Legendele schiului – Emile Allais
Articol






Pe pistele din frumoasa si aristocrata statiune franceza Megve, unde s–a nascut, la 25 februarie 1912, poate fi zarit schiind, la venerabila virsta de 98 de ani, faimosul Emile Allais, o legenda a schiului, primul campion mondial francez la aceasta disciplina sportiva. Prin amabilitatea domnului Remy Naville, directorul ALPEO Edition, gazduim in paginile revistei noastre un interviu cu legendarul Emile Allais.



Stimate domnule Emile Allais, ce v–a determinat sa alegeti schiul ca profesie?

Cind aveam in jur de 10–12 ani, vedeam persoane care schiau pe pantele de la Megve. Statiunea era in plina dezvoltare, multumita baroanei de Rothschild, care isi construise palatul la Mont dArbois. Parintii mei aveau o brutarie. Tatal angajatului lor era timplar si mi–a zis sa ma duc sa–l rog sa–mi faca o pereche de schiuri. Insa am invatat cu adevarat sa schiez gratie unchiului meu Hilaire, care, in timpul Primului Razboi Mondial, plecase in Rusia sa predea schiul. La reintoarcere, o acompania pe baroana in excursii si, adesea, ii insoteam si eu. De aici a inceput totul. Pentru fixare, am folosit balamalele unui dulap, pe care le–am montat pe schiuri. Intre timp, parintii au lasat brutaria si au devenit hotelieri, ceea ce mi–a permis sa merg adesea la Mont dArbois, unde se deschisese o scoala de schi. Unul dintre monitorii de schi austrieci, Otto Lantschner, care m–a vazut schiind, mi–a spus: "Aluneci destul de bine, dar virajul nu–l faci cum trebuie". Si a inceput sa–mi dea sfaturi despre cum sa–mi imbunatatesc stilul. Otto era un schior foarte bun si avea o tehnica sofisticata. Intr–o zi, urmarindu–ma la sarituri, mi–a zis: "Te–am vazut, impreuna cu directorul scolii de schi, facind o coborire si mi–a placut, dar la sarituri nu–mi placi". De atunci am inceput sa fac schi alpin.



In 1937, ati obtinut trei titluri de campion al lumii, la Chamonix

Cind am cistigat coborirea, aveam toata increderea ca voi cistiga si slalomul, chiar daca nu era specialitatea mea, ceea ce imi aducea titlul la combinata. Dupa cele trei victorii nu mai aveam ce sa iau si ma intrebam: "Pentru ce sa ma lupt?". Federatia m–a incurajat sa continuu si astfel am cistigat combinata la Mondialele din 38. Si apoi, la scurt timp, a inceput razboiul.



Ati fost numit "muschetarul schiului alpin"...

Atmosfera era una frateasca. Antrenam echipa ca sa progreseze. La Mondialele de la Engelberg, din Elvetia, in 1938, am terminat pe locul doi, atit la slalom, dupa elvetianul Rudolf Rominger, cit si la coborire, devansat de James Coutet. Eram bucuros insa, deoarece era unul dintre ai nostri.



Care va este cea mai draga amintire sportiva?

Cele trei victorii de la Chamonix, din 1937.



Reevaluindu–va activitatea, care sint cele mai mari bucurii?

Ce am realizat la nivelul tehnicii de schiat si al monitorilor. Pe vremea aceea, nu aveam scoli de monitori si eram fortati sa mergem sa invatam metodele de schi ale austriecilor. Nu consideram ca este nici practic, nici normal si, impreuna cu Federatia, am creat scoli de schi cu monitori. I–am folosit pe cei mai buni din acea perioada: austriacul Anton Seelos si elvetianul Rudolf Rominger, pentru a ne antrena la slalom (primul – campion mondial la slalom si combinata, in 1933 si 1935 n. red.), iar al doilea a cistigat sapte medalii mondiale, intre 1934 si 1939. Amindoi aveau o tehnica extraordinara de coborire. Seelos ne batea tot timpul, drept care mi–a venit ideea de a inventa o noua tehnica de a schia, ramasa valabila pina azi si pe care imi face placere intotdeauna sa o vad la monitori.

Sinteti monitorul de schi numarul 1.

In decembrie 1937, Andr Tournier a primit cea mai mare nota la primul examen al monitorilor. Cind s–au decernat premiile, juriul, din care faceam parte si eu, a decis sa–i acorde medalia numarul 1, dar Andr m–a privit si a zis: "El o merita, nu eu!", oferindu–mi medalia si facindu–mi o imensa bucurie.



Sportul si emotiile se impart. Care este sfatul dumneavoastra referitor la educatia sportiva?

La nivelul Federatiei consider ca nu se exploateaza suficient experienta campionilor titrati, care ar trebui implicati in scolile de schi. A face apel la campioni este mai bine decit orice teorie. In plus, reprezinta o promovare formidabila pentru sport.



Slalom, slalom gigant, coborire. Ce ginditi despre evolutiile actuale?

In prezent, cursele au devenit foarte dificile si mult mai periculoase. In principal coborirea, unde alunecarea este din ce in ce mai rapida. Se incearca o reducere a vitezei, prin viraje si prin salturi, dar cu schiurile parabolice actuale se produc foarte multe cazaturi, cauzatoare de rani si nu numai. Parintilor care imi cer un sfat pentru copiii lor, referitor la schiul de competitie, le raspund prin "da" pentru slalom si slalom gigant, iar pentru coborire le spun ca, numai daca este cu adevarat pasionat de aceasta disciplina, copilul lor poate continua, deoarece este foarte periculoasa.



Care este schiorul dumneavoastra preferat?

Jean–Claude Killy. Este un om foarte inteligent. L–am cunoscut de tinar, pe vremea cind era la Val dIsre. Cele trei titluri olimpice din 1968 le–a meritat din plin.



Ce parere aveti despre actualii schiori francezi?

Jean–Baptiste Grange merge foarte bine si e aproape de perfectiune. Il privesc intotdeauna la televizor, iar atunci cind nu face greseli e imbatabil. Nu pierde viteza in viraje si consider ca schiaza de o maniera perfecta.

Julien Lizeroux are si el toate atuurile pentru a cistiga. Antoine Dnriaz a excelat la Jocurile Olimpice de la Torino, in 2006, fiind un coboritor exceptional, care a meritat cu adevarat titlul olimpic.



In opinia dumneavoastra, Savoia de Sus are toate capacitatile pentru a gazdui Jocurile Olimpice din 2018?

Bineinteles, Jocurile Olimpice sint dorite si posibil de organizat. De altfel, toate statiunile din jurul Annecy–ului sint bine organizate in ceea ce priveste transporturile. Obtinind organizarea Jocurilor, poti dezvolta mai bine sporturile de iarna in regiune, dar si in Franta. Foarte important este faptul ca pistele din Savoia de Sus au reputatie din punct de vedere competitional in toata lumea, ceea ce nu este tocmai neglijabil legat de imagine. De exemplu, pista de bob de la La Plagne este perfecta pentru Annecy 2018.



In calitate de specialist care i–a cunoscut evolutia de la sat la statiune, ne puteti spune cite ceva despre Megve?

La Megve, am avut sansa unor primari care au inteles sa evite trecerea drumului principal prin centrul localitatii si sa favorizeze un acces usor. Toate acestea au permis salvarea asezarii si dinamizarea activitatilor.



Mai schiati si astazi?

Da, uneori. In anul 2008 am cazut insa, deoarece am alunecat pe o pojghita de gheata si m–am accidentat la genunchi. Anul trecut am schiat dupa Mondialele de la Val dIsre, iar anul acesta, impreuna cu fiicele mele, Karen si Kathleen, si cu nepotii, Emile si Lou, voi schia la Megve.



Palmares impresionant:

– Locul 1 la coborire, slalom si combinata la Campionatul Mondial de Schi din 1937;

– Locul 1 la combinata si locul 2 la coborire si slalom la Campionatul Mondial din 1938;

– Locul 2 la coborire si combinata la Campionatele Mondiale din 1935;

– Locul 1 la coborire in 1936 si locul 1 la combinata, in 1937, la celebra cursa

Arlberg–Kandahar.



Traducere si adaptare: Cristian Hristea
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona