Schi, noblete si poezie – Interviu cu prof. univ. Mircea Tataru
Articol



Pasiunea pentru schi i–a fost insuflata de catre marele schior francez Emile Allais, cel care i–a servit drept model in conturarea unui stil tehnic, curat de a aluneca pe pista. Totodata, preocuparea pentru dezvoltarea acestui sport a fost cea care l–a determinat pe prof. univ. Mircea Tataru sa indrume intregi generatii de tineri pasionati de schi. Iar astazi, acest pionier al schiului din Romania isi exprima dragostea pentru acest sport... in versuri.



Domnule profesor, ne aflam in plina iarna, un anotimp pe care stim ca il iubiti foarte mult. Sa fie oare schiul motivul sau poate faptul ca ati facut cunostinta cu aceasta lume intr–o zi de decembrie?

Zapezile de la munte au capatat un loc special in inima mea, odata ce am descoperit farmecul schiului. Vorbim despre perioada cind la noi acest sport nu era foarte raspindit. In 1941 am devenit student la Institutul de Educatie Fizica si Sport (IEFS) si am imbratisat cursul de schi inca din primul an. De atunci, acest sport m–a subjugat, chiar daca m–am specializat si in alte sporturi de echipa, precum voleiul. Este o placere, o fericire care poate fi descrisa cu greu in cuvinte sa simti ca zbori pe culmile inzapezite si insorite ale muntilor.



Cum se schia la inceputuri, cind ati facut primii pasi in acest sport?

Pe atunci nu existau specialisti in schi. Acest sport se practica brambura la noi; purtam pantaloni largi, din material antiderapant, si bocanci simpli, care se fixau de talpa schiului cu ajutorul unor legaturi din piele. Prima alunecare cu talpile de lemn a fost pentru mine miraculoasa, poate si pentru faptul ca a avut loc la Baisoara, in muntii Apuseni, un loc de vis.



Cum l–ati intilnit pe Emile Allais?

Emile Allais si prietenul sau, James Scoutet, erau cei mai valorosi schiori ai vremii. Am avut bucuria sa traiesc personal evolutia tehnicii schiului, sub influenta marelui Allais. Daca la inceput se credea ca schiul corect inseamna plasarea greutatii corpului schiorului pe verticala, stilul "Allais" a introdus mutarea centrului de greutate catre fata in dinamica miscarii, corpul "en avant", cu torsiunea corespunzatoare a trunchiului.



Cum a evoluat cariera dvs. de schior pasionat?

Am trecut usor de la o etapa la alta in facultate, astfel incit, in anii III si IV de studentie, devenisem instructor pentru colegii mei. M–au ajutat foarte mult pregatirile pe care le faceam in vacante, prin Organizatia Sportului Romanesc, cu performeri din lotul national de schi, apoi cantonamentele in Muntii Paring, la Poiana Brasov, la Predeal, in fiecare an in alte locuri. Colegii ma numeau "omul–guma", probabil din cauza usurintei cu care executam miscarile. Ma imbracam in negru si nu stiu de ce imi placea acest lucru



Contrasta bine cu albul zapezii

La ceva timp dupa ce am terminat IEFS, am fost numit profesor de schi la Scoala Tehnica Sportiva, apoi, prin cursurile de schi initiate de Ministerul Invatamintului si al Educatiei de atunci, am instruit studenti din toata tara. Mai mult chiar, ii invatam sa schieze si pe profesorii de educatie fizica specializati in alte sporturi sau pe aceia care doreau sa patrunda tainele acestui sport. Ulterior, a venit perioada prolifica de la Academia de Studii Economice din Bucuresti, unde, la un moment dat, am condus Catedra de Educatie Fizica, pina in 1984, cind am iesit la pensie. In taberele studentesti eram instructorul de schi al grupelor avansate si inventam tot felul de metode ca sa–i atrag pe invatacei.



Este greu de invatat acest sport?

Eu am invatat destul de tirziu sa schiez in ultimii 25 de ani insa, lucrurile s–au schimbat radical, copiii ajungind pe schiuri inca de la virste fragede, astfel incit nu capata frica, iar schiul le devine a doua natura. Ca adult, daca urmezi de la inceput citeva lectii, daca ai vointa si putina dexteritate fizica, totul devine usor, iar microbul iti intra in singe pentru toata viata. Eu poate as mai schia si astazi, dar sanatatea nu–mi mai permite, asa ca "Pe pante din buletine/ Aflu trist ca iarasi ninge/ Din pacate fara mine/ Ma ineaca lacrimi natinge/ Nu mai bat cu pasi usori/ Muntii si potecile/ Cind schiam eu pe sub nori/ Neaua facea legile."



Constat ca mai aveti o iubire, un hobby. Scrieti versuri

Mi–am descoperit acest interes chiar intr–o tabara de schi, cu multi ani in urma, cind cabanierul m–a invitat sa scriu citeva cuvinte in cartea de oaspeti. Atunci m–am pomenit ca leg versuri, care au avut mare succes la auditoriu si am fost indemnat sa scriu in continuare poezie. Multi ani dupa acest moment am adunat citeva sute si asa s–a nascut primul meu volum de versuri, Orizonturi, publicat acum citiva ani. Aici n–am uitat sa scriu si despre iarna, munte, schiuri si intimplari romantate.



Ce ati dori sa le transmiteti cititorilor acestei reviste?

Fiti optimisti, faceti miscare si, daca va apucati de schi de agrement, veti sti ca toata viata veti avea un atu in buzunar. Macar o zi implinita pe saptamina, plina de dinamism, sanatate, veselie si prieteni asta inseamna schiul!



Cristian Hristea
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona