Prin Cheile Oltetului, la Pestera Polovragi
Articol


Cheile Oltetului incep chiar din spatele Minastirii Polovragi si pentru a patrunde in aceasta lume de piatra se intra pe drumul care isi are inceputul in dreapta lacasului de cult. Pe anumite portiuni, drumul este sapat in munte, iar stinca uriasa pare ca se pravaleste peste turist. Cu o lungime de aproximativ doi kilometri, cheile separa Muntii Paring de Muntii Capatinii. Apa Oltetului taie cei doi munti, care, la un moment dat, se apropie atit de mult, incit distanta dintre ei ajunge la aproximativ 70 de centimetri.



Cheile Oltetului au fost declarate arie naturala protejata, de interes national. Suprafata rezervatiei naturale este de 150 de hectare, aceasta incluzind si Pestera Polovragi, care, de asemenea, reprezinta o arie naturala protejata. In anumite locuri, apa Oltetului curge printr–un adevarat hau, ce se afla la 25 de metri fata de nivelul drumului si este foarte greu de observat. Drumul serpuieste printre versanti, pe linga apa cristalina a Oltetului, peisajele fiind de o frumusete rara. In aceasta zona au fost identificate peste 400 de specii de plante, dintre care multe, precum piciorul cocosului, lacramita, studenita, gusa porumbelului sau panseluta de munte, sint foarte rare. Dupa 200–300 de metri de urcus prin Cheile Oltetului, in dreapta se deschide o poarta de dimensiuni impresionante, a carei amenajare te indeamna sa intri neaparat: Pestera Polovragi.

Prin partea locului se pastreaza vie o legenda, consemnata in 1901, si de Alexandru Vlahuta, in Romania pitoreasca. Aceasta spune ca Zamolxe, liderul spiritual al geto–dacilor, ar fi locuit in aceasta pestera calda si umeda, din ale carei bolti apa plinge cu picaturi provenite din infiltratii si, in functie de straturile calcaroase pe care le spala, galeria principala isi schimba culoarea din loc in loc, pe portiuni care, in timp, au capatat denumiri precum Bolta Insingerata, Camera Alba, Sala Divina.

Pestera Polovragi este accesibila turistilor pe o portiune de 900 de metri, dintre cei peste zece kilometri cit insumeaza in total. Primul sector al galeriei, aproximativ 400 m de la intrare, este cea mai accesibila portiune si, de–a lungul timpului, a constituit un refugiu pentru daci, vraci, calugari, fiecare avind marcat cel putin cite un simbol distinct, asa cum este Scaunul lui Zamolxe. La capatul acestui sector se afla Izvorul Sperantelor, care nu seaca niciodata si din spatele caruia ne priveste Maica Domnului cu Pruncul in brate. Incepind cu Sectorul Ogivelor, pozitionat intre Culoarul Stilpilor si Culoarul Sufocant, pestera devine tot mai interesanta: dantelarii de stalactite, coloane intermediare, domuri, pilcuri de stalagmite, bazine adinci, unele dintre forme capatind chiar denumiri provenite din spectaculozitatea lor. Pestera gazduieste o colonie de lilieci de pestera, care numara aproximativ 300 de exemplare ce hiberneaza aici si care au fost numiti popular "liliacul cu potcoava", gratie formei de potcoava a pliului ce le inconjoara nasul.



Victor Raicu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona