Deziluzia unei vizite la Moisei
Articol




Revista Vacante & calatorii isi propune, incepind cu acest numar, sa traga un semnal de alarma in ceea ce priveste monumentele, siturile si locurile de interes turistic lasate in voia sortii. Asadar, asteptam de la dumneavoastra, dragi cititori, sa ne semnalati aceste aspecte, pentru a fi aduse la cunostinta celor in drept.

Pentru inceput, in vara aceasta, pasii m–au purtat prin minunatul, incintatorul si mult–iubitul Maramures. Tara de legenda si istorie, Maramuresul este pentru mine un tinut de suflet si vis. Am revazut si am vizitat cu placere bisericile cu turnurile imense, inaltate spre cer, adevarate catedrale din lemn, minastirile de la Birsana si Rohia, Cimitirul Vesel de la Sapinta. Peste tot este curatenie, iar grija locuitorilor de a le pastra si de a le pune in valoare este mai presus de orice. Ramii cu un sentiment placut, iar bucuria pe care o simti privind aceste frumuseti este inzecita, cind realizezi cu cita dragoste se ocupa de ele si le pastreaza cei care le au in custodie.

Ajuns pe Valea Viseului, am dorit sa mai contemplu o data monumentul de la Moisei, care aminteste de evenimentul tragic si cutremurator ce s–a petrecut in toamna anului 1944. Atunci, constrinsi sa se retraga din cauza infringerilor suferite din partea Armatei Romane, hitleristii si hortistii au prins 30 de romani aflati in zona si, acuzindu–i de sprijin acordat trupelor romane, i–au inchis intr–o casa, unde au fost ucisi in mod bestial, fiind impuscati prin fereastra cu mitralierele. Ca prin minune, doua dintre victime au scapat, una raminind cu probleme psihice toata viata. In dementa lor, asasinii au dat foc comunei, prefacind in cenusa mai mult de 250 de case. De atunci, tragicul eveniment a devenit sursa de inspiratie a multor balade, dar si opere de arta. Marele nostru sculptor Vida Gezu a ridicat, la marginea comunei, 12 stilpi din piatra cioplita, sub forma unor siluete barbatesti, strinsi in hora, in jurul unei lespezi de piatra. Pe chipurile foarte expresive se pot citi diferite stari sufletesti. Este emotionant acest omagiu adus de artist acestor martiri ai neamului romanesc. Din pacate insa, pentru a ajunge la monument exista putine indicatoare care sa–i faca simtita prezenta. Este doar unul, din lemn, inscriptionat modest, pus pe un stilp de electricitate, chiar in apropierea monumentului. Daca nu te uiti bine sau daca nu te–a ghidat vreun localnic, treci fara sa–l sesizezi, bijbiind in cautarea locului. Cindva, opera lui Vida Geza se vedea de pe sosea, dar acum este obturata si, ca sa ajungi la ea, trebuie sa fii foarte atent la ghezes. Dar nu aceasta este problema, deoarece trenul are, si el, drumul lui... Cind ajungi la monument incepe cu adevarat deziluzia. Scarile de acces sint in paragina. Ajuns sus, constati ca lespedea este deteriorata, iar stilpii sufera si ei din cauza timpului, care nu i–a iertat, astfel incit s–au inclinat. Iarba din jurul lor nu este cosita, ba mai mult, din virful unuia (de fapt, capul personajului imortalizat de sculptor) cresc buruieni.

Am vazut turisti dezamagiti de starea si de felul in care este ingrijit acest monument si sper ca, prin rindurile acestea, scrise cu durere si cu speranta, opera lui Vida Geza va fi tratata asa cum se cuvine, pentru a ramine o icoana vie a jertfei poporului roman pentru apararea gliei sale.



Cristian Hristea
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona