Prin Valea Horoabei la culmea Strunga
Articol


Victor Raicu



Pornim din zona complexului turistic Pestera spre cabana Padina, urmarind poteca marcata cu cruce albastra si trecind pe linga rezervatia din Poiana Crucii. La numai cinci minute de mers, ne avintam catre dreapta, prin cheile Pesterii, insotiti de susurul molcom al piriiasului care le strabate.



Pasii ne poarta peste lespezi mari de piatra, astazi betonate, pe linga cladirea primei hidrocentrale din Romania, construita in anul 1925. Iata–ne ajunsi la apa Ialomitei, dincolo de care poteca se bifurca. O parte continua spre Padina si apoi serpuieste de–a lungul Vaii Ialomitei, iar cealalta ne conduce spre vest, la Pestera Ialomitei si schitul Pestera. Spre nord, prin deschizatura cheilor Ursilor, zarim piciorul de munte al Obirsiei.

Noi ne continuam drumul spre Padina, pina in dreptul unui vechi canton si, de aici, ne orientam spre dreapta, pentru a gasi poteca serpuitoare prin fineata din rezervatie, spre firul Vaii Horoabele. Poteca e numai marcata, dar bine batuta, fiind usor de observat. De aici ni se ofera doua posibilitati de a intra pe firul vaii: prin stinga peretelui, unde putem admira echipele de alpinisti veniti la antrenamente, urmarind drumul deschis pe verticala cenusie a stincilor de curajosii cuceritori ai inaltimilor. A doua varianta ne poarta pasii prin deschizatura ce desparte Turnul Seciului de Muntele Batrina, dar presupune folosirea unei cordeline peste o saritoare de trei–patru metri, dupa trecerea careia coborim spre stinga, pentru a intilni prima varianta a potecii.

De aici, atenti la grohotisul ce ne fuge de sub picioare, ne apropiem tot mai mult de ingusta vale prin care curge, zgomotos, apa Horoabei. Sintem atrasi de spectacolul unei cascade unde, adesea, in zilele cu soare, putem observa minunate curcubeie. Dupa ce traversam apa, atenti sa nu ne pravalim in torent, folosind un brad cazut de–a curmezisul, incepem sa urcam sustinut pe partea dreapta a vaii, ocolind cu grija blocurile mari de stinca ce ne bareaza, din cind in cind, calea. Cascade numeroase si minunate ne vor insoti cu zgomotul lor si ne vor racori cu vapori fini de apa. Dupa o jumatate de ora de mers, trecem printr–o "fereastra" si ajungem la un mic lac, ce sclipeste intr–un pocal de stinca.

Maretia peisajului ne incinta privirea. Puzderia de flori de munte smaltuieste peretii.

In continuare, urcusul devine din ce in ce mai anevoios, purtindu–ne peste blocuri mari de stinca, pe brineaguri cu iarba, prin ganguri inguste, sapate in stinca dura, pina la baza unui horn vertical. Urcarea prin horn se facea, cindva, cu ajutorul unui brad, adus si ancorat aici anume in acest scop. Acesta insa a disparut.

La o ora de mers de la intrarea in firul Vaii Horoabele, intram intr–o zona cu jnepenis. Versantul sting ne ofera posibilitatea unei catarari libere si, in scurt timp, vom ajunge la stina din Coltii Tapului. De aici urcam, in serpentine largi, spre creasta; la capatul unui efort de trei ore de la plecarea din Pestera, intilnim vechiul drum graniceresc de pe Culmea Strunga, ce despartea Imperiul Austro–Ungar de Tara Romaneasca. Acesta ne scoate in saua dintre Coltii Tapului si Virful Batrina.

Cei ce si–au dat osteneala sa ajunga pina aici isi pot continua drumul pe vechea poteca granicereasca, fie spre nord, spre Virful Omu, fie spre sud, pina in Saua Strunga, iar de acolo, pe traseul marcat cu punct rosu, spre cabana Padina. Daca avem noroc de o dupa–amiaza senina, un apus de soare urmarit din Culmea Strunga ne va picura in suflet imagini de neuitat.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona