Eugen si Nicolae Ghika–Comanesti contributii la relatiile dintre Romania si SUA
Articol



Pe 6 august, in Sala Coloanelor de la Muzeul de Etnografie si Arta din Comanesti, au avut loc lucrarile Simpozionului Stiintific National "Dimitrie Ghika Comanesti In memoriam", editia I. Desfasurat sub egida Academiei Romane si organizat de Primaria Comanesti, in colaborare cu Colegiul Tehnic "Dimitrie Ghika", manifestarea este o frumoasa initiativa de recunoastere a meritelor familiei Ghika–Comanesti. Aceasta familie are ascendenti care, incepind cu secolul al XVII–lea, au dat Principatelor Romane zece domnitori. Eugen Ghika si nepotul sau, Nicolae, au fost mesageri ai neamului romanesc pe continentul american in a doua jumatate a secolului al XIX–lea si inceputul secolului al XX–lea.



Eugen Ghika–Comanesti (25 ianuarie 1840, Iasi 20 decembrie 1914, Asau Comanesti) era frate geaman cu Dimitrie, cel care a facut expeditia in Africa (1895–1896), impreuna cu fiul sau, Nicolae.

In anul 1861, ca urmare a apelului lui Abraham Lincoln, pleaca voluntar in armata americana. Este inrolat in Regimentul 5 al statului New York, comandat de colonelul Iarlovsky. Ranit pe cimpul de lupta, a fost decorat si avansat la gradul de capitan; din spital, trimite, la 30 iulie 1862, o scrisoare de condoleante catre familia lui Nicolae Dunca, prietenul sau, cazut in lupta. In aprilie 1863 se afla din nou pe front cu Regimentul 5 voluntari, comandat de colonelul Ladislas Zulawsky, la Baton Rouge, Louisiana, luind parte la campania generalului Nathaniel Banks. In luna mai 1863, pleaca la New Orleans, apoi la Key West, in Golful Mexic. La 6 iunie 1863, este numit comandant al Companiei I, Regimentul 10, din Corps dAfrique, format din recruti negri, cu tabara stabilita la Port Hudson. La sfirsitul anului, pe 31 decembrie 1863, i se aproba demisia, solicitata din motive familiale. Intors in Europa, a ramas o perioada la Berlin, apoi a revenit la mosia de la Comanesti. Dupa ce s–a intors in tara, Eugen Ghika–Comanesti a intrat in viata politica si, pina la sfirsitul vietii sale, a reprezentat judetul Bacau in parlament. A fost casatorit cu Jeanne–Catherine Kesco, devenind cumnat cu Milan Obrenovici, regele Serbiei, a carui mama era din familia Sturdza.

Nicolae Ghika–Comanesti (1875, Comanesti 1921, Bucuresti), de profesie jurist, a fost atasat diplomatic la Paris, guvernator al Bancii Nationale, presedinte al Fondului Forestier, ministru in Guvernul Marghiloman. In perioada 1895–1896, l–a insotit pe tatal sau in expeditia din "Tara somalilor", Africa. In anul 1899, pleaca din nou in Africa, unde strabate muntele Marele Atlas, din Maroc pina la marginea Saharei.

In anii 1910 si 1911, Nicolae Ghika–Comanesti face doua calatorii pe continentul american, traversind SUA si Canada. Jurnalul acestor calatorii, care a fost publicat ulterior si prezentat intr–o maniera atractiva in placutul stil moldav, este un adevarat document stiintific; sint observate relieful, fauna si vegetatia; face insemnari cu privire la fenomenele meteorologice, fenomenele naturale neobisnuite in tara sa, precum si la oamenii intilniti, atitudinea indienilor fata de el; padurile sint analizate atit din punct de vedere dendrologic, cit si din prisma valorii lor in economia SUA si a Canadei.

Prezentam, in continuare, traseele, pe etape, pe care le–a urmat Nicolae Ghika in cele doua expeditii americane.



1910, iulie–noiembrie, Alaska

Bucuresti New York Chicago Minessota Dakota Mississippi si Missouri stepa mare (The Praire) Rocky Mountains (Montana) stepa intre Muntii Stincosi si Muntii Cascade riul Columbia Muntii Cascade.

Imbarcare pe vaporul Portland, iar dupa sase zile de navigatie de–a lungul coastelor Canadei ajunge din nou pe teritoriul SUA. Trece pe linga insulele Sitka si Juncan si ajunge la peninsula Kenai.

Urca pe riul Kussiloff (timp de trei zile, cu ajutorul unui vaporas inchiriat) si ajunge la lacul Tustamena; era insotit de cinci indieni (ortodocsi, care vorbeau limba rusa), foarte buni cunoscatori ai zonei. Campare opt zile (pentru vinatoare) deasupra ghetarului Sheep Creek, la marginea Cercului Polar.

Intoarcere la Lacul Tustamena, unde lasasera luntrele si bagajele. Campare la 15 kilometri de malul nordic al lacului. Intoarcere la mare, pentru a merge in Marea Bering.

Inchirierea corabiei Hunter (cu pinze si motor) si navigare spre apus, pina la insula Kodiak (cea mai de nord din Aleutine), apoi, de–a lungul coastei de sud a Peninsulei Alaska, spre Bering. Vreme proasta si furtuna, asa ca, dupa 17 zile de la plecare, la 2 noiembrie, ajung din nou la Insula Kodiak.

Intoarcere cu un vapor in SUA, apoi spre Europa si acasa, in Romania.



1911, toamna, SUA si Canada

Trece Atlanticul pentru a vizita alte regiuni din America si urmeaza acelasi traseu pina la Muntii Stincosi.

In septembrie, porneste spre sud, in statul Wyoming, de–a lungul riului Shosbone; fixeaza tabara la 2500 m, unde ramine patru saptamini.

Intoarcere la New York, la inceputul lunii octombrie, si plecare spre insula Terra Nova, pe urmatorul traseu: New York Boston iesire din SUA prin Maine si intrare in Canada prin Noul Brunswick.

Strabaterea insulei Terra Nova, de la sud la nord, insotit de sase indieni Mic Mac; este impresionat de calitatile acestora.

Intoarcere la New York cu vaporul, apoi in tara. Trofeele de vinatoare au fost impaiate de Rowland Ward la Londra, apoi duse la Comanesti.



Dumitru Stavarache
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona