Alaiul sarbatorilor, de la Sfintul Vasile la Paste
Articol





Din ianuarie pina in aprilie, calendarul popular este marcat de numeroase datini si obiceiuri de reinnoire a timpului, de purificare a spatiului vital si de celebrare a renasterii spirituale. Obiceiurile din aceasta perioada – fie ca sint de Sfintul Vasile sau Paste, Lasatul Secului sau de Florii – demonstreaza perenitatea spiritualitatii populare, motiv pentru care am hotarit sa vi le prezentam in rindurile urmatoare.



Prima zi a anului, Sfintul Vasile, marcheaza in Moldova, Muntenia si Dobrogea finalul jocurilor cu masti. Moartea si invierea "Caprei" si a "Ursului" exprima actul simbolic al innoirii timpului imbatrinit si al instituirii unei noi ordini sociale, mult mai bune. 1 ianuarie este si ziua veseliei, a bucuriei, in care se umbla cu sorcova, pentru a le ura oamenilor sanatate si putere. Tot in scop augural (de atragere a unui viitor bun), in familie este bine ca fiecare sa lucreze ceva – fetele sa coasa, iar barbatii sa puna mina pe plug, dupa cum povesteste Doina Dascalu Isfanoni, cercetator etnolog la Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti".

In ajunul Bobotezei (5 ianuarie), in asteptarea preotului cu crucea, are loc un obicei fascinant. Gospodarii din Maramures impodobesc cu verdeata (buscus) o cruce si o luminare, infasurate intr–un stergar tesut. Crucea, numita si "papusa lui Sition", prin Crisana si Hunedoara, se asaza in mijlocul mesei cu bucate de post. Preotul, impreuna cu gazda, merge cu "papusa" prin toata gospodaria si o boteaza cu apa sfintita. Luminarea se stinge in hambarul cu griu, pentru a obtine o recolta bogata, iar din bucatele sfintite se da o parte si la animale.



Lasatul Secului de brinza si originile Martisorului

Dupa Cislegi – timpul sarbatorilor de iarna si al desfatarilor –, la intrarea in Postul Mare, oamenii alunga frigul din natura si raul din comunitate, prin ritualurile practicate de Lasatul Secului de brinza si in Lunea Nebunilor (anul acesta, pe 14 si 15 februarie).

"Urlalia", "Focurile si "Alimori" sint trei ritualuri cind se aprind roti de foc (imbracate cu paie) sau focuri pe dealuri si la raspintii, pentru a da putere soarelui. Tinerii, grupati in doua cete, "striga in gura mare", ironizind numele celor care nu s–au casatorit de Cislegi, precum si defectul care i–a impiedicat sa o faca.

In Lunea Nebunilor, bulgarii si romanii de la Branesti (Ilfov) impart "sanatate". Este vorba despre defilarea "Cucilor", obicei practicat de locuitorii comunei. Personajele mascate – "Cucii" si "Cucoaicele" – purtau masti, straie spectaculoase, iar la talie, curele cu clopote. Ele loveau pe oricare trecator, ca "sa–i scoata raul din trup". De–a lungul timpului, traditia "Cucilor" din Branesti a suferit mai multe modificari, dar s–a pastrat totusi pina in zilele noastre.

1 martie, sau Cap de primavara, nu poate fi separat de obiceiul martisorului. Pregatit de femeia cea mai in virsta din familie, el se reducea la un snur impletit, alb (simbolul luminii) cu rosu (al fertilitatii, vitalitatii). Cum se mai practica si azi in Moldova, martisorul era daruit persoanelor de ambele sexe. Mai tirziu, snurul a primit un ban de aur sau de argint, iar acesta era purtat doar de catre fetele de maritat. Modul de a purta martisorul se deosebea pe sexe, virste si statut civil. La sotii statea peste pintec, pentru a le proteja fertilitatea, la barbati era prins la caciula, iar copiii il purtau legat la incheietura miinii drepte.

De inceputul lunii martie se leaga si legendele Babei Dochia, o femeie suspicioasa si capricioasa (expresie a timpului imbatrinit). Ea isi trimite nora sa ii albeasca, prin spalare, o lina neagra si sa–i culeaga fragi in plina iarna, iar fata izbuteste doar cu ajutor divin. Crezind ca a venit primavara, batrina pleaca la munte cu oile, imbracata cu 12 cojoace, pe care le leapada pe rind, pacalita de soarele caldut. Dupa care ingheata si impietreste, odata cu oile. Legenda ilustreaza reinnoirea timpului si toanele vremii la inceput de martie, dar si caracterul imprevizibil, tumultuos, asociat femeilor.

De pe 1 pina pe 9 martie, femeile isi aleg cite o "baba". Optiunea nu trebuie sa fie aleatorie, ci legata de ziua de nastere, "dupa intratul nostru in lume". In functie de vremea din ziua aleasa, fetele ghicesc cum le va fi "norocul", iar cei din familie vor afla cum le este "firea". De pe 9 pe 15 urmeaza Zilele mosilor. Mosii sint un simbol al echilibrului, iar in perioada lor, prin Banat, tinerii bat cu toiegele in pamint, ca sa intre in el gerul si sa elibereze caldura.



De la salcia Floriilor la pregatirea Invierii

Precum o punte, intre Postul Mare si Saptamina Patimilor stau doua sarbatori: Simbata lui Lazar (anul acesta, pe 27 martie) si Floriile. La prima sarbatoare, in "colindul" numit Lazarelul sau Lazarita, se povesteste despre micul pastor Lazar (prin Muntenia si Dobrogea). El moare si invie, transformat in vegetatie, asa cum amintesc, din casa in casa, "surorile lui", fete de 10–12 ani, in frunte cu o "mireasa". Drept rasplata pentru colindat, fetele primesc oua (simbol al germinatiei, dar si al sacrificiului lui Hristos). Cu o saptamina inainte de Inviere, Floriile celebreaza, anticipind, renasterea sufletului, a mintii si a naturii. Simbol al renasterii este salcia, ale carei ramuri prind radacini si se inmultesc oriunde cad. Datorita acestei insusiri, arborele este considerat si simbolul raspindirii dreptei credinte intru Iisus. Potrivit unei legende bucovinene, drept recunostinta ca a ajutat–o sa treaca un riu, Maica Domnului a binecuvintat salcia: sa nu arda in foc, sa se afle vesnic linga apa si sa fie totdeauna dusa la biserica de Sfintele Florii. Dupa ce ramura de salcie este adusa acasa, copiii sint batuti cu ea pe spate, "ca sa creasca si sa se implineasca". Salcia este pusa fie la icoane, fie la stresini, pentru a proteja casa de duhurile rele. In caz de furtuna, mitisorii se iau si se aprind, pentru ca, asemenea scrumului lor, sa se risipeasca si norii aducatori de grindina sau de potop.

"In Duminica Floriilor exista un anume fel de bucurie, si anume o bucurie retinuta; nu facem petreceri, chiar daca ne cheama Florin si Florica", atrage atentia Doina Isfanoni. Este dezlegare la peste si vin, care amintesc si anticipeaza, in mod simbolic, jertfa Mintuitorului. In Delta, dar si la munte, prin Moldova, pescarii inghit de viu un peste, pentru a avea noroc la pescuit.

Saptamina Mare sau Luminata este un "modul de timp", in care fiecare zi are o semnificatie aparte. Perioada impune practicarea de obiceiuri laice si ritualuri religioase pentru delimitarea fiintei si a spatiului sau de tot ce este negativ. Astfel, luni si marti sint dedicate terminarii curateniei. Barbatii fac curat in ograda si aprind gunoaiele, gest care simbolizeaza eliminarea ultimei ramasite a iernii si aduce, prin cenusa, fertilitate. Femeile deretica prin casa, astfel incit "sa nu ramina colt neatins", intrucit vrajile se prind pe locurile murdare. Dupa ce au facut curat si au varuit peretii, ele impodobesc casa cu tesaturi si cusaturi noi, pentru ca "vine Pastele, fudulul".

De miercuri, oamenii se apleaca mai mult asupra semnificatiei religioase a saptaminii si merg la biserica, la denii. Dupa ce si–au "numarat" ouale la mijlocul postului, femeile le pregatesc pentru a le rosi. Tot miercuri se curata mormintele, iar, de "Joi Mari", oamenii merg la cimitir cu niste ulcele cu jaratic si tamiie, cu colaci si "Joimarici" (ulcele) cu apa, ca ofrande pentru raposati. In nordul Olteniei, pentru morti se aprind pe morminte "Focurile de Joi Mari", iar in Ardeal se face focul prin curti, in jurul lui punindu–se scaunele pe care stau ulcele pline cu apa si colaci, pentru odihna raposatilor. La intoarcerea din cimitire, femeile se apuca, individual sau alaturi de vecine, de vopsit si incondeiat ouale. Asemenea ramurii de salcie, oul rosu imbina simbolurile crestine cu unele precrestine. Oul in sine este emblema a universului si chintesenta a elementelor de fertilitate. O legenda povesteste cum ouale s–au inrosit de la singele lui Iisus, dar in vechime ouale rosii se daruiau celor dragi ca simbol al iubirii. Tot joia se face si pasca. Modul in care se prepara, ingredientele si forma in care este modelata, intotdeauna cu "crucea rastignirii pe mijloc, cu brinza si cu oua rosii deasupra, exprima vizual atit jerfa Mintuitorului, cit si Invierea Lui si renasterea noastra spirituala". De Vinerea Mare sau Vinerea Seaca, atunci cind treci pe sub masa cu sfintul epitaf, nu este bine sa fii dupa o persoana in virsta – "ii iei batrinetea". Vineri are loc si sacrificarea mieilor. In aceeasi zi, tinerii practica un scaldat ritual, cufundindu–se in ape curgatoare, pentru a se curata de "uriciunile omenesti". Seara se merge la prohod, iar luminarile luate atunci se aprind la morminte. In Simbata Invierii, femeile care n–au vopsit ouale si n–au facut pasca se ocupa mai intii de ele si apoi de fripturi. Pe inserat, gospodinele pregatesc "blidul" sau cosul cu pasca si oua rosii, ofrande cu care barbatii vor merge la biserica. Dupa sfintire, la intoarcerea de la biserica, in Moldova exista credinta ca pasca sa se aseze pe capul fetelor, ca sa aiba noroc, putere si puritate. In Duminica Invierii se maninca mai intii "pastii", apoi pasca, se ciocnesc oua si, in cele din urma, se consuma alte bucate. Ziua dintii a sarbatorii este consacrata familiei, iar traditia cere ca primul care ciocneste ouale rosii sa fie barbatul cel mai in virsta. Oul trebuie lovit doar la virf, nu pe coaste sau la spate. In celelalte zile se ciocneste oricum.

Tot in prima zi, in Romanati, avea loc o "Sarbatoare a iilor": flacaii umblau prin sat, adunind iile noi de la fete. Cea mai harnica fata, desemnata public de catre un juriu al batrinelor satului, devenea pentru un an o pilda pentru celelalte. Tot in a doua, dar si in a treia zi de Paste se merge cu "plocon la nasi".

Alaiul sarbatorilor dintre ianuarie si aprilie se incheie anul acesta pe 11 aprilie, in Duminica Tomii, la Brasov. Cele sapte cete de juni, fiecare cu costumul ei specific, petrec la pietrele lui Solomon, incing hora si, ca proba de barbatie, arunca buzduganul, dupa care coboara calare in vechea Cetate a Brasovului. Costumele junilor Brasovului marcheaza apartenenta lor la vechea comunitate romaneasca, "in contrapondere festiva fata de obiceiurile sasilor", subliniaza, in concluzie, Doina Isfanoni.



Bibliografie:

Simon Florea Marian, Sarbatorile la romani, studiu etnografic, volumul II, Editura Fundatiei Culturale Romane.

http://www.brasov.ro/nou/junii.php





Sever Miu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona