Trei zile pe Olt
Articol






Dani Ionescu, partener Outdoor Romania



E luni dimineata (25 mai 2011); lumea merge la serviciu, eu si Sile aranjam caiacele pe masina. Mergem spre podul din Feldioara. Acolo ne intilnim cu Vlad. Ne cunoastem de pe barcaholic.ro. De fapt, "ne cunoastem" e mult spus. Sa zicem doar ca am raspuns prompt propunerii lui: "Cindva, in urmatoarele doua saptamini, voi face o tura de doua zile cu caiacul pe Olt, intre Feldioara si Fagaras. E cineva interesat?".

Pot sa zic ca a fost scinteia pe care o asteptam, deoarece, de anul trecut, eu si Sile (caiacistii de la munte) voiam sa facem o expeditie de trei zile pe Olt. Si, daca anul trecut n–am reusit, se pare ca acesta a fost imboldul perfect.



Am ajuns pe malul Oltului, linga pod. Pregatim caiacele si bagajele pe caiace. In scurt timp, apare Vlad. Sintem "in grafic". Nu e nici macar ora 9, dar eu si Sile impingem caiacele (Riot Quest 10) spre apa.

Vlad porneste de pe partea cealalta, deoarece malul drept e prea abrupt, iar caiacul sau, Prijon, e mai lung (are patru metri). Sintem pe apa. Oltul e lin si ramine la fel pina la sfirsitul traseului. Odata intrati in Cheile Racosului, peisajul se schimba. Devine minunat. Chiar daca nu am parcurs decit 38 de kilometri pina pe la ora 18, ne hotarim sa poposim, pina a doua zi, pe una dintre superbele pajisti. Plecam de dimineata si nu ne oprim pina in dreptul garii din Racos, unde tragem la mal si profitam ca nu sintem cu masina, cumparind bere rece.

Apoi luam prinzul in cotul Turzunului. Ne continuam drumul fara incidente, admirind citiva afluenti si citeva insule ale Oltului. Furtuna ne ajunge din spate, dar ploaia nu ne uda prea mult. O lasam in urma. Pe tot parcursul incursiunii noastre, ne–am bucurat de flora, dar si de trilurile pasarelelor. Rate salbatice, prigorii, pescarei albastri, ghionoaie, stirci, ulii, berze, plus toate felurile de pasari cintatoare, ne incinta privirea si auzul. Ne intristeaza insa, in permanenta, peturile si pungile de plastic, care faceau parca parte din peisaj, oriunde intorceam privirea. Vedem tot mai multe in jurul satelor. Ca si in cazul experientei "Lets Do It, Romania", facem aceeasi constatare: localnicii rurali se numara printre marii "contribuabili" la acest tip de poluare, deoarece, din generatie in generatie, sint invatati ca aruncarea gunoiului in apa este echivalentul disparitiei lui. Din pacate, pina nu ne educam, nimic nu o sa se schimbe.

In dreptul satului Ungra, admiram biserica fortificata, care se vede frumos si de pe apa. In aceasta a doua seara, innoptam dupa Crihalma. Nu e asa frumos ca pe linga Racos, dar cimpul e mai neted, fara denivelari. In plus, exista tintari profesionisti, ca in Delta, care nu zboara din orice. Noroc cu spray–ul antitintari al lui Vlad, adus direct din mama Rusie. "Cu uraniu imbogatit", glumim noi. Asadar, nu plecati in excursii de acest gen fara o astfel de "arma" la voi.

A treia zi dimineata, ne trezim mai tirziu, deoarece cu o zi inainte am parcurs 50 de kilometri. Ne–au mai ramas deci 42 din 130. Lejer.

La podul din Halmeag, inainte cu 20 de kilometri de Fagaras, ne luam ramas–bun de la Vlad. Eu cu Sile plecam mai departe.

Dupa prinz, nu mai scapam de furtuna. Sfirsit apoteotic si apocaliptic. Vislim insa energizati prin ploaie. Nu ne–am mai opri. Cind ajungem la stavilarul din Fagaras, se rareste si ploaia. Trecem, putin stresati, prin "aratarea" din fier beton si, cu greu, apare si Fagarasul la orizont. La pod, prietena lui Sile ne astepta cu masina. Eu sint gata sa ma rastorn cind acostez, ca in proverbul romanesc cu tiganul la mal. Ne imbratisam, ne felicitam si raminem cu gindul la reluarea acestui tip de excursie relaxanta, cu momente de prietenie, focuri de tabara si incarcare spirituala din sunete si privelisti.

Si, ca sa inchei tot in rime, concluzia mea personala e dulce–amara: frumoasa si libera tara avem, pacat ca o confundam prea des cu un cos de gunoi...
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona