marcel Gingulescu, Jules Cazaban, Constantin Ramadan, George Trestian, Ninetta Gusti, Sandu Sticlaru, Gilda Marinescu, Anda Caropol, Melania Cirje, Marga Barbu. Dupa 90, publicul i–a putut aplauda pe Ştefan Iordache, George Constantin, Mircea Diaconu, Ion Dichiseanu, Alexandru Repan, Diana Lupescu, Margareta Pogonat, Lucia Mureşan, Ştefan Radof, Ştefan Sileanu, Emil Hossu, Petrica Popa, Dana Dogaru, Ioana Craciunescu, Horatiu Malaele, Dragoş Paslaru, Ruxandra Sireteanu, George Alexandru, Victoria Cociaş, Constantin Codrescu, Constantin Cotimanis, Catrinel Dumitrescu, Tania Filip, Alexandru Jitea, Ion Haiduc, Cerasela Iosifescu, Cristian Şofron, Valentin Teodosiu ş.a.

Dupa 1990, Teatrul Nottara şi–a mentinut tendinta pentru spectacole onorabile, bine facute, dar şi pentru cele facile. Dintre productiile de valoare jucate la cele doua sali Sala Magheru denumita "Horia Lovinescu", cu aproximativ 300 de locuri, şi Sala Studio "George Constantin", cu aproape 100 de locuri amintim Cazul Gavrilescu, in regia lui Gelu Colceag (un tulburator spectacol sincretic de teatru/dans, onirico–realist, despre initierea in misterele vietii, iubirii şi mortii, pornind de la nuvela lui Mircea Eliade La tiganci), Costumele realizat de Dan Puric şi trupa sa Passe–Partout (o creatie foarte inventiva, in care plasticitatea corporala a consunat cu gestica şi mimica, un teatru mut deosebit), Ingeri in America, in regia lui Theodor Cristian Popescu (un spectacol pe teme sensibile ale societatii moderne, precum homosexualitatea, SIDA, pornind de la textul lui Tony Kushner), Antigona şi Variatiuni enigmatice, in regia lui Claudiu Goga, Leonce şi Lena, in regia lui Felix Alexa, Nu se ştie cum, in regia lui Bocsardi Laszlo etc.



Teatrul de Comedie

Infiintat in 1961 pe strada Mandineşti din centrul istoric al Bucureştilor, Teatrul de Comedie a devenit rapid o institutie–etalon, creat şi condus de Radu Beligan, cu un repertoriu dedicat genului comic intr–o gama larga comedie clasica, comedie neagra, absurda, parodie, teatru bulevardier etc. De–a lungul vremii, aici au montat regizori de marca precum Moni Ghelerter, Crin Teodorescu, Valeriu Moisescu, Radu Penciulescu, David Esrig, Lucian Giurchescu, Florin Fatulescu, Dinu Cernescu, Petre Bokor, Sanda Manu, Gheorghe Harag ş.a., iar creatii ca Troilus şi Cresida, Umbra, Procesul, Disparitia lui Galy–Gay, Rinocerii, Ucigaş fara simbrie, Fizicienii, Mutter Courage, Capul de ratoi au constituit momente de apogeu in viata teatrului.

Şi dupa 1990 s–au produs mari spectacole, in regia lui Alexandru Darie (Visul unei nopti de vara, Iluzia comica), Catalina Buzoianu (Fuga, Marlene), Alexandru Tocilescu (Mireasa muta, Poker, Casa Zoikai), Horatiu Malaele (Revizorul, Poiana boilor), insa publicul i–a apreciat, in primul rind, pe actorii care s–au daruit teatrului, de–a lungul vremii, de la veteranii Silviu Stanculescu, Dan Tufaru, Ştefan Tapalaga, Vasilica Tastaman, Iurie Darie, Cornel Vulpe, Tamara Buciuceanu, Dem Radulescu, Ştefan Iordache, Sebastian Papaiani, Gheorghe Dinica, Marin Moraru ş.a. la generatia actuala Ion Chelaru, Vladimir Gaitan, George Mihaita, Virginia Mirea, Marian Ralea, Emilia Popescu, Tudor Chirila, Dorina Chiriac, Magda Catone, George Ivaşcu.

Odata cu venirea la conducerea institutiei a actorului George Mihaita, din 2002, pe linga marile spectacole prezentate la cele doua sali, Teatrul de Comedie a lansat o serie de proiecte ambitioase Festivalul Comediei Romaneşti festCO, Concursul de Comedie Romaneasca, Gala Comediei Romaneşti, Comedia tine la tineri prin care şi–a asigurat "casa inchisa", adica biletele s–au epuizat rapid.



Teatrul Mic

Aceasta institutie creata in 1914 sub numele de Teatrul Maria Filotti, redenumita Studioul actorului de film "Constantin Nottara" şi apoi Teatrul pentru tineret şi copii, este cunoscuta sub titulatura actuala din 1964. Pe aceasta scena au montat regizorii Liviu Ciulei, Radu Penciulescu, Crin Teodorescu, Silviu Purcarete ş.a. pe texte celebre din marea dramaturgie, izbutind creatii exceptionale Richard al II–lea, Tango, Nebuna din Chaillot, Doi pe un balansoar, Richard al III–lea, Jocul ielelor in care au stralucit actorii Ion Marinescu, Octavian Cotescu, Olga Tudorache, Leopoldina Balanuta, Mitica Popescu, Valeria Seciu, Ştefan Iordache.

Jalon al indraznelii creatoare in perioada comunista, mai precis sub directoratul lui Dinu Sararu, cind au fost montate spectacolele fecunde ale Catalinei Buzoianu (Efectul razelor gamma asupra craitelor, Sa–i imbracam pe cei goi, Maestrul şi Margareta, Yvonna, principesa Burgundiei), Teatrul Mic a dat lovitura şi dupa 1990, cu aceeaşi neobosita doamna a regiei romaneşti, care a montat un Pescaruş cehovian de neuitat, o Lolita nabokoviana controversata, o Furtuna shakespeariana in viziune multi–media. Alaturi de ea, au creat spectacole memorabile şi provocatoare Alexandru Tocilescu (O zi din viata lui Nicolae Ceauşescu), Claudiu Goga (Spionul balcanic), Nona Ciobanu (Dragostea celor trei portocale, Bine, mama, dar aştia povestesc in actul doi ce se–ntimpla in actul intii, Cum va place), in care au jucat actori din generatiile 80 şi 90: Mihai Dinvale, Florin Calinescu, Rodica Negrea, Claudiu Istodor, Cristian Iacob, Papil Panduru, Gheorghe Visu, Coca Bloos, Dana Dembinski Medeleanu, Mihaela Radescu ş.a.



Teatrul Odeon

Infiintat in 1946 sub titulatura de Teatrul Municipal CFR Giuleşti, aceasta institutie s–a facut remarcata dupa 1974, odata cu inaugurarea Salii Majestic de pe Calea Victoriei, o sala eleganta cu 300 de locuri, dotata cu un tavan glisant. Denumit Teatrul Odeon in 1990, perioada de glorie a fost aceea postdecembrista, cind au venit sa monteze mari regizori ca Alexander Hausvater, Mihai Maniutiu, Alexandru Dabija. Sub directoratul acestuia din urma, s–au impus proiecte novatoare şi o directie teatrala deschisa experimentelor, formulelor scenice alternative, bazate pe dinamitarea conventiilor teatrale şi pe tendinta de a şoca publicul. Aşa s–a intimplat in ultimul deceniu al veacului trecut cu spectacolele lui Hausvater (Au pus catuşe florilor, La tiganci şi Pericles), aşa se intimpla acum cu spectacolele "copilului teribil" al regiei romaneşti care este Radu Afrim (De ce fierbe copilul in mamaliga, Joy.Mega.Joy, E doar sfirşitul lumii). Alaturi de aceasta directie a mai existat o alta, a teatrului/dans avindu–l in prim–plan pe Razvan Mazilu (Vorbeşte–mi ca ploaia şi lasa–ma sa te ascult, Ingerul albastru, Portretul lui Dorian Gray, Opera de trei parale, Chip de foc, Madame Butterfly), dar şi etapa marilor spectacole (Richard III, in regia lui Mihai Maniutiu, Saragosa–66 de zile, Fratii, Gaitele, Ionesco–5 piese scurte, in regia lui Alexandru Dabija, Stele in lumina diminetii, in regia lui Gelu Colceag, Cumetrele, in regia lui Petre Bokor, Alchimistul, in regia Ancai Maria Colteanu, etc.). Actuala directiune a Dorinei Lazar şi–a propus mentinerea şi continuarea acestor tendinte, acceptind colaborari cu regizori de marca precum Dinu Cernescu, Felix Alexa, Dragoş Galgotiu, Ada Lupu, Beatrice Bleont, cit şi cu tinerii nonconformişti şi impetuoşi Sorin Militaru, Ana Margineanu, Alex. Berceanu, Gabriel Pintilei.



Teatrul Evreiesc de Stat

Inaugurat in 1876 la Iaşi de catre Avram Goldfaden, apoi mutat la Bucureşti, Teatrul Evreiesc are o vechime şi o istorie consistente. La inceputul secolului trecut, regizorul Iacob Sternberg a imprimat directia teatrului de revista, mentinuta şi dupa cel de–al Doilea Razboi Mondial. Cea mai neagra perioada a fost aceea a prigoanei evreilor din timpul naziştilor, cind artiştilor evrei li s–a interzis sa joace in limba idiş, astfel incit a fost infiintat Teatrul Baraşeum, cu reprezentatii in limba romana.

In 1948, teatrul a devenit de Stat, cu sediul in str. Iuliu Barasch. De atunci şi pina acum, repertoriul a ramas neschimbat, pe texte ale scriitorilor evrei (Şalom Alehem, I. Peretz, Isaac Bashevis Singer, Ephraim Kishon, S. Ansky), ale celor romani (Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Dumitru Solmon), cit şi ale dramaturgilor clasici şi contemporani jucati in celelalte teatre, fie ei Shakespeare, Cehov, Ibsen, Strindberg, Shaw s.a. Pe scena acestui teatru s–au remarcat actori ca Leonie Waldman–Eliad, Rudy Rosenfeld, Maia Morgenstern, Th. Danetti, Roxana Guttman ş.a.

Dupa 1990, aici au montat nume sonore ale regiei romaneşti, de la Catalina Buzoianu (Asta seara Lola Blau, Dibuk) la Alexander Hausvater (Din Amsterdam, Anne Frank!), dar şi directorul teatrului, Harry Eliad, a pus şi pune in scena destule spectacole in care actorii angajati sau colaboratori s–au impus ca vedete incontestabile. De asemenea, Teatrul Evreiesc a organizat citeva evenimente notabile: Festivalul international al teatrului de limba idiş, Festivalul national al teatrelor minoritare din Romania, Festivalul de cultura idiş din Europa.



Teatrul Metropolis

Cu o istorie recenta, dar cu un sediu vechi (pe strada Mihai Eminescu, in care a functionat Theatrum Mundi), recent renovat, aceasta institutie condusa de actorul George Ivaşcu este un teatru de proiecte cu spectacole mai mari sau mai mici apartinind unor regizori consacrati (Gelu Colceag, Alexandru Tocilescu, Horatiu Malaele, Felix Alexa, Dragoş Galgotiu, Bocsardi Laszlo, Mircea Marin, Alice Barb), cit şi unor tineri talentati (Florin Piersic jr., Dorina Chiriac, Emanuel Parvu, Carmen Vioreanu), in care joaca actori de la alte teatre, de la "veteranii" Ion Besoiu, Olga Tudorache, Tamara Cretulescu, Tudorel Filimon, Ştefan Radof, la consacratii Luminita Gheorghiu, Mircea Rusu, Coca Bloos, Oana Pellea, Mihai Gruia Sandu, Mihai Constantin, Adrian Titieni, Igor Caras, sau de la talentatii Marius Manole, Sorin Leoveanu, Anca Sigartau, Monica Davidescu, Silviu Biriş la debutantele Ioana Anastasia Anton şi Crina Semciuc.



Teatrele pentru copii

Cei mici au la dispozitie trei teatre Teatrul Excelsior, infiintat in 1990 de maestrul Ion Lucian, Teatrul Tandarica şi Teatrul "Ion Creanga" care au produs, de–a lungul timpului, spectacole de papuşi şi marionete pe texte clasice şi contemporane ale unor scriitori arhicunoscuti, romani şi straini (Eminescu, Creanga, Alecsandri, Petre Ispirescu, Sadoveanu, H.C. Andersen, Ch. Perrault, C. Collodi, E.T.A. Hoffmann, J. Swift ş.a.), in viziunile regizorale pline de fantezie şi culoare ale lui Cristian Pepino, Gabriel Apostol, Ionut Brancu, Mona Chirila, Daniel Stanciu, Kovacs Ildiko ş.a. Multe dintre spectacolele pentru copii produse in aceste institutii au fost şi sint destinate nu numai celor foarte tineri, ci şi adultilor. Sinziana şi Pepelea, Regele cerb, Pinocchio, Pasarea albastra, Craiasa zapezilor, Dragostea celor trei portocale, Danila Prepeleac, Harap Alb, Pacala, Capra cu trei iezi, Mica sirena, Cenuşareasa etc. sint inca vii in memoria spectatorilor de toate virstele.



Teatrul Masca

In peisajul teatral bucureştean, Teatrul Masca ocupa un loc aparte. Infiintat in 1990 ca o mişcare de strada, actorii performind in parcuri, in statii, in mijlocul multimii, s–a fixat mai apoi intr–un sediu din Bucureştii Noi, iar dupa zbateri intense ale fondatorului Mihai Malaimare, teatrul a capatat un locaş modern in zona Militari, pe Bd. Uverturii, principala preocupare a mentorului fiind aceea de a ieşi de sub eticheta de teatru de pantomima produs de un "teatru de cartier" prin abordarea şi altor formule scenice, fara a abandona latura de improvizatie, de clovnerie, experimentala, de interactivitate. Spectacole ca Medievale, A murit moartea, mai!, La romani, Gardienii veseli, Clovnii, Parada clovnilor, Vis de clovn, Prostia omeneasca, Cabaretul natiunilor, Şi a venit ingerul, Actorii, Statuile, Farsele lui Arlechino, Fior damor in Bucuresci etc. au fost reprezentate in spatii neconventionale, avind alura unor happe–ning–uri, insa creatiile Mantaua de Gogol, Domnul de Pourceaugnac de Moliere, Intrusa dupa Jorge Luis Borges, Şapte declaratii de dragoste sub clar de luna linga Fontana di Trevi şi Oglinda dupa

V. Briusov, in regia lui Mihai Malaimare, sint productii rivalizind cu acelea din teatrele dramatice, extrem de bine realizate scenic.

Actorii Sorin Dinculescu, Ana–Maria Pislaru, Mioara Ifrim, Dora Iftode, Katy Balca din garda veche, carora li s–au alaturat Cosmin Cretu, Valentin Mihalache, Ramona Popa, in frunte cu, bineinteles, neobositul Malaimare, sint "interpreti–totali", jucind şi dansind cu o frenezie molipsitoare, creind buna–dispozitie in orice imprejurare, practicind o forma de spectacol fara granite lingvistice, bazat pe gestica, pe multa mişcare corporala, pe jonglerii şi acrobatii, pe elemente din commedia dellarte, care poate fi oriunde inteles şi admirat, mai ales la metrou.



Teatrul de Revista

Teatrul de Revista "Constantin Tanase" este inconfundabil in Bucureşti, incintind spectatorii cu productii amuzante, satirice şi parodice, in care apar actori indragiti ca Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, Nae Lazarescu şi Vasile Muraru, Cristina Stamate şi multi altii, in spectacole pe texte de Mihai Maximilian, Aurel Storin, Eugen Rotaru, pe muzica de Vasile Veselovski, Marius Teicu, Elly Roman, Edmond Deda, regizate de Bitu Falticineanu şi altii. Multe spectacole inca sint vii in memoria populara: Savoy, Savoy, Boema, dragostea mea, Carr de aşi, Hohote in paradis, Se cauta o vedeta, Ah, femeile, Te aştept diseara pe Lipscani, Doi baieti cu sticleti, Dai un ban dar face etc. Promovind cind un umor indoielnic, cind unul de buna calitate, Teatrul de Revista a fost apreciat şi de breasla teatrala, care i–a decernat premii in cadrul galei UNITER, ca o recunoaştere a traditiei acestui gen artistic initiat de Matei Millo şi continuat cu nume ilustre de comici, intre care acela al lui Constantin Tanase ramine reprezentativ in perioada interbelica, dar şi de Mircea Crişan, Horia Şerbanescu, Radu Zaharescu, Horia Caciulescu, Antonescu–Carabuş, cuplul Lulescu – Nicu Constantin, Mihai Ciuca ş.a din perioada pre şi postrevolutionara.



Circul Globus

Circul Globus s–a bucurat de o pozitie privilegiata şi inainte, şi dupa 89, beneficiind de recunoaştere nationala şi internationala, prin trupe ca Moşoianu, Pocluda, Ganea, Cretu, Cristea, Lazar etc. Traditia circului la noi este indelungata. Daca multe trupe itinerante au facut istorie, in 1874 a luat fiinta primul circ stabil, Circul Sidoli, cu sediu propriu, pe locul unde se aflau beraria Gambrinus şi hotelul Cişmigiu. Multi artişti de circ s–au format acolo, culminind cu Gheorghe Moceanu (pionier al gimnasticii şi acrobatiei autohtone), Petre Velescu, Traian Lupu. Tot atunci au debutat clovnii Victor Ciacanica, Tonino Milea, dresorul Franz Krateyl ş.a. In 1954, prin achizitionarea Circului Krateyl, s–au pus bazele primului Circ de Stat de la noi, pe linga care avea sa fiinteze şi un teatru de varietati, gen de estrada care avea sa duca la aparitia in manej a cupletiştilor, dansatorilor şi cintaretilor şi, implicit, la impunerea varit–ului in circul romanesc tendinta predominanta astazi la Circul Globus.

In 1961 avea sa fie inaugurat actualul sediu al Circului de Stat bucureştean, o frumoasa cladire proiectata de arhitectii N. Porumbescu şi C. Rulea, dotata cu o superba sala circulara cu 2000 de locuri şi cu alte spatii pentru antrenamente, menajerie etc. Primul spectacol realizat aici (Fantezii de circ, in regia lui Cezar Tipa), dar şi alte productii care au urmat au pus in valoare multi artişti de circ, precum clovni, dresori, iluzionişti şi prestidigitatori, intre care Lidia Jiga, Nina Buzduga, Retas, Iosefini, trupele Cseghedi, Ganea, Braier, Pocluda, Cristea, Constantin, Carneanu ş.a. Dupa 1990 s–a produs libera circulatie a artiştilor de circ, numeroase fiind trupele şi artiştii individuali care au obtinut contracte in strainatate sau care au venit la noi cu reprezentatii de gen, in cadrul schimburilor culturale şi al spectacolelor produse la Globus. Seria spectacolelor de succes din ultimul deceniu al veacului trecut şi din acest secol este impresionanta şi nu putem decit enumera citeva dintre ele: Triplu salt mortal, Arena veseliei, Vraja circului, Arca lui Noe, Tom Degetel superman toate in regia lui Radu Neag, care a fost o vreme şi director al institutiei , dar şi Aventuri in epoca de piatra, Stelele circului, Printesa savarina, Tara jucariilor, Brasil, Brasil, produse de actuala directoare Branduşa Novac. De asemenea, Circul Globus a organizat şi organizeaza ample manifestari de gen precum Galele Circului şi Festivalul de Circ, cu invitati din strainatate, reuşind sa impuna acest gen artistic şi in rindul adultilor, nu numai al copiilor.

Intre companiile şi teatrele particulare infiintate in Bucureşti dupa 1990, Teatrul ACT, Teatrul Luni de la Green Hours şi compania Passe–Partout a lui Dan Puric au tinut şi tin capul de afiş. Ele au ceva vechime şi numeroase spectacole la activ, itinerate la diverse festivaluri de gen, in tara şi strainatate.



Text: Adina Baranovschi

Foto: foto.gm.ro

Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona