Minastirea Hadimbu – locul in care Dumnezeu si–a facut salas
Articol



Urcam usor spre locul unde se afla cea care, deseori si pe buna dreptate, este numita "Minastirea minunilor". Drumul serpuieste anevoios la deal, printre case batrinesti, amortite parca in lumina unei veri aproape trecute.



Ne scufundam intr–o liniste profunda, chiar sacra, iar sufletul nostru musteste de un sentiment de pace care, incet, incet, pune stapinire pe noi. Doar un fosnet timid al frunzelor si al ierbii se aude, purtind cu sine un aer incarcat de o mare sacralitate. Continuam urcusul pe jos, deoarece este pacat sa pierdem privelistea ce se asterne la picioarele noastre. Dincolo de casele batrinesti, cu gradinile tacute de flori si parfum de fin, verdeata, praf si soare, care te poarta departe, in cele mai nebanuite colturi ale inimii, se astern lanuri si ogoare somnoroase, alintate si rasfatate de lumina unui soare tirziu. In departare se aude vocea ragusita a unui ciine lenes, care strabate linistea aceasta amortita, aproape ireala. Cu totii avem sentimentul ca am iesit cumva din timp si ne purtam pasii undeva, intr–o clipa suspendata in afara lumii. Drumul acesta care urca dealul alene pare a fi o frintura dintr–o Golgota biblica. Ai putea crede ca este obositor, cu singura diferenta ca spre Minastirea Hadimbu urci cu sufletul, pierdut in peisajul acesta tesut parca de o mina dibace de artist si din care nu poti sa nu te simti o parte, dorindu–ti sa fii tu insuti pictat intr–un colt din el. Peisajul acesta dumnezeiesc de frumos, atit de specific zonei Moldovei!

Aflat la numai 30 de kilometri departare de Iasi, dealul care duce spre minastire se urca, asa cum am spus, cu sufletul, astfel ca, atunci cind ajungi la poarta schitului, realizezi ca inima iti este usoara, ca indoielile si intrebarile ti s–au topit pe nesimtite si ca, de aici inainte, esti pregatit sa traiesti miracolul. Poti sa te odihnesti o clipa, calatorule, la umbra fintinii din fata minastirii si sa iti potolesti arsita gitului cu o cana de apa proaspata ori, pur si simplu, sa treci pragul portii deschise larg, ca si cum minastirea te asteapta pe tine, cu bratele deschise. Pasesti dincolo de aceste porti si stii, cu intreaga ta fiinta, ca ai intrat intr–o lume sacra, pe un alt tarim decit acela pe care esti obisnuit sa traiesti. Aici poti vedea, simti si trai lacrimile izvorite din ochii ingerilor, lacrimi in care stau zavorite minunile in care crezi, calatorule, de atita vreme, caci nu de asta te afli aici?



O istorie zbuciumata

Documentele domnesti atesta existenta minastirii incepind cu anul 1659, cind voievodul Gheorghe Ghica i–a daruit boierului grec Ian Hadimbul un loc "in padurea Iasilor, la Dealul Mare", pentru a construi o biserica cu hramul Nasterii Precistei si Nascatoarei de Dumnezeu. Ulterior, minastirea a fost botezata dupa numele ctitorului ei, Hadimbu, devenind un complex monastic fortificat, defensiv, construit in a doua jumatate a secolului al XVII–lea.

Istoria schitului de pe Dealul Mare, cum se mai obisnuieste a i se spune, a fost una peticita de suspine si ani de zbucium, neliniste si uitare. Timp de aproape un veac, minastirea a ramas pustie, dupa ce calugarii greci, care locuiau acolo, au abandonat–o, dupa secularizarea averilor minastiresti. Incepind cu anul 1937 si sfirsind cu 1960, biserica s–a putut bucura de o perioada in care pacea parea sa infloreasca, atunci cind, prin vointa staretului Iov Mazilu si cu binecuvintarea patriarhului Miron Cristea, lacasul a fost din nou populat cu monahi si chiar renovat. Dar vremurile infloritoare aveau sa se ofileasca in curind, cind fratii au fost alungati, risipindu–se prin satele sarace din imprejurimi si ascunzindu–se de autoritatile comuniste.



Sa ne plimbam prin gradina Edenului

Mergi pe drumul ce serpuieste prin iarba catre chilia din zidul minastirii vechi. Dincolo de usa din lemn, roasa de vreme, te priveste icoana lui Ioan Botezatorul, cea din care au curs lacrimi de mir. Intre pietrele chiliei stau pitite biletele si bani. Se spune ca, daca ai o dorinta arzatoare, e suficient sa o scrii pe o bucata de hirtie si sa o asezi intre ziduri, insotita de un banut. In cel mai scurt timp, dorinta ti se va indeplini si am putea spune ca, intre zidurile in care icoanele pling mir, totul este posibil, nu? Intre zidurile in care curg lacrimi sfinte de ingeri, orice vis poate prinde contur. Cine ar putea, oare, contrazice minunile care au loc de atita amar de vreme pe acest pamint sfint, in aceasta lume magica?



Minunile de la Hadimbu

Vestea ca la schitul de pe Dealul Mare minunile curg una dupa alta s–a raspindit cu o repeziciune uimitoare in toata tara. Despre icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului s–a auzit in fiecare colt al plaiului romanesc si chiar si peste hotare. Se spune ca, de Boboteaza, intr–o zi cumplita de iarna, cind pocneau si pietrele de gerul de afara, Icoana Maicii Domnului a izvorit pentru prima data mir, in fata fratilor bisericii si a multimii de credinciosi, inghesuiti unul in altul, amortiti de frigul naprasnic, dar cu sufletele infierbintate de credinta care–i facea sa razbeasca in acea zi de iarna grea.

In aerul caldut de august, parintele ghid povesteste cu evlavie despre miracolele care se nasc, unul dupa altul, pe acest pamint, pe care parca ti–e si teama sa calci, atit de sfint il simti.

In anul 1937, preotul Octavian Zmau a pictat doua icoane, infatisind–o pe Maica Domnului cu Pruncul, pe care le–a donat Minastirii Schitul Hadimbului, insa acestea au stat parasite intr–o lada din altar, timp de 30 de ani, pina cind au vazut lumina zilei si au fost asezate la loc de cinste, abia in anul 1990. Doi ani mai tirziu, ochiul drept al icoanei Maicii Domnului varsa lacrimi de mir. Minunea nu s–a oprit insa aici, si anul urmator, in ajunul Sfintei Parascheva, ochii Fecioarei au lacrimat din nou, raminind umezi pentru aproape doua saptamini. De atunci, icoana izvoraste mir aproape in fiecare saptamina, iar lacrimile ei cu parfum de pe alta lume sint culese cu sfintenie de calugari, caci tristetea Maicii Domnului, asa cum li se mai spune, a adus multa bucurie celor bolnavi si fara de sperante. Cea de a doua icoana, asezata si ea tot in fata altarului, a izvorit mir chiar in Postul Pastelui, dar, de aceasta data, mirul a curs din vesmintele Maicii Domnului. Se povesteste ca, in chilia calugarului in care a stat prima data icoana, peretii pastreaza si acum acea mireasma de rai: "Asta este o mireasma venita de pe alta lume! Nicaieri pe pamint nu exista asa ceva! Doar tristetea si milostivirea Prea Sfintei Maicute a Domnului pot raspindi asemenea parfum, care pluteste in pasunile raiului".

Si pentru ca increderea si credinta din sufletele oamenilor sa prinda proportii din ce in ce mai mari, o a treia icoana a Maicii Domnului a lacrimat si ea, de la sfirsitul verii trecute pina in toamna. De atunci, pelerinii din toate colturile tarii, de la copii la batrini care isi sprijina anii grei si girboviti in toiag, urca anevoie dealul de la Minastirea Hadimbu, aducind cu ei bolile si grijile, incredintati ca tristetea celei care l–a nascut pe Fiul Domnului le va spala pentru totdeauna.

Tot acest sir de miracole a fost incununat in luna ianuarie a acestui an, cind lacrimile cu mireasma de rai au izvorit din cea de a patra icoana, cea a lui Ioan Botezatorul, motiv pentru care toti cei care calca pragul minastirii simt ca, intr–un fel, Dumnezeu si–a gasit locasul in aceasta lume, pe plaiurile pitoresti si unice ale Moldovei, pe Dealul Mare, la Schitul Hadimbu.

Hadimbu este noul nume pentru ceea ce, pe drept cuvint, credinciosii numesc rai. Aici bolile cele mai grave sint pur si simplu vindecate, indoielile sint sterse pentru totdeauna, sperantele renasc, iar viata prinde din nou viata in sufletele celor care cred cu adevarat.

Se insereaza usor si credinciosii se pregatesc pentru vecernie. In timp ce iti plimbi pasii pe linga zidurile minastirii, un aer cald ti se asterne peste suflet, iar tacerea prinde radacini in fiinta ta, calatorule! Si inauntrul tau intelegi, incepi sa intelegi poate pentru prima data, ca minunile sint posibile aici, intr–un colt uitat al Moldovei, pe aceste plaiuri mirifice, de care s–a indragostit pina si Dumnezu, de vreme ce si–a gasit salas aici.



Alexandra Vicol
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona