Luam in piept Bucegii!
Articol



Ion Trandafir



Daca partea Bucegilor dinspre Valea Prahovei este usor accesibila si, implicit, poluata, partea vestica a acestui munte este mult mai linistita si mai curata.

Accesul se poate face din Malaiesti, Bran Poarta, Bran Simon, Moeciu.

O tura de o zi, care va solicita destul de mult (trebuie sa aveti o conditie fizica decenta) este cea din caseta de mai sus. Ajungem cu masina pina la bariera de intrare in Parcul National Bucegi. Din capatul satului Poarta ne ia doar o jumatate de ora sa parcurgem un drum forestier, numai bun pentru incalzire, spre refugiul Salvamont. De aici, luam in piept un urcus destul de abrupt, de citeva sute de metri, pina in Poiana Ciubotei, unde, pe dreapta, vedem fosta Casa de Vinatoare. Privim deja muntele si urcam direct prin poiana si, la extremitatea sudica a acesteia (1.260 m), poteca intra in padurea de molizi. Trecem printr–o zona cu stinci, cunoscuta ca Pietrele Scrise si, dupa aproximativ 45–50 de minute de la Casa de Vinatoare, ne odihnim in Poiana Ciubotei de Sus. Aceasta este in Caldarea inferioara a Vaii Urlatoarea Mica (1.640 m). Continuam urcusul pronuntat pe poiana de pe flancul Piciorului Ciubotei (stinga), pe linga marginea padurii. Un pic mai sus se vede Turnul Tiganestilor. Poteca intra prin bolovanisuri pe malul drept al vaii, se angajeaza apoi in urcus pieptis si ne conduce pe pragul Caldarii superioare, in Catunul Ciubotei (1.965 m). Aici gasim una dintre cele mai frumoase privelisti asupra unei caldari glaciare. Drumul continua in urcus usor pe platforma caldarii, pe marginea din dreapta, iar dupa 12–15 minute de la intrarea in Caldare ne apropiem mult de peretele din fund, ajungind intr–un punct (2.045 m) in care poteca vireaza brusc catre dreapta si inapoi spre vest (atentie insa la marcaj, pentru ca o puteti pierde usor!). Dupa aproximativ 14 minute ajungem in culme si de aici urcam in lungul muchiei spre sud–est, pe vechea poteca, numita Drumul Arvatilor (arvatii erau tilhari proveniti din resturile eteristilor lui Ipsilante si alti dezertori sirbi, bulgari si turci, care, pe la 1821–1823, ii jefuiau in munti pe boierii pribegi care reveneau in tara de la Brasov, unde se refugiasera in timpul razmeritei). Avind mereu in dreapta Fata Frumoasa, dupa inca 30 de minute de la iesirea din Caldare ajungem la un pinten stincos

(2.320 m), de unde, in dreapta, porneste Brina de Sus a Gaurei, un pridvor larg ce incinge baza peretilor de calcare de sub Virful Lancia (2.275 m). Peste 15 minute iesim in Culmea Scara, pe platforma care formeaza Podul Spintecaturilor (2.380 m), avind in dreapta adinca depresiune a Vaii Gaura. Continuam in urcus usor, de–a coasta, spre est–sud–est si, dupa zece minute, intilnim dinspre stinga drumul de la Bran prin Clincea.

Urcusul se opreste in marginea platoului Vf. Scara (2.422 m). De aici intram in Valea Gaura, schimbind marcajul, nu inainte de a admira cea mai frumoasa panorama din Bucegiul Vestic: vest – Piatra Craiului, peste care zarim Fagarasul; sud–vest – Iezer Papusa;

sud Leaota, la picioarele careia incepe toata asezarea Branului, de–a lungul Pietrei Craiului; sud–est – Valea Gaura si, mai departe, Virful Omu; est Ciucasul; nord–est Postavarul, care se sprijina in Cheile Risnoavei. Spre nord, ne atrage atentia forma ciudata a Magurei Codlea.

Parcurgem fundul Vaii Gaura si trecem printr–o vale glaciara splendida, care se termina in Valea Simon. Dupa doua saritori frumoase ajungem la Stina din Gaura, de unde ne orientam spre nord si, dupa un urcus prin padure, ajungem "La Politie", un fost punct vamal intre Ardeal si Valahia. De aici, tot la vale, nu ne mai oprim decit in drumul forestier ce ajunge din nou la bariera si incheiem astfel o zi de vis.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona