Traseu de vis pentru soferii pasionati – Marea hoinareala prin tarile fostei Iugoslavii
Articol







Text si foto: Horia Rascanu



Si am plecat Avionul spre Paris, pentru o calatorie de mult planificata, n–a mai decolat, din cauza unor probleme tehnice, asa ca m–am hotarit sa iau masina si sa fac ceea ce imi doream de mult: o hoinareala prin fosta Iugoslavie!



Pina aproape de Belgrad ploaia nu mi–a dat pace si credeam ca vacanta mea e compromisa, dar soarele aparut spre dupa–amiaza a facut ca fiecare clipa ce va urma sa fie de vis. Serbia este interesanta, cu oameni calzi si primitori, cu drumuri incomparabil mai bune ca ale noastre (noi fiind in UE), cu frumuseti naturale remarcabile, dar si cu urme ale razboiului. Un fel de Romanie a anilor 90? Am putea spune si asta, cam asa am simtit–o, iar preturile mai mici ca la noi, dar, probabil, si salariile lor sint la fel de mici. La servicii insa, ne sint superiori! Au fost mereu amabili, seriosi si muncitori. In camera de hotel, toate produsele erau "Made in Serbia", nu importate.

Novi Sad apare ca un oras cochet, cu o zona veche foarte frumoasa, cu o zona pietonala plina de flori. Belgradul, cu fortareata veche de pe malul Dunarii, cu centrul vechi, unde poti minca ieftin si gustos, si cu o priveliste de vis la confluenta riului Sava cu Dunarea In Belgrad, am avut placerea sa–mi revad si doi buni prieteni din facultate. Intrarea in Bosnia parea a fi trecerea intr–o noua dimensiune. Bosnia. Ce inseamna pentru noi acest cuvint? Multi o aseamana cu Irak. Ei bine, nu! In Bosnia, totul este de o frumusete rara. Natura te incinta la fiecare pas, toata tara este un Transfagarasan. O placere sa sofezi! Munti, riuri, lacuri verzi si frumoase, locuri de picnic pe marginea soselelor, aceasta este Bosnia! Iar in ceea ce priveste drumurile, desi este munte, deci zapada multa iarna, nu am dat de nicio groapa.

Sarajevo apare curat, destul de mare si inconjurat de munti frumosi. Oamenii isi vad de treburile lor, ca si cum razboiul nici nu a existat. Citi dintre ei au fost victime? Citi dintre ei agresori? Citi dintre tineri stiu ce s–a intimplat, de fapt, acolo? Greu de spus, deoarece peste toate s–a asternut linistea, pe care doar trecerea timpului o aduce.

Mostar este ceva unic imbinarea europeanului cu orientalul, a crestinismului cu religia musulmana. Mai exista insa cladiri cu urme de gloante si chiar de bombe. Centrul orasului este de vis, fiind catalogat in patrimoniul UNESCO, si, desi l–am vizitat in aprilie, este cald, foarte cald cu atit mai bine pentru mine.

De acolo aveam sa plec spre Medjugorje, un satuc spre Adriatica, unde, inca din anii 80, aparitiile Sfintei Fecioare Maria au prevestit razboiul din fosta Iugoslavie. Inaltator loc! Pentru cine nu crede, nu inseamna nimic, pentru cine crede, este un loc de pelerinaj, iar pentru cine simte se poate transforma intr–un loc al revelatiilor.

Apoi am trecut in Croatia. E interesant sa treci atitea granite intr–o zi. Si iata–ma pe Coasta Dalmata. Avea dreptate imparatul Diocletian cind spunea ca Dalmatia este cel mai frumos loc din lume (cea cunoscuta de el). Muntele in stinga, Marea Adriatica in dreapta, soseaua care serpuieste spre Dubrovnik.

Dubrovnik perla Adriaticii. Orasul se vede frumos, alb, inca de departe. Portocali, lamii, maslini, palmieri, o priveliste minunata. In centrul vechi, totul este din piatra alba, cu stradute inguste, cu piete frumoase, vinzatori de portocale confiate, smochine si alte produse specifice zonei cu iz tropical. Din partea de sus a fortaretei, panorama asupra orasului este fantastica. Pensiunea in care am stat, placuta, confortabila si deloc scumpa, este foarte aproape de plaja si de faleza. In citeva minute, am ajuns linga marea care loveste potolit stincile, m–am plimbat de–a lungul tarmului minute in sir si am mincat fructe de mare, la unul dintre multele si cochetele restaurante cu specific mediteranean. Pina si curtea Universitatii este un mic paradis: palmierii si portocalii creeaza o mica oaza, din care cu greu am putut pleca, abia dupa o ora de admiratie. As ramine aici pentru totdeauna, dar trebuie sa merg departe, tot mai departe, asa cum imi place.

Drumul spre Split este incintator, aceeasi Adriatica si aceiasi munti ca si la venire, brazdati de soseaua ce duce spre Palatul lui Diocletian. In Split alesese imparatul sa–si construiasca resedinta Acum, palatul e un mic bazar, cu fructe, chinezarii, dar si cu frumoasele ruine romane. O banca era construita intr–un colt al palatului, iar functionara trecea spre xerox ocolind ceea ce ramasese dintr–o coloana romana.

De acolo am pornit spre Belgrad, via Zagreb. Ce autostrazi! De la Split la Belgrad sint 834 km, parcursi in opt ore. Calculati dumneavoastra viteza medie

Zagreb apare ca un oras occidental, cu un centru vechi frumos, bulevarde pline de verdeata. Drumul inapoi spre casa a trecut prin defileul Dunarii, cu citeva zeci de kilometri dedicate pasionatilor de condus, de o frumusete rara. M–am intors, dupa o tura de 3.000 de kilometri, cu amintiri de neuitat si cu dorinta de a porni din nou la drum, cit mai curind.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona