Ilarie Mitrea, primul cercetator roman in America Centrala si Arhipelagul Indonezian
Articol













In galeria calatorilor romani care au cutreierat si au cercetat mapamondul in a doua jumatate a secolului al XIX–lea, un loc aparte il ocupa Ilarie Mitrea, primul calator, colectionar si cercetator roman in America Centrala si in cel mai mare arhipelag al planetei.



Deceptionat de pierderea concursului de medic in satul sau natal, Rasinari, se angajeaza, in anul 1864, in calitate de capitan–medic, in armata lui Maximilian, printul austriac care, cu un an inainte, se proclamase imparat al Mexicului cu sprijinul imparatului Napoleon al III–lea al Frantei impotriva vointei poporului mexican.

Sesizind situatia existenta in Mexic, desi se afla in slujba imparatului avind sarcina de a organiza asistenta sanitara a punctelor de garnizoana imperiale dintr–un district , Ilarie Mitrea acorda ajutor medical armatei revolutionare mexicane, in rindurile careia devine foarte popular. In acelasi timp, tinarul roman din Rasinari, care, la data debarcarii pe pamintul mexican, avea numai 22 de ani, animat de dorinta de a cunoaste vechile civilizatii mexicane, strabate teritorii intinse si efectueaza unele cercetari personale, in situl arheologic Palenque, din Peninsula Yucatn, asupra vestigiilor materiale ale culturii maya, cea mai stralucita civilizatie a Americii precolumbiene.



Contactul cu civilizatia mexicana si reintoarcerea in tara

Palenque, fosta capitala a Imperiului Mayas, adapostea un remarcabil ansamblu arhitectonic din secolele VI–X, intre care numeroasele edificii inaltate pe imensa platforma El Palacio, piramida–necropola a inscriptiilor, templele Soarelui si Crucea Stufoasa etc. Exponatele si piesele cu caracter preponderent etnografic culese de el in perioada acestor calatorii le va reuni in mai multe colectii, dintre care una, de ceramica veche din regiunea Tabasco (astazi stat al Mexicului), aflata spre granita cu Guatemala, o va aduce la Rasinari, iar alta, de arme vechi indiene, lasata temporar Muzeului Etnografic din Viena, va ramine definitiv in patrimoniul acestuia. Dupa infringerea monarhistilor se intoarce in tara, in iarna 1867–1868, pe ruta Veracruz–Genova–Viena–Budapesta–Rasinari, desi indianul Benito Jurez, conducatorul republicanilor, ajungind din nou presedinte al Mexicului (in 1867, dupa efemera exercitare a functiei in 1858), ii asigura, ca urmare a serviciilor pe care i le adusese Ilarie Mitrea, un post insemnat in armata sa. In tara insa, intrind in conflict cu autoritatile austro–ungare, este acuzat de tradare, ca urmare a sprijinului acordat cauzei revolutiei mexicane intrucit imparatul Maximilian facea parte din dinastia de Habsburg, fiind arhiduce de Austria , motiv pentru care i se interzice practicarea medicinei. In urma acestei interdictii, Ilarie Mitrea este nevoit sa se angajeze (in anul 1869) din nou ca medic militar ("ofiter al sanatatii" era formula oficiala), de aceasta data in Indiile Olandeze (Indonezia), unde ramine, fara intrerupere, timp de 25 de ani (1869–1894). Va mai reveni in tara inca o data, in anul 1897.



Descoperirea culturii Arhipelagului Indonezian

In Arhipelagul Indonezian, ca si in Mexic, de altfel, dorinta de a cunoaste populatiile in sinul carora traia il determina pe Ilarie Mitrea sa organizeze adevarate expeditii in regiunea centrala si sud–vestica a insulei Java, in insulele Celebes/Sulawesi sau, impreuna cu sotia sa, indoneziana de origine, patrunde in partea centrala a insulei Borneo/Kalimantan, in Insulele Moluce, precum si in partea vestica a insulei Noua Guinee (actualul Irian Jaya – fosta Noua Guinee olandeza). In marea insula Borneo, compatriotul nostru intra in contact cu triburile dayace, care, traind izolate, erau aproape necunoscute la acea data europenilor. Pina in secolul al XIII–lea, dayacii ocupau intreaga insula, fiind apoi impinsi de catre malaiezii din Peninsula Malacca si insula Sumatra spre interior, in regiunile muntoase, unde, de altfel, i–a si intilnit calatorul roman.

Pentru a ilustra popularitatea de care se bucura medicul roman in rindul populatiilor bastinase este suficient sa amintim faptul ca, in timpul explorarii interiorului insulei Borneo, s–a organizat o adevarata stafeta de calauze locale, in vederea facilitarii calatoriei sale in acele tinuturi, in care "cuceritorii europeni" devenisera indezirabili.



Contributia cercetatorului Ilarie Mitrea la dezvoltarea stiintei

Expeditiile intreprinse i–au oferit lui Ilarie Mitrea tot atitea fericite ocazii pentru colectarea unui impresionant material etnografic, botanic si zoologic, pe care l–a trimis diferitelor muzee din tara, prioritate avind Muzeul de Stiinte Naturale din Bucuresti (in prezent, Muzeul de Istorie Naturala "Grigore Antipa"), care pastreaza si astazi o serie din exponatele respective. Cercetatorul roman a realizat extraordinare colectii de reptile, amfibieni, maimute, pasari, insecte, dintre acestea remarcindu–se cele de fluturi, plante etc., care, probabil, se afla in muzee vieneze precum Naturhistorishes Museum. Unele dintre piesele aduse de Ilarie Mitrea, in urma cu peste o suta de ani, sint astazi raritati, nu numai in natura, unele fiind pe cale de disparitie (inscrise in renumita Carte rosie; dde exemplu, porumbelul cu coroana, maimuta nasoasa, unele specii de pasarea–paradisului s.a.), ci si in muzeele de specialitate din lume.

Desi a profesat tot timpul ca medic, Ilarie Mitrea a reusit sa stringa un numar impresionant de piese de colectie in mai multe insule indoneziene.



Colectia etnografica, botanica si zoologica intocmita de Ilarie Mitrea

Ilarie Mitrea a adus personal in Europa piesele colectionate cu ocazia a doua calatorii efectuate in 1881 (nu mai putin de 38 de lazi mari) si 1897. A lasat, mai intii, piesele colectionate la Naturhistoriches Museum din Viena, unde specialisti renumiti s–au ocupat de clasarea, verificarea si determinarea speciilor, si abia apoi le–a trimis la Bucuresti, pentru a imbogati proaspat–infiintatul Muzeu zoologic, actualul Muzeu de Istorie Naturala "Grigore Antipa". Colectia initiala cuprindea circa 1.200 de specii (un numar impresionant, avind in vedere faptul ca era vorba despre un singur colectionar): insecte, moluste, crustacee, pesti, amfibieni, reptile, pasari, mamifere. Din pacate, din motive diferite (cutremur, incendii, mutarea sediului, neglijenta etc.), in acest muzeu s–au pastrat doar 326 de exemplare, apartinind unui numar de 292 de specii, fara a lua in calcul insectele.

Colectiilor zoologice li s–au adaugat ulterior o serie de materiale etnografice si antropologice de valoare, precum sabii ale vinatorilor de capete dayaci din Borneo, piese de argintarie, cranii – trofee de razboi ale dayacilor –, scuturi din lemn, impletituri din fibre vegetale, cranii ale papuasilor din Irian Jaya etc.

Totodata, este interesant de relevat preocuparea cercetatorului roman pentru protectia naturii, in prezent la ordinea zilei, dar cu un secol in urma aflata abia la inceputurile sale. Ilarie Mitrea propune protejarea maimutei nasoase, a gibonului si urangutanului care traiesc numai in Arhipelagul Indonezian , precum si a tapirului, pasarii paradisului etc. De asemenea, face importante observatii stiintifice asupra unitatilor geografice strabatute, indeosebi asupra deltelor, precum si asupra vegetatiei luxuriante.

Sederea lui Ilarie Mitrea in Arhipelagul Indonezian este marcata de doua evenimente deosebite. Primul a fost prietenia pe care a legat–o, intre anii 1874 si 1876, cu celebrul explorator rus Mikluho–Maklai, care isi redacta la Batavia (astazi Jakarta, capitala Indoneziei) insemnarile primei expeditii intreprinse in mijlocul papuasilor din Noua Guinee. Cel de–al doilea eveniment l–a reprezentat eruptia catastrofala din august 1883 a vulcanului Perbuatan din insula Krakatoa, in urma careia doua treimi din insula au fost aruncate in aer, iar valul marin provocat de explozie a provocat pe tarmurile Javei si Sumatrei moartea a circa 40.000 de oameni. Potrivit anumitor surse, neverificabile insa, ca martor ocular Ilarie Mitrea acorda ajutor medical sinistratilor. El s–a dovedit a fi nu doar un foarte bun medic, un excelent cercetator, ci si un mare iubitor al paminturilor si al populatiilor indoneziene. In 1871, in plina perioada coloniala, a propus liberul acces al bastinasilor afectati de molime tropicale (de exemplu, prin intepatura mustei Tabanus furunculigensis) la spitalele olandeze. De asemenea, este de mentionat faptul ca, in 1874, el s–a casatorit cu o bastinasa, Watam Kadam / Vatam Cadam Radam, din orasul Anjer=Anyer, din insula Java, si a avut doi copii, pe care, desi se afla atit de departe de patrie, i–a botezat cu nume neoase romanesti: Petru (1875–1966 – inginer, stabilit in Elvetia) si Maria (nascuta in 1877, nu se cunoaste anul decesului – care a trait in Romania, multa vreme la Rasinari).

In 1890, se reintoarce in Europa, iar dupa moartea sotiei sale (1893), se retrage la Rasinari, dedicindu–si ultimii ani ai vietii studierii folclorului romanesc. Se stinge din viata in anul 1904, la numai 62 de ani, din nefericire prin sinucidere, ca urmare a supararii cauzate de relatia fiicei sale cu un tinar care nu corespundea statutului ei social.

Acesta a fost Ilarie Mitrea, romanul care, timp de aproape 30 de ani, s–a dovedit a fi un original naturalist si etnograf, un pasionat calator si cercetator a doua continente aflate la mii de kilometri departare unul de celalalt, dar si fata de Romania, patria sa natala.



Dintre piesele care se afla expuse in Muzeul de Istorie Naturala "Grigore Antipa" din Bucuresti, mentionam:

– zece exemplare de pasarea–paradisului, intre care se remarca Paradisea apoda angustaevictoriae, una dintre cele mai frumoase din lume, singura bufnita–pescar din lume, pasarea–rinocer, porumbelul cu coroana (Goura coronata L.) sau Dara Mahkota, cel mai mare porumbel actual de pe glob, pescarusul albastru;

– pesti precum Plotosus canius Blkr., peste din zona Muntok (strimtoarea Bangka), Hemibagrus nemurus Blkr., din zona Palembang (insula Sumatra);

– reptile precum sarpele cu creasta din insula Kalimantan, sarpele zburator din zona Ular Jelutung (insula Kalimantan), sopirla arboricola din Makassar (Ujung Pandang, insula Sulawesi);

– veverita zburatoare sau Walang–Kopo (cum o numesc bastinasii), din insula Kalimantan, gibonul din insula Kalimantan (astazi un animal foarte rar), maimuta nasoasa sau Bekantan ori Kahan, din insula Kalimantan (specie foarte rara astazi);

– foarte multe exemplare de fluturi;

– craniu de papuas din Irian Jaya si craniu de dayak (trofeu de razboi) din insula Kalimantan;

– piese de etnografie: toba din Sulawesi, sabii Mandau (doua), cu teaca, din insula Kalimantan, camasa lucrata din zale de fier din insula Kalimantan, piese de argintarie filigranata (noua bucati), lucrate in tehnica Kendari, din zona Makassar, scut din lemn sculptat si pictat cu motive geometrice din insula Sulawesi.



Silviu Negut
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona