Pelerinaj la Minastirea Nicula
Articol




Unul dintre cele mai importante asezaminte religioase transilvane si, totodata, un renumit loc de pelerinaj de la noi este sfinta minastire Nicula, din judetul Cluj, cu hramul Adormirea Maicii Domnului(15 august). La mijlocul lui Gustar, aici poposesc sute de mii de credinciosi din toate colturile tarii, atrasi de icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.



Minastirea de calugari Nicula se afla la sapte kilometri de Gherla, la 18 km de oraselul Dej si la 50 km de municipiul Cluj–Napoca, este situata la capatul satului Nicula si apartine comunei Fizesul Gherlei. Aici se poate ajunge foarte usor, cu trenul, pina in orasul cunoscut mai degraba prin inchisoarea detinutilor politici, care a functionat aici pe vremea comunistilor, si apoi strabatind cei sapte kilometri, eventual pe jos, asa cum fac majoritatea pelerinilor animati doar de credinta si abandonind temporar caile rapide de acces. Este considerata chiar o ruta initiatica si pregatitoare pentru cei care vin special la minastire.

In departare se zaresc, inca din vatra satului, pe un deal, turlele noii catedrale de la Nicula, precum si impozanta casa de creatie cu biblioteca, muzeul si chiliile, dar de–abia de la poarta minastirii, dupa ce se urca un kilometru in panta (ultima portiune a drumului), ne dam seama de maretia edificiului. Este imposibil sa nu fii impresionat de complexul monahal de la Nicula, dispus pe un platou inconjurat de dealuri impadurite, unde s–au inaltat felurite cladiri – actuala biserica destul de deteriorata, unde se afla Sfinta Icoana, apoi noua catedrala, chiliile, resedinta arhiepiscopala etc. , dupa cum ai o stringere de inima la vederea bisericutei din lemn din incinta, inghesuita intre masinile care transporta materialele de constructie ori produsele ce se vind la magazinul cu specific religios. Aceasta biserica de lemn, in stil maramuresean, inchinata Sfintei Treimi, dateaza din secolul al XVII–lea, fiind adusa aici in 1973, in urma incendiului care a cuprins precedenta bisericuta din lemn. In zilele de sarbatoare sau la hramul Sfintei Marii, din mijlocul verii, vine lume multa, sute de mii de credinciosi, iar slujba se tine afara, pe o scena in aer liber, oamenii sezind pe iarba, dispersati pe dealul din jur pina in apropierea cimitirului. Nu ii deranjeaza acest lucru, ba dimpotriva, simt cel mai bine comuniunea om–natura–divinitate. Poate nu–i lipsit de importanta faptul ca in cimitirul de la Nicula se afla mormintul lui Ioan Alexandru, poetul religios transilvan, dupa cum i s–a spus inca din timpul vietii.

Mai trebuie mentionat ca asezamintul religios de la Nicula a fost disputat intre ortodocsi si greco–catolici, iar aceasta "discordie" cu radacini in trecut nu s–a stins nici pina acum. Minastirea a fost construita pe la 1700 de un grof catolic si de sotia sa, cu ajutorul credinciosilor ortodocsi ai satului Nicula, pe locul unde a trait, in veacul al XIV–lea, un pustnic ortodox. Istoria consemneaza mai multe reconstruiri ale bisericii (in anii 1552, 1700, 1712, 1973), in urma unor incendii. Dupa unirea cu Biserica Romei, de la inceputul secolului al XVIII–lea, s–a trecut la greco–catolicism, apoi, in perioada comunista, a devenit ortodoxa. In timpurile noastre, pentru atenuarea disensiunilor, alaturi de biserica inaltata intre 1875 si 1879, de catre ctitorii greco–catolici Mihai si Ioan Ivascu, cu hramul Sfintului Ioan Botezatorul, purtind patina vremii (sint vizibile crapaturile si caramizile cazute din ziduri), se ridica o impozanta catedrala ortodoxa. Poate ca pelerinilor straini de loc sau enoriasilor niculeni, fie ei ortodocsi sau catolici, nu le pasa de aceste lucruri, intrucit ei vin aici sa se roage la Sfinta Icoana pictata de preotul ortodox Luca din Iclod in 168, infatisind–o pe Maica Domnului cu pruncul Iisus pe bratul sting, care ar fi lacrimat prima data in anul 1699. De–a lungul timpului s–au consemnat destule vindecari si alinari ale suferintelor trupesti si sufletesti ale celor care s–au rugat la aceasta icoana expusa in biserica minastirii si scoasa afara, la sarbatori, pentru a fi vazuta de cit mai multa lume. Cert este ca, multumita acestei icoane, a inflorit la Nicula un vestit atelier de pictura pe sticla si, mai nou, pe lemn. De asemenea, nu este lipsit de importanta faptul ca, inca din secolul al XVIII–lea, Papa acorda iertarea pacatelor (indulgenta) celor care mergeau in pelerinaj la Nicula, confirmind astfel puterea Icoanei Sfintei Maria, care a sfintit locurile.

In zilele noastre, asezamintul religios de la Nicula urmeaza sa fie imbogatit cu un centru de studii patristice si ecumenice, care se va alatura celorlalte constructii, astfel incit aici va exista un veritabil templu monahal, cum se gasesc in multe locuri din tara, gazda a multor oaspeti, nu doar a pelerinilor propriu–zisi, ci si a turistilor obisnuiti, atrasi de frumusetea plaiurilor. Intr–adevar, dealurile minastirii si imprejurimile (Carbunari, Podul Mic, Podul Mare, Zapodia, Ghergheleu, Poiana Luchii) imbie la drumetii, dar si la popasuri prelungite in acest minunat colt de tara. Pelerinajul la sfinta minastire clujeana este unul dintre acele itinerare de suflet, obligatorii pentru orice roman.



Adina Baranovschi

Foto: Bogdan Baranovschi
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona