Pe urmele lui Brancusi la Hobita
Articol




Satul Hobita se afla in partea de nord–vest a judetului Gorj, pe drumul care leaga orasul Tirgu–Jiu de localitatea Tismana. Straveche vatra de locuire, Hobita apare in documentele veacului al XVI–lea purtind denumirea de Ohabita.



Dictionarul geografic al Romaniei mentioneaza faptul ca, pe la 1900, Hobita era un catun inzestrat cu doua biserici de lemn si 140 de hectare de padure de stejar, ceea ce a favorizat dezvoltarea prelucrarii lemnului. Destinul acestei asezari de oameni priceputi a fost marcat de fiul acesteia, care, cu mintea si miinile sale, a reusit sa deschida o noua pagina in istoria artei moderne: Constantin Brancusi.

S–a nascut la 19 februarie 1876, in familia lui Nicolae si a Mariei Brancusi, care se ocupau cu agricultura, prelucrarea lemnului si cresterea vitelor. Marele sculptor a invatat de la mesterii satului, in primul rind de la tatal si bunicul sau, arta de a ciopli lemnul, care in miinile sale capata viata. Dornic sa cunoasca lumea care il atragea ca un magnet, la numai sapte ani fuge de acasa si ajunge la Slatina, unde lucreaza ca baiat de pravalie, iar peste inca patru ani pleaca la Craiova, unde munceste ca ajutor de chelner si apoi ca bacan. Urmeaza cursurile Scolii de Arte si Meserii din Craiova, iar pe timpul vacantei de vara pleaca la Viena, unde lucreaza ca timplar de mobila de lux. Termina primul dintre cei 16 elevi ai scolii din Craiova si, la virsta de 22 de ani, este admis la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti. Dupa ce termina Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti, in 1901, revine la Craiova, la Biserica "Madona Dudu", unde solicita ajutor pentru a pleca la specializare in Italia. Trei ani mai tirziu, in luna mai a anului 1904, pleaca pe jos la Paris, oprindu–se la Budapesta, Viena si M•nchen, unde lucreaza in diverse domenii, pentru a cistiga bani sa poata continua drumul spre Paris, unde ajunge la 14 iulie acelasi an. Acolo locuieste la bunul sau prieten Daniel Poiana si se angajeaza ca spalator de vase la o braserie.

In 1905, Constantin Brancusi este primit la Scoala de Belle Arte din Paris, dupa care incepe sa lucreze din ce in ce mai mult. Creeaza operele Rugaciune, Cap de copil, Supliciul, Sarutul, Cumintenia pamintului, Somnul. In anul 1910, isi deschide propriul atelier la Paris si are un lung sir de expuneri la New York, Paris, Chicago, Londra si Bucuresti. In 1951, Constantin Brancusi obtine nationalitatea franceza, dar sicanele facute de administratia de la Bucuresti nu inceteaza. El doneaza astfel statului francez atelierul sau, cu toate operele ramase, cu scule, mobilier si uriasa arhiva fotografica. In anul 1955, Brancusi a inaintat o cerere de repatriere, in care motiva ca vrea sa fie inmormintat la Hobita, linga parintii sai, care i–a fost respinsa de catre autoritatile comuniste. Cu acest prilej, el se confesa unor prieteni: "Trupul meu va putrezi intr–o tara straina, departe de fiinta care mi–a fost cea mai draga mama mea".

Constantin Brancusi se stinge din viata la 16 martie 1955, la virsta de 81 de ani, singur, in atelierul sau din Paris, cu amaraciunea in suflet ca nu i–a fost permis sa–si mai vada tara macar o data. Dupa trei zile de la deces, este inmormintat in Cimitirul Montparnasse din Paris.

Dintre cele peste 204 lucrari ale marelui sculptor Constantin Brancusi, foarte putine se mai afla in tara, la Tirgu–Jiu, Craiova, Buzau si Bucuresti, marea majoritate fiind raspindite in toata lumea, expuse in cele mai mari muzee sau figurind in mari colectii.



Victor Raicu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona